[20 feb] Cartea de azi: „Sabia din stâncă” de T.H. White

Tue, 20 Feb 2018 17:54:33 +0000

La un moment dat, când eram mai tânără și nu știam foarte multe despre lume, mi-am zis că aș vrea să citesc tooaaaaate cărțile despre regele Arthur și cavalerii lui. Ceea ce e destul de amuzant când îți dai seama că până și lista de povești arthuriene din secolele 6-16 e mai lungă decât te-ai aștepta, așa că m-am lăsat repede de plan.

Apropo, o listă de 567 de romane arthuriene, din 1850 încoace. Aș pune pariu că nu toate merită citite, însă reinterpretarea lui T.H. White e printre cele mai cunoscute și interesante. Bine, cunoscute prin Anglia – la noi nu știu cât de cunoscută o fi.

„Sabia din stâncă”, publicată pentru prima oară în 1938, e o carte intenționată pentru un public mai degrabă format din copii decât din adulți. Vrăjitorul Merlyn trăiește timpul invers, așa că se poate spune că vine din viitor și se îndreaptă spre trecut. Micul Arthur, „Wart”, e mic și are multe de învățat de la vrăjitor, care-i explică tot felul de principii și îl transformă în plante și animale ca să-l învețe.

Povestea e ușoară, comică pe alocuri, cu un dram de corectitudine istorică pe unde a avut chef T.H. White să vorbească despre lumea medievală și cu multă legendă acolo unde n-a vrut să rămână ancorat în realitate. E neobișnuită ca abordare, iar în volumele ulterioare din serie tonul se schimbă și, dacă-mi amintesc corect, Merlyn filozofează mai mult.

Cartea poate fi găsită în română pe eMag și Libris. În engleză, cu o copertă care nu pare să fie și ea din 1938, e disponibilă pe Book Depository.

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.

[18 ian] Cartea de azi: „Sir Gawain și cavalerul verde”

Thu, 18 Jan 2018 05:13:29 +0000

„Sir Gawain și cavalerul verde” e o poveste anonimă de la finalul secolului 14, așa că lizibilitatea ei depinde de la traducere la traducere.

E Anul Nou și Arthur stă cu cavalerii lui la masă când apare o namilă de om îmbrăcat în verde și călare pe un cal verde, care le propune un joc: oricine de acolo are voie să-l lovească o dată cu toporul fără ca el să reacționeze, dacă peste un an și o zi îl lasă să întoarcă lovitura.

Cavalerii se hlizesc un pic, dar până la urmă Sir Gawain acceptă jocul și îi taie capul cavalerului verde. După care, cavalerul verde își ia capul, râde, și îi spune să vină să fie lovit peste un an și o zi. Imaginea din lateral reprezintă fix detaliul ăsta.

Evident, Gawain nu e foarte încântat de faptul că o să i se taie capul, dar n-are ce face. Pe la Crăciun se duce să-l caute pe cavalerul verde și găsește un castel al unui nobil care are o nevastă tânără și frumoasă. Ei, nobilul e foarte vesel și îi propune așa: el se duce la vânătoare, Gawain stă în castel și seara fiecare îi dă celuilalt ce a reușit să obțină de-a lungul zilei. Ceea ce e foarte în regulă pentru nobilul Bertilak, dar mai puțin convenabil pentru Gawain, căruia domnița din castel îi face avansuri. Și vorba aia, e un bărbat tânăr, cu foarte puțin timp rămas de trăit până-l vede pe cavalerul verde, care o să-i taie capul.

E o poveste veselă, scrisă în versuri. Evident, în original e cam imposibil de citit, dar am auzit lucruri bune despre traducerea lui Simon Armitage, care e disponibilă în format fizic cu livrare gratuită pe Book Depository sau în format digital pe Amazon. A fost publicată și la noi acum mulți ani sub numele de „Sir Gawain și cavalerul verde”, dar nu mai e disponibilă decât prin anticariate.

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.

Regele Arthur on Roxana-Mălina Chirilă

[20 feb] Cartea de azi: „Sabia din stâncă” de T.H. White

[18 ian] Cartea de azi: „Sir Gawain și cavalerul verde”