Religie on Roxana-Mălina Chirilă

Religie și școală și școală și religie

Sat, 07 Mar 2015 12:31:41 +0000

E timpul pentru un studiu aprofundat al discuțiilor despre problema religiei în școli.

Întrebare: Faptul că spui că predarea religiei în școli te face [non-hoț, cinstit, umil, tolerant, om bun, tip de treabă, o persoană de încredere] înseamnă că ești [non-hoț, cinstit, umil, tolerant, om bun, tip de treabă, o persoană de încredere]?

Hmm. Hmmmmm. Hmmmmmmmmm.

…Nu.

Ora de religie e opțională, BOR se plânge

Wed, 19 Nov 2014 05:35:03 +0000

În octombrie ziceam, fără să am habar că s-ar face ceva în direcția asta, că ar fi bine ca religia să nu mai fie genul de oră la care părinții trebuie să spună dacă nu vrei să participi, ci genul de oră la care părinții trebuie să spună dacă vrei să participi. Pentru că acum e complicată situația, unii nu știu că pot renunța la oră, cei nepăsători ajung să facă religia (și să-și râdă în barbă de bărbile preoților), chestii de-astea.

Ei, uite că așa s-a gândit și Curtea Constituțională că e bine. Nu știu dacă ați remarcat povestea, că era fix în timpul febrei alegerilor.

Deci cei care vor, participă. Elevii ortodocși pot să facă orele astea, da? Ai spune că e suficient și corect. Dar Sinodul Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului a venit să spună ceea ce așteptam să aud de la BOR: nu e bine!

În mod foarte simpatic, ei spun că stau ca pavăză împotriva destrăbălării generale a tinerilor de azi – și că nu-i corect ce face Curtea Constituțională. Până aici nu spun nimic neașteptat. Bine, am putea discuta diverse aici: că moralitatea nu e proprietatea exclusivă a bisericii, că preoții nu reușesc să insufle ce-și doresc să insufle, că abordarea lor e greoaie și neadaptată la realitatea de zi cu zi, că destrăbălații oricum nu dau doi bani pe părerea părintelui nr. 3 din viața lor, că poate că nu ne convin lecțiile date de BOR șamd.

Nu intru în polemici aici, dar mă distrează că apoi cei de la Sinod vin cu un argument amuzant. Citez chestia asta, legată de felul în care era organizată ora de religie până acum:

elevul, cu acordul parintilor, e liber sa-si aleaga pentru studiu religia si confesiunea si, mai mult, e liber sa nu frecventeze ora de religie. Unde e constrangerea?

Păi, unde e constrângerea acum? Sau invers nu se aplică logica? 😀

Bănuiesc că religia ortodoxă din România se bazează pe două mari piloane: o credință fermă în Dumnezeu, care în veci pururi n-o să le ofere o dovadă incontestabilă a existenței sale pe care s-o poată arăta și prietenilor atei; și o credință fermă în Biserica Ortodoxă Română, care în veci pururi n-o să le ofere o dovadă incontestabilă de umilință și logică (din aia care să nu fie dublugândită), pe care care s-o poată arăta și prietenilor atei.

O idee: opțiunea să fie „participă la ora de religie”

Sun, 05 Oct 2014 15:49:24 +0000

Cred că nu e un secret pentru nimeni în momentul de față că religia e o materie la care poți renunța – sau la care părinții pot să aleagă să nu participi. La noi la școală unii alegeau să meargă la ore de religie catolică/adventistă/ce-o fi, pentru că nu erau ortodocși.

Am dat peste articolul ăsta și mi-a trecut prin minte o chestie pe care o citisem mai demult: dacă există o variantă care intră în vigoare automat când nu alegi nimic, acea variantă influențează puternic rezultatele totale ale alegerii.

De exemplu, dacă într-o țară trebuie să optezi să devii donator de organe, foarte puțini oameni vor alege să fie donatori. Dacă într-o țară trebuie să specifici că nu vrei să devii donator de organe, foarte mulți oameni vor fi donatori. Când nu există convingeri anterioare puternice, varianta implicită e numai bună.

Momentan părintele trebuie să opteze ca elevul să _nu _facă religie, deci trebuie să scrie o notificare, să meargă la școală, chestii de-astea. Cei convinși o fac. Ce s-ar întâmpla dacă părinții ar trebui să _opteze _ca elevul să facă religie? Cum ar fi să trebuiască să mergi la școală și să scrii o cerere că vrei ca odrasla să participe la ora de religie? Care ar fi proporția de participanți la aceste ore? Desigur, creștinii practicanți și cei care simt necesitatea unui 10 în plus la medie ar fi fericiți, pentru că ora de religie rămâne.

Restul… Cine poate specula?

Când ies gărgăunii la iveală

Tue, 20 May 2014 07:47:16 +0000

Sunt din ce în ce mai mulți creștini în România. A, nu, nu din cei declarați astfel în acte sau la numărătorile oficiale de capete. Din cei care ies la iveală să protesteze pro-modul creștin de viață, care țin să-ți spună că nu e în regulă ce faci, pentru că Dumnezeu te bate și te trimite în iad ca pe păcătosul care ești.

Asociația Pro-Vita mărșăluiește din ce în ce mai tare pentru interzicerea avorturilor, o chestie care a funcționat atât de bine în comunism. Pentru că viața e sfântă și dacă faci sex, pedeapsa ta e să ai copii (pe copii îi întreabă cineva dacă și-au dorit vreodată să trăiască ca pedepse pentru părinții lor?). Acum nu foarte mult timp, la Târgul Educației ținut de Universitatea din București a încercat să țină o conferință și Asociația Studenților Pentru Viață – dar au intervenit profesori și studenți, spunând că nu acesta este specificul Universității. Ca să nu mai vorbim de faptul că uneori copiii de liceu sunt luați cu clasa și duși să vadă filme propagandistice gen „Strigătul mut” (care a fost criticat și răscriticat de comunitatea medicală ca fiind unul de dezinformare – da, religioșii mint ca să-și apere ideil).

Nefiind creștină decât cu numele, chestia asta mă face să mă simt foarte, foarte neplăcut. În numele „libertății religioase”, oamenii ăștia te târăsc înspre ideile lor. Familie, „curățenie”, „iubire religioasă”… non-toleranță față de cei de alte păreri, scandaluri mizere când nu le convine ceva (fie că încep să urle în cinematografe că nu le convine filmul, fie se duc la lansări de carte ca să urle că istoricul nu spune ce trebuie), îndoctrinare în școli. N-am nimic cu creștinii care-și văd de treabă la ei acasă, care merg la biserică – hei, nici cu cei care-și fac cruce în autobuze sau care se roagă în public. Atâta timp cât nu încearcă să-mi forțeze mie mâna.

Însă sub aparența „iubirii” și a altor chestii „de bine”, genul ăsta de creștini nu sunt dornici să-i lase pe alții să-și vadă de treaba lor. Preferă să încerce să reordoneze lumea conform credințelor lor. Fie că e vorba de faptul că educația sexuală nu trebuie să ajungă în școli, sau de scandal la manifestările publice ale altora, sau de o tabără paramilitară creștină care să se bată cu ungurii și alți dușmani… De fapt, am zis „tabără paramilitară”, ce să mai adaugi la asta? Ce poate fi mai clar decât atât că ceva e al naibii de putred?

Ei bine, în condițiile astea sunt oameni, chiar altfel ok, care simpatizează cu curentul naționalist-religios pe care-l propun ortodocșii noștri. Pentru că… Conchita Wurst? Pentru că ne e frică de homosexuali, care ne vor degrada planeta? Pentru că ne e frică de pierderea identității noastre, așa că ne refugiem în brațele instituțiilor tradiționale? Pentru că ne e frică că ne vom transforma cu toții în degenerați dacă nu ne aruncăm în brațele Bisericii? Pentru că ne e frică de ce?! De tot ce e altfel, de tot ce e străin, de tot ce e neobișnuit? Ne e teamă de adevăruri istorice, de oameni care fac sex altfel, de… Pentru că să ne fie clar: nimeni nu-i amenință pe creștini, nimeni nu amenință familia, nimeni nu te forțează să faci sex cum n-ai chef. Dacă vrei să fii abstinent, poți să fii, dacă vrei să fii heterosexual, poți să fii, dacă vrei să faci sex doar cu lumina stinsă, în poziția misionarului, pentru scopul de a face copii, nu te oprește nimeni.

Dar creștinii militanți consideră că trebuie să schimbe societatea și să impună morala creștină. Mă uit la manifestul candidatului Iulian Capsali, pe care îl susțin familiștii creștini:

3. Respectarea dreptului la viață și a demnităţii umane

Cred că o ființă umană ia naștere din momentul concepției prin urmare are drept la viață și dreptul de a-i fi respectată demnitatea de om, de persoană nenăscută. Îmi afirm angajamentul de a acționa în Parlamentul European pentru afirmarea și recunoașterea demnității umane a persoanelor nenăscute.

Asta se traduce așa: „vreau să interzic avorturile”. După cum întreba cineva, nu mai știu cine, cum ar funcționa practic chestia asta? Băgăm iar la pușcărie doctorii care fac pe șest avorturi, hărțuim femeile care pierd sarcina? Interzicem depasarea în alte țări a femeior care ar putea fi gravide, ca nu cumva să facă avort acolo? Ne întoarcem în vremurile bune cu x-șpe copii nedoriți și femei moarte în avorturi ilegale și nesigure?

4. Libertatea de gândire, de conștiință și de religie

Voi respecta libertatea de gândire, de conștiință și de religie a fiecărei persoane, precum și libertatea de acțiune ce decurge din aceasta, inclusiv obiecția de conștiință în domeniul medical.

Asta cum se pupă cu ce e mai sus? Libertatea de gândire, de conștiință și de religie nu e doar când lumea are ideile tale. Și acum cam avem libertățile astea, deci?

5. Suveranitate și demnitate națională

[...] În activitatea europarlamentară voi promova importanța rădăcinilor istorice, culturale și religioase ale Statelor membre ca elemente fundamentale ale identității naționale și spirituale a fiecărei națiuni.

Ce vrea să spună chestia asta? Nu suntem deja cu toții de acord că rădăcinile istorice și culturale sunt elemente fundamentale ale identității naționale? Ce vrea să schimbe? Iar ne întoarcem la România, țară splendidă și ortodoxă? Cu românii ne-ortodocși ce facem? Dar cu minoritățile?

6. Combaterea sărăciei și a excluziunii sociale

Voi căuta, prin activitatea desfășurată în Parlamentul European, să susțin măsuri adecvate pentru combaterea sărăciei și ajutorul acordat semenilor aflați în nevoie, conștient de faptul că suntem cu toții membri ai aceleiași comunități de iubire în Hristos.

Dincolo de limbajul religios, nu mi-e foarte clar ce vrea să spună cu asta. Dacă vrea doar să le dea bani săracilor, atunci pe spinarea cui? A mea, că eu sunt plătitoare de taxe? Bine, dacă are de gând să facă diverse lucruri ca să creeze locuri de muncă șamd, ok.

În același timp, „combaterea excluziunii sociale” e un termen vag, mai ales că fiind creștin și insistând pe ortodoxismul neamului cam exclude persoanele ca mine -- și, bineînțeles, unii excluși sunt mai egali ca alții: în momentul în care ți se spune să iubești, dar nu să tolerezi, pentru că nici Dumnezeu nu tolerează și unii ne conduc către pierderea înțelegerii a binelui și a răului... nu-i exclude? N-ar putea la fel de bine să-i excludă pe toți cei care nu convin?

Da, sunt sceptică cu privire la valul nou de creștinism, care parcă tot crește. Sunt sceptică pentru că acum sunt minoritari și protestează marginal, dar dacă într-adevăr ar fi susținuți ideie lor ar fi dictatoriale și imposibil de impus fără a cauza o grămadă de probleme și suferință celor care nu sunt de acord cu ei. Gărgăunii din capul lor despre cum funcționează societatea nu prea lasă loc pentru diferențe umane și pentru simplul fapt că unii ar refuza să se supună ideilor creștine. Nu poți să pocnești din degete și brusc toată suflarea feminină să toarne copii benevol. Nu poți să pocnești din degete și să faci homosexualii să dispară (mai ales că au existat în toate timpurile istorice, inclusiv în cele în care erau arși pe rug sau aruncați în închisori pentru asta). Nu poți să transformi lumea doar pentru că tu crezi că ar trebui să fie altfel.

Pur și simplu nu am încredere în oamenii ăștia că dacă mai prind puțină putere nu încep să ne facă viața amară. În numele binelui, bineînțeles, convinși fiind că ne salvează.

Mersi, n-am nevoie să-mi salvezi sufletul sau moralitatea și nici să-mi spui tu care e semnificația vieții mele și a lucrurilor din care fac parte.

Cum, mă? Fata era bisericoasă, nu o destrăbălată?

Tue, 18 Feb 2014 08:52:17 +0000

Mi-a trecut pe la urechi toată povestea Iuliei Ionescu care a fugit la mănăstire și până la urmă a fost recuperată. Normal, s-au format mai multe tabere: cei anti-religie, care profită de situație ca să damneze religia din școli, cei care sunt doar fericiți că fata a ajuns acasă cu bine, cei cărora nu le pasă pentru că n-au luat contact cu știrea sau nu-i interesează, și cei pro-religie, care strâmbă din nas la cei anti-religie.

Toată faza m-ar fi lăsat rece, dar văd că pe facebook și pe net unele conversații au luat o turnură care mi se pare ciudată:

O fată normală mai merge şi la un chiuretaj, la 15 ani, nu stă numai cu nasul în cărţi sau de coada popii.

și

o fata destupata la minte ar trebui sa faca ore de educatie sexuala din clasa 0 obligatoriu nu sa fie obligata sa mearga la orele alea de religie unde popii indoctrineaza si indobitocesc copiii si-i mai si sperie cu povestile despre iad!huooo retrograzilor si banditilor mistici care sunteti!

Plus postarea asta, din care un citat:

În ţara în care este o ruşine să faci educaţie sexuală – iar rezultatele acestei false pudibonderii se văd mai mereu în clinicile care fac avorturi şi în ziarele care ne anunţă din cînd în cînd că o copilă care 10–11 ani a născut printr-un sat uitat de lume şi de vreme, fiind impregnată fie de amicul cu 20 de ani mai mare, fie de vreo rudă cu nivel hormonal crescut – în țara asta a dispărut o fată de 15 ani care s-a dus la mănăstire.

În ţara în care prezervativele sînt puse în standul de jos la casa de marcat, de ruşine, o puştoaică a dispărut de acasă şi s-a dus să se căsătorească cu Domnul.

Mă. Fata avea obsesii apocaliptice. Nu fugea de sex. Zici că toată religia creștină are o singură poruncă pentru adolescente: 7.a. Să nu faci sex.

Așa mă enervează chestiile astea, pentru că dezbaterea se agață de un pretext ca să deplângă faptul că adolescentele din ziua de azi au o viață sexuală, de parcă asta ar fi singura lor problemă pe lume. De parcă valoarea adolescentelor e dată de numărul de dăți în care se culcă cineva, sau chiar de un himen intact, dacă ești destul de apucat.

Nu zic că abordarea unor adolescenți față de sex nu e greșită – și zic adolescenți, da? Deci și băieți. Cred că ar trebui să existe ore de educație sexuală care să explice lucrurile evidente, gen, „Nu te lăsa presat/ă să faci sex. Ai tot dreptul să decizi dacă într-adevăr vrei s-o faci sau nu.” De asemenea, „Sexul e în primul rând un act intim, nu te grăbi să faci pasul ăsta doar pentru că ai auzit diverse lucruri bune despre el”. Dar de aici și până la arătat cu degetul, asta e virgină și fată bună, aia a avut mai mulți parteneri și e fată rea, e o distanță totuși.

Iar să invoci chiuretajul de parcă cineva ar spune vreodată, „Mamă, ce-aș face un chiuretaj azi, simt că ziua mea nu e completă fără o anestezie și un doctor care-mi scormonește mațele”, e nesimțire. Acela e rezultatul unor acțiuni iresponsabile – deseori al faptului că băiețașii cei cu moț pe care nu-i acuză nimeni în postările astea nu prea au chef de prezervativ. Că nu simt bine. Deci, să ne înțelegem că deși fetele ajung la chiuretaj, ar merita și „tații” să fie duși la spital și să li se înfigă un ac în testicule, pentru suport moral și pentru a înțelege că sunt responsabili. Să vezi ce repede devin mai prudenți toți după ce pățesc câțiva chestia asta.

Dar divaghez de la subiect.

Ce nu înțeleg ridicătorii în slăvi ai virginelor „cuminți” e că Iulia Ionescu nu este o fată bună în toată povestea asta. Dincolo de presupusa ei lipsă de interes sexual, care în sine nu mi se pare nici o chestie bună, nici o chestie rea, fata a fugit de acasă, fără niciun fel de remușcări pentru faptul că părinții și apropiații ei intră în panică pentru ea. Nu s-a gândit la faptul că oameni care o iubesc probabil că și-o imaginează răpită, violată, omorâtă, traficată, tranșată și hrănită la câini și cine știe ce alte sorți morbide avute de alte fete dispărute. Doar a plecat.

Indiferent de care parte a baricadei ești în privința religiei, chestia asta nu e scuzabilă și arată faptul că fata trebuie luată deoparte pentru a i se explica anumite lucruri de bază. Nu e o sfințișoară coruptă de BOR-ul malefic, nici o sfințișoară neînțeleasă cu gânduri pure și înălțătoare. Nu e o sfințișoară deloc. Are nevoie de cineva care s-o îndrume ca să nu ia alte decizii și mai proaste mai târziu în viață. Dacă își găsește un loc de muncă, să nu plece de acolo brusc fără să anunțe, de exemplu. Să nu pună botul la toate prostiile care sunt pe net. Să-și găsească surse de încredere pentru informație. Să se gândească la alții când își face planuri, ca să nu-i rănească în mod stupid. Șamd. Chestii care în general fac parte din educația din familie, sau educația indirectă din școală, dar uneori poate lucrurile astea ar trebui spuse explicit maselor de adolescenți care abia își formează gândirea.

Da, și eu cred că ar trebui să ne uităm mai atent la preoți și alte persoane religioase, mai ales că în ultima vreme se înmulțesc poveștile cu preoți care vorbesc prostii la școală și îndrumă prost. Dar chestia asta e doar parțial în opoziție cu ore de educație sexuală. Când un preot îți vorbește de apocalipsă sau despre faptul că soarele se învârte în jurul pământului, sau instigă la rasism, nu e pentru că n-are educație sexuală.

Orele de religie din școli (sau: despre inconștiența părinților)

Wed, 15 Jan 2014 15:18:52 +0000

Nu mai știu dacă aveam 12 sau 13 ani[*] când mi-am dat seama că am o mentalitate de asasin nemilos, că aș putea să omor pe cineva și să-mi continui viața fără să mă uit de zece ori înapoi. Crudă, dură, implacabilă. Viața e un șir lung de dificultăți și în ultimă instanță te resemnezi cu faptul că și tu vei suferi și vei muri.

Am trăit o vreme cu convingerea că în adâncurile mele sunt aproape sociopată. Nu voiam să văd pe nimeni suferind sau murind, dar… dar.

Bun. Cum îi bagi în cap unui copil chestia asta? Nimic mai simplu. Îl duci la orele de religie. Sunt șanse să devină închis la minte și gata să le predice celorlalți că fac greșit ce fac, eventual să-i amenințe cu iadul și scrâșnirea dinților; dar sunt și șanse să se resemneze cu oribilitatea profundă a propriei persoane.

Deci. În gimnaziu, pe la 12-13 ani[*] ne-au dus, la ora de religie, să vedem filmul „Strigătul Mut”. E un film de propagandă anti-avort, în care copiii tăi au șansa de a vedea, necenzurat, un fetus rupt în bucăți în timp ce vocea calmă a naratorului îți explică cum fetusul ăla urlă de durere și tu vezi cum e omorât un „om în miniatură”. Doar după vreo 10 ani aveam să caut din nou porcăria aia de film și să văd că de fapt comunitatea medicală spune că filmul înșeală într-o grămadă de feluri, că interpretările gen „fetusul țipă” sunt puse cu furca, că fetusul din imagini pare de dimensiunea unui bebeluș normal, dar de fapt are vreo 5 cm la 12 săptămâni. Că nu există dovezi că ar fi capabil să simtă durere la vârsta aia.

Ei bine, când am văzut prima oară filmul ăsta țineam cu tipa care nu voia să aibă un copil. Nu vrea și pace, că doar nu i s-a sculat de nebună să rămână însărcinată ca să poată să meargă la spital, să fie anesteziată și să i se bage chestii în uter. Spre deosebire de idealiști, eram și sunt conștientă că oamenii nu sunt obiecte, că nu poți să-i împingi să vrea ceva, să se bucure sau să iubească. Și indiferent ce spun cei din ProVita și alte organizații anti-avorturi, chiar există femei care nu vor să li se pună ceva după gât pentru tot restul vieții. Și atât de tare nu vor că făceau avorturi în ilegalitate în comunism, știind că puteau muri dacă ceva nu mergea bine.

Țineam cu femeia aia de pe masa de operație. Cine o fi fost? Nu știu. Vreo fată de 15 ani, poate, încă imatură, care vedea că restul vieții ei se ducea pe apa sâmbetei – orice ban în plus nu mergea pe educație, ci pe scutece. Sau o fi fost vreo femeie la 30, care nu mai voia încă unul. O tipă la 23, fără stabilitate materială. O tipă la 26 care pur și simplu nu avea chef și care nu-și vedea viața așa.

Sunt unii care spun „vaaaai, dar cum poți să nu vrei să ai grijă de altă ființă umană, egoisto!” Ei, bine, în condițiile în care un copil ocupă restul vieți tale, în diferite grade, în condițiile în care o să trebuiască să petreci nenumărate ore, zile, săptămâni, luni ca să crești pe cineva și niciodată nu o să te poți desprinde de persoana aia, cum își permite cineva, oricine, să se bage la mijloc? „Dar în momentul în care o să vadă copilul o să-l iubească, că-i al ei!” sugerează cei de la ProVita cu X-șpe articole pe tema „ce bine că n-am făcut avort”. 40.000 de copii abandonați în România demonstrează că nu-i așa. Și dat fiind faptul că de-a lungul istoriei femeile își omorau nou-născuții sau îi abandonau în grija bisericilor și mănăstirilor, aș zice că cei anti-avort și anti-contracepție trăiesc într-o lume paralelă în care toți oamenii sunt buni, mielușei, lipsiți de lăcomie, muncitori, cu frică de Dumnezeu și dragoste de aproape și seamănă între ei din foaaaarte multe puncte de vedere. Chestie care nu prea e valabilă pentru realitatea în care trăiesc eu, în care există oameni și oameni și în care problema binelui și a răului nu e așa de ușor de rezolvat.

La vremea când am văzut filmul, am decis că părerea mea despre lume mă făcea criminală, ucigașă, crudă, mizerabilă, atunci îmi asumam asta. Îmi asumam faptul că sunt, cum ar veni, o scursură umană. În fața problemelor spinoase, eram capabilă să aleg o variantă, chiar și una oribilă, și să continui să mă uit în oglindă a doua zi.

Asta am învățat la religie. Nu cum să fiu o bună creștină. Nu cum să fiu cuminte. Nu cum să fiu corectă și morală în societate. Nu despre istoria creștinismului (eventual superficial). Nu despre dogme, probleme de credință, probleme teologice. Nu, am învățat ce poți învăța dintr-o îndoctrinare doar parțial reușită: am învățat că ceva e în profundă neregulă cu mine.

După suficient timp, mi s-a corectat viziunea asupra lumii și am înțeles că lucrurile nu erau chiar așa, dar nu văd de ce ar trebui cineva să aibă crize existențiale în adolescență. Nu văd de ce ar trebui să înghițim propagandă și îndoctrinare – din proprie experiență, chestiile astea rareori te fac mai puternic și mai rezistent la o propagandă sau îndoctrinare ulterioară.

Unii colegi cred că au învățat că trebuie să fie cuminți, că dacă nu îi bate Dumnezeu. Alții n-au învățat nimic. Și probabil că există și unii care or fi învățat de acolo să fie niște oameni cu care nu te poți înțelege, că-ți vâră religia pe gât.

Alte chestii care ni s-au spus/arătat:

nu poate să treacă o zi fără să păcătuiești. Chiar și mergând doar pe stradă păcătuiești
a-ți face șuvițe în păr e un păcat
dovezile că Dumnezeu există sunt că lumea există și încă vreo câteva chestii de care am uitat, pentru că erau la fel de stupide
preoții care predau religie au libertăți mai mari decât ceilalți profesori: au dreptul să rupă indicatoare de lemn pe palmele băieților când aplică pedepse corporale
Dumnezeu trimite în iad majoritatea umanității
că trebuie să mă spovedesc și să spun că nu voi mai păcătui (deși din cauza faptului că oricum păcătuim, însemna să spun o minciună)

Sunt sigură că mai sunt și alte chestii, dar le-am uitat. Ca materie, religia e una dintre cele mai stupide. Se face în fiecare an, din clasa I până într-a XII-a, nu acumulezi aproape nicio informație cu adevărat utilă și te trezești îndoctrinat de cine apucă să-ți facă îndoctrinarea.

Nu zic nu, am auzit de ore decente de religie, în care chiar se învață câte ceva (gen istoria religiilor), dar una peste alta am aflat mai multe despre creștinism din Quo Vadis decât de la profesorii de religie. Am înțeles mai bine care e spiritul creștinismului din Narnia decât de la preoți.

Dacă aș avea un copil de vârstă școlară în grijă acum, cred că l-aș întreba ce face la diverse materii. L-aș întreba ce face la religie, mai ales. Că e o materie mai riscantă decât altele. În fond, cu toată încrederea în sistemul de învățământ pe care o am… n-am destulă încredere.

______________

Later edit și notiță de subsol: mi s-a atras atenția că se poate să fi avut vreo 14-15 ani și să fi fost la liceu, de fapt. Dar tot pe acolo.

Creștinismul lui Nenea Om Bun

Tue, 09 Apr 2013 10:19:45 +0000

Mă plimbam azi pe străzile Brașovului, încercând să-mi aduc aminte ~~unde sunt~~ care e cel mai scurt drum spre Cafetecă și am fost acostată pe drum de o fată care împărțea fluturași. Am presupus, normal, că vrea să-mi dea o reclamă la ceva și într-un fel am avut dreptate.

Reclama era la creștinism. Nu la ortodoxism, la Martorii lui Iehova, la Adventiști sau la orice chestie pe care s-o pot recunoaște. Doar… la creștinism.

Mai exact, asta am primit:

O hârtie lunguiață, împăturită în patru pe lungime, cu benzi desenate. Prima „pagină”:

[Titlu]Ești tu un om bun?
[Primul chenar: un tip desenat stil cartoon, tricou roșu, pantaloni albaștri, merge voios printr-un decor astract, verde]
[Speech-bubble galben, naratorul]Faceți cunoștință cu Nenea Om Bun. Dacă oamenii buni se duc în cer, el va fi primul la rând.
[Speech-bubble alb, personajul]Păi, încerc să fac ce e bine.
[Naratorul]Ai ținut cele zece porunci?
[Personajul]Aproape.

[Al doilea chenar: Personajul cu cele două Table cu Poruncile, sau cum le zice, în spate]
[Naratorul]Într-adevăr? Vrei să ne uităm la ele?
[Personajul]Oh, bine.

[Al treilea chenar: Personajul dă din umeri]
[Naratorul]Ai spus vreodată o minciună?
[Personajul]Da, cine n-a spus?

În total, opt pagini. Reiese că Nenea Om Bun, în ciuda credințelor lui, a mai spus câte o minciună, a furat când era mic și are dorințe sexuale. Citez naratorul: „Tu singur ai recunoscut că ești un mincinos, un hoț, un hulitor și un curvar.” Și, dacă ar păcătui de doar 5 ori pe zi, până la 70 de ani ar ajunge la superbul număr de 127.000 de păcate.

Bla, bla, Iisus ne salvează de păcat. Ca de obicei.

M-am uitat să văd cine erau indivizii cu reclama asta, ceva mai interesantă decât restul reclamelor la diverse chestii religioase prin prezentarea stil benzi desenate. Pauză. La sfârșit scrie: „Găsește o biserică bună care să te ajute să crești în credință. Spune și altora Vestea Cea Bună a Evangheliei!”

O căutare pe Google după „Nenea Om Bun” m-a trimis la Calea Maestrului, un site pe care n-am dat peste Nenea Om Bun nicicum, nicicum, dar am recunoscut stilul de pe fluturaș (mai ales prin „Testul de bunătate”, care, tehnic vorbind, nu poate fi făcut din Firefox 19.0.2, Ubuntu, dar pe care poți să te uiți oricum. Ideea lui de bază e că toți suntem păcătoși și că o să ajungem în iad, dacă nu ne aruncăm la picioarele lui Dumnezeu.

Fluturașul, ca site-ul, e extrem de interesant. De ce? Pentru că Martorii lui Iehova vor să te facă un Martor al lui Iehova. Adventiștii te vor adventist. Ortodocșii știu că ortodoxismul e singura cale. MISA e singura grupare, evident, care predă yoga tradițională în România, iar Sahaja Yoga știe clar că trebuie să ajungi la cursurile lor pentru spiritualitate autentică. Ce vor ăștia? Doar să te salveze.

Avem nevoie de salvare, oare? Ca popor? Sau poate există o pătură socială în întreaga lume, care are nevoie să fie salvată de un cavaler fără cal alb, dar care are alte proprietăți, mai interesante decât posesiunea unui mamifer patruped ierbivor. O speranță disperată după o altă viață, mai bună. O amenințare a unui iad descris în diverse feluri de Biblie, Dante, Milton. Cineva ne poate conduce înainte, când noi suntem incapabili să ne salvăm prin propriile forțe. Acel cineva e Iisus – sau poate fi Profetul, sau poate fi chiar Gregorian Bivolaru, în funcție de doleanțele fiecăruia.

Tencuiala cade de pe case, economia merge prost. Politica e, după cum știm, în flori de mucegai. Mâncarea e plină de E-uri, sistemul de sănătate și cel de învățământ sunt cele care sunt. Depui armele – altcineva să te salveze, să-ți indice calea – sau Calea, să te ghideze prin pași simpli spre Mântuire, rai, o viață mai bună. Urmăm formule, atâta timp sentimentul de bine/eroism/virtute pe care ni-l creează e mai puternic decât sentimentul efortului depus.

Visez la o lume în care să nu fie necesar Iisus (sau vreun alt profet/maestru) pentru ca oamenii să simtă că merg înainte spiritual. În care religia să nu fie un refugiu din calea unei lumi nedrepte. În care oamenii să nu îngenuncheze în rugăciune cu teama de iad în suflet – și nici cu speranța raiului.

Visez mult și bine.