De prin lume adunate – 9.12.20 (se închide Questia)

Sun, 13 Dec 2020 08:18:29 +0000

1. Un clip despre colapsul civilizației, văzut prin prisma dezvoltării de software:

Tipul vede doar tehnologia pierdută de-a lungul timpului, lucru deja foarte impresionant, dar s-a uitat și foarte mult din gândirea umanistă. O impresie greșită pe care o avem acum e că suntem la vârful civilizației din toate punctele de vedere și că omenirea e mai deșteaptă decât a fost vreodată.

Dar oamenii, ca specie, au rămas cam la fel de zeci de mii de ani, nivelul de inteligență și creativitate sunt cam aceleași și diferența reală e că avem mult mai multă istorie pe care să construim prezentul și mult mai multe idei pe care le-am explorat.

(De exemplu, suntem mai inteligenți decât Albert Einstein pentru că avem Facebook și telefoane mobile? Nu prea. Dar decât Isaac Netwon pentru că avem apă caldă care vine prin țevi?)

Însă unele lucruri au căzut în uitare pentru că nu ne-au mai interesat, sau pentru că erau foarte nișate. Cărțile de dezvoltare personală de azi sunt apă de ploaie comparativ cu ce se gândea în Evul Mediu, când evoluția persoanei (spirituală, e drept) era o preocupare de bază. Ignoranți în ce privește trecutul, Tony Robbins-ii și Jordan Peterson-ii de azi încearcă să reinventeze roata, dar în trecut au existat calești.

2. Mihai Iovănel a scris despre „Ion” de Liviu Rebreanu.

Atât de mult mi-a displăcut abordarea literaturii române în liceu încât am evitat să citesc cărțile din bibliografie multă vreme. Deși, personal, nu mi se pare foarte important ca romanele din trecut să fie „actuale” ca să le pot citi (nu mă interesează actualitatea; totul se aplică și nu se aplică la situația de acum, indiferent de perioadă istorică), nu pot decât să mă gândesc că poate e ceva interesant și la literatura română.

Dar nu dacă vii cu o abordare școlărească, cum se întâmplă când ești în liceu și zici că nu vrei să mai vezi literatură română niciodată.

3. Facebook e o platformă din ce în ce mai slabă.

Dorin s-a lăsat o ultimă oară de Facebook și povestește de ce. Între timp, Facebook a fost dat în judecată de SUA pentru monopolizare. Cory Doctorow are o părere interesantă pe Twitter în privința asta: Facebook a cumpărat companii care să țină utilizatorii în familia de companii Facebook și să scadă competiția, dar treburile negative, gen moderarea, sunt făcute de colaboratori externi, astfel încât să poată da vina pe ei când se întâmplă lucruri nasoale.

Se spune că conținutul pe care-l promovează e intenționat cel slab, extremist, fals, care dezinformează – pentru că ăla prinde mai bine utilizatorii.

4. Se închide Questia pe 21 decembrie 2020.

Questia este o bibliotecă digitală enormă de cărți și articole academice, folosită de cercetători și universități din întreaga lume.

Mi se pare extrem de ciudat că nimeni nu vorbește despre asta – nici măcar un articol mic, mai ales că era un site cunoscut, alături de JSTOR. Știe cineva ce se întâmplă? Se mutase toată lumea altundeva?

Qu’est-ce Questia?

Thu, 06 Dec 2018 11:00:21 +0000

Internetul românesc e mai deprimant decât un emo tăindu-și venele în timp ce ascultă „My Immortal” de Evanescence, așa că am luat o pauză lungă de la el. Am aflat tot felul de chestii inutile, cum ar fi că se poate țese la așa ceva, dar nu și dacă-i spune tot „război de țesut” chestiei respective.

Între timp, în altă zonă de internet, Tumblr pare să se ducă pe copcă, dar am impresia că mai nimeni din cei care citesc blogul ăsta n-au vreo legătură cu platforma aia. În fine, e ditamai platfoma de socializare, utilizatorii mai mult cu pseudonime decât cu numele reale. Poți pune cam orice pe acolo, imagini, postări cât un articol de blog sau scurte cât un tweet – și e mai mișto ca sistem de discuții decât pe Facebook.

Ah, și permitea conținut explicit, așa că găsești (în curând, „găseai”) pe-acolo o grămadă de artiști care desenează de toate. Doar că tocmai când mă bucuram că l-am găsit pe Stepan Sejic pe-acolo, Tumblr a decis să interzică orice fel de conținut explicit.

Momentan, e debandadă pe acolo. Au lansat algoritmii care să marcheze imaginile și postările cu astfel de conținut (de exemplu, sfârcuri), iar algoritmii au marcat tot. Mai exact, au marcat sâni, coate, dune de nisip, cel puțin o poză cu Frodo și inelul din Stăpânul inelelor, bărbați îmbrăcați normal, postări inocente care conțin cuvinte precum „sexual” (vezi: „educație sexuală”), precum și multe altele. Uneori au reușit să încurce algoritmii și mai tare, iar în unele cazuri le-au lăsat unor utilizatori doar conținutul explicit, iar pe celălalt l-au ascuns.

Spunea lumea și că, dacă îi trimiți cuiva un mesaj în privat cu un link către o postare de pe Tumblr, link-ul respectiv are 50% șanse să te arunce pe o cu totul altă postare.

E fascinant. Cred că n-a văzut niciodată o dovadă mai clară că în spatele unui site mare e o echipă care n-are habar ce face.

Dar m-am luat cu vorba, pentru că de fapt voiam să recomand un site care n-are absolut nicio legătură cu Tumblr: Questia.

Questia e o bibliotecă digitală axată pe cărți și articole academice – e contra cost, costul fiind de 20$ americani pe lună, sau de 100$ americani pe an. Știu că e relativ mult, dar cărțile academice în general costă de te ustură – asta dacă reușești să le găsești.

Site-ul e creat mai ales pentru cercetare în domeniul științelor umaniste, așa că pentru asta ai cele mai multe resurse. Dacă te uiți după un volum sau un eseu anume, îl găsești foarte ușor – dacă în schimb cauți în general cărți despre o temă, s-ar putea să fie ceva mai dificil. Eu în general am căutat în alte părți să aflu ce ar fi interesant de citit, apoi am mers pe Questia să văd dacă au volumul respectiv.

Evident, poți și să răsfoiești la întâmplare site-ul și să vezi ce găsești interesant – așa am descoperit că au „The Routledge Companion to Science Fiction”.

E un site pe care cred că-l știu majoritatea celor care au terminat relativ recent facultățile umaniste, dar pe care am descoperit de curând că alții s-ar putea să nu-l știe. E util dacă vrei să studiezi mai profund un domeniu sau dacă dai de cărți academice care par interesante, dar care costă 50$ bucata. Nu e un site la care să-ți faci abonament fără motiv.

Din păcate, cărțile nu pot fi descărcate, din câte știu, așa că le citești de pe ecranul calculatorului, dând clic sau apăsând pe săgetuțe când vrei să schimbi pagina. C’est la vie.

Ah, și pentru că e creat pentru cei care studiază în domeniu, te ajută cu citările și bibliografia conform stilurilor celor mai populare din lumea academică. De exemplu, dacă te duci și selectezi un citat dintr-o carte și îi spui că vrei să folosești MLA 8, îți formatează automat citatul așa:

There were approximately eighty cheap periodicals circulating in London. Two-thirds of this number cost a penny, none cost more than twopence. Nine were scientific–the vestiges of _The __Penny _Magazine and its followers. Only four were political. Five were considered licentious. Four were devoted to drama, and sixteen to biographies and memoirs. Twenty-two contained nothing but romances or stories. Large as this proportion of fiction was, it was to increase rapidly in the ensuing decade. (James 27)

Și apoi îi poți spune să-ți genereze automat bibliografia de final, care arată așa (pe stilul MLA 8, poți alege și altceva):

James, Louis. Fiction for the Working Man, 1830-1850: A Study of the Literature Produced for the Working Classes in Early Victorian Urban England. Oxford University Press, 1963. Questia, www.questia.com/read/3911784/fiction-for-the-working-man-1830-1850-a-study-of.

E foarte util pentru o mână de oameni și deloc util pentru ceilalți. Îl menționez pentru cei care intră în disperare și apelează la gen.lib pentru că pare singura soluție prin care pot să acceseze diverse texte usturător de scumpe și să vadă ce-i în ele.

Questia on Roxana-Mălina Chirilă

De prin lume adunate – 9.12.20 (se închide Questia)

Qu’est-ce Questia?