Retete on Roxana-Mălina Chirilă

O rețetă (aproape) thailandeză de orez cu pui

Sun, 21 Jun 2020 16:16:58 +0000

Nu prea pun rețete pe blog, cu mici excepții. Asta de azi o postez pentru că e simplă, dar te face să pari mare bucătar, mai ales că mâncarea thailandeză nu e foarte cunoscută pe-aici.

În bucătărie, îmi plac mâncărurile care nu cer foarte multă artă, temperaturi fixe, cantități exacte șamd. Gătesc pentru o masă, nu pentru restaurant. Vreau să iasă bine și să nu stau să-i caut în coarne.

Sunt de părere și că gătitul e o aptitudine de bază în viață. Vrei să poți mânca ceva bun și fără să depinzi de alții, mai ales că toți mâncăm destul de des.

Rețeta asta e una (de inspirație) thailandeză de orez cu pui și legume. O poate face oricine are suficientă experiență în bucătărie încât să-și dea seama când s-a prăjit niște pui în ulei, și care știe să fiarbă orezul. Iese un pic dulce, un pic iute, dar iuțenia se poate calibra în funcție de condimente.

Ingrediente pentru 2-3 porții (cantități aproximative):

2-300 g pui (pulpă dezosată sau piept)
200 g orez (ideal Jasmine; altfel, ceva mai bob cu bob; exclus pilaf)
2 ouă
100 g porumb la conservă
1 ardei gras
1 ceapă galbenă (medie)
3-4 căței de usturoi
un pic de ulei (cât să prăjești)
100-150 ml lapte de cocos
curry
ghimbir măcinat
praf de chili (opțional)

Comentarii:

Toate cantitățile sunt aproximative. Poți să omiți unele – uneori nu pun ou, de exemplu. Alteori pun mai mult porumb. Uneori pun o jumătate de ardei roșu și o jumătate de ardei galben, ca să arate mai simpatic.

Laptele de cocos e esențial. Dacă ați încercat să beți așa ceva vreodată, e posibil să fi constatat că e un pic grețos – asta e obiecția care mi se mai aduce când le zic oamenilor de rețeta asta. Eh, gătit e altceva; la fel ca vinul alb, una e când îl bei, alta e când îl pui în mâncare.

Dacă vă întrebați de unde se cumpără: se găsește de obicei în zona de ingrediente exotice din magazinele mari (sau de la Mega).

Ah, și până nu uit – îngheață la o temperatură mult mai ridicată decât ați crede. Chiar și la temperatura camerei e posibil să se solidifice și să fie un fel de bloc alb. E ok, nu e stricat, doar a înghețat. Se topește repede când dă de căldură.

Rețeta inițială pe care o văzusem era cu baby corn și cu ghimbir proaspăt, dar am adaptat-o pentru ce am la îndemână mai des. Dacă faceți cu ghimbir proaspăt, se trece prin răzătoare și se pune odată cu usturoiul și ceapa.

Pași:

Se fierbe DIN TIMP orezul, cu apă de unu-două degete peste și 100 ml de lapte de cocos. Apoi se lasă la răcit vreo oră. **E important să fie rece pentru restul rețetei. **

Note:

Sunt o grămadă de sfaturi despre cum se fierbe orezul mai bine. Depinde de oală. Depinde de orez. Eu în general îl clătesc în vreo 3-4 ape, până se mai duce din amidon, apoi îl pun într-o oală mică, acoperit de vreun deget-două de apă. Când se duce aproape toată apa, iau o boabă și văd dacă s-a fiert. Dacă da, îl iau de pe foc și-l răstorn într-o farfurie. Dacă nu, torn un pic de apă peste și repet procesul.
Orezul fiert trebuie să fie cât de cât într-o bucată, nu terci.
Motivul pentru care orezul trebuie să fie rece e că altfel absoarbe o grămadă de ulei mai încolo.

Se taie usturoiul și ceapa cât mai mici. Se curăță puiul și se taie cubulețe cât de o îmbucătură. Se taie ardeiul în fâșii mici. Se bat ouăle ca pentru omletă.

Iei un wok (sau, dacă n-ai, iei o tigaie mare, dar o să te chinui un pic) și prăjești ceapa, usturoiul și puiul într-un pic de ulei.

Notă: Un PIC de ulei. Un pic. Cât să nu ți se ardă. Nu ca la șnițele. Nu ca la cartofi prăjiți. Nici ca la ochiuri, dacă le faci în baie de ulei (cum îi mai știu pe unii). Tot uleiul pe care-l pui în wok/tigaie ajunge la tine în farfurie, deci așa să te gândești când îl torni.

Când ți se pare că s-a prăjit puiul, dacă n-a lăsat foarte multă apă, poți să-i torni vreo 2-3 linguri de lapte de cocos peste, ca să fie gustul dulce un pic mai tare. Pasul ăsta e opțional.
Adaugi orezul și îl amesteci (1-2 minute)
Adaugi ardeiul și porumbul și amesteci (tot 1-2 minute).
Adaugi curry și ghimbir măcinat (șiiii amesteci). Dacă n-ai folosit prea des curry, e un praf galben care se face verzui când îl gătești – eu adaug până când toată mâncarea capătă o tentă vede. În ce privește ghimbirul măcinat, eu pun cam jumătate de linguriță, dar unora s-ar putea să le placă mai iute. Am înțeles că se poate pune și chili, dar pentru mine ar fi deja prea iute.
După ce s-au amestecat astea, dai pe margini orezul, torni un pic de ulei în centrul tigăii și torni jumătate din ouă acolo. Când încep să se facă, le amesteci un pic ca pe papară, iar apoi le amesteci în restul orezului. Repeți cu a doua jumătate din ouă.

**Notă: **De ce nu pui ambele ouă deodată? Pentru că suprafața în care le torni e mică, așa că „omleta” o să fie groasă și o să stai mai mult până se face.

După ce ai amestecat tot, e gata – îl pui în farfurii și e gata de mâncat.

Rezultat:

Noi avem niște boluri pe care le folosim pentru supe și mâncăruri de genul ăsta. Sunt numai bune de ținut în mână dacă vrei să stai pe canapea și să mănânci cu bolul în mână (cum fac eu), mai ales că n-ai nevoie de cuțit.

E unul dintre puținele feluri de mâncare mai picante care chiar îmi plac.

Marea schismă a papanașilor

Fri, 02 Feb 2018 09:33:20 +0000

Ioana: Mai ții minte o discuție despre papanași pe care am avut-o cândva?
Eu: Că singurii papanași adevărați sunt cei fierți și că cei prăjiți sunt o chestie eretică?
Ioana: http://retetepapabun.ro/papanasi-moldovenesti/
Eu: EREZIE!
Ioana: Nu, aceștia sunt unicii și adevărații papanași!!
Eu: Nu se poate! Dacă sunt prăjiți, nu au cum să fie! AȘA SPUNE CARTEA SFÂNTĂ!
Ioana: Ceilalți sunt gogoși! Trebuie să conțină cel puțin 70% brânză!!!
Eu: Gogoșile nu sunt fierte deloc, deci nici nu intră în discuție. Chestia din articol este un papanaș corcit cu o gogoașă. Corciturile nu au cum să fie papanași originali!
Ioana: …cum naiba fierbi papanașii? o_O
Eu: Deci, ascultă la mine, căci eu îți grăiesc cu vorba lui Dumnezeu, Papanaș-Tatăl.
Ioana: Oricum, papanașii din restaurante sunt gogoși, în pana mea!
Eu: Se iau 250 de grame de brânză de vaci, care se amestecă cu 3 linguri de griș, 2 linguri de făină, o lingură de pesmet și un ou. Apoi se fac sfere din aluat. Se pun la fiert în apă. Când se ridică, sunt făcuți.
Ioana: O_O Păgâno!!! (dar măcar vorbim de aceeași compoziție)
Eu: Într-o tigaie, se prăjește niște pesmet, apoi se adaugă scorțișoară și, la final (ca să nu se caramelizeze) oprești focul și pui zahăr. Apoi dai papanașii fierți prin pesmet.
Ioana: :-O
Eu: Și pui smântână deasupra. CĂCI AȘA FU VOIA DOMNULUI NOSTRU, PAPANAȘ-TATĂL.
Ioana: Nu, nu nu. Aceeași compoziție, dar! Îi prăjești. Și pe urmă torni o cantitate vecină cu blasfemia de zahăr pudră peste ei. *scutură din cap*
Eu: Se pare că ne îndreptăm spre marea schismă a papanașilor. Sau ea a avut loc deja. Iată adevărul de care te îndoiești!!!
Ioana: =)))))))))))))))
Eu: Stai, nu ăla. ĂSTA! Aceștia sunt adevărații papanași!
Ioana: Alea-s găluște.
Eu: Găluștele nu au brânză. Duh. Sunt mai mult griș.
Ioana: Găluștele sunt fierte și de mai multe feluri.
Eu: Și gogoșile sunt prăjite, la fel ca „papanașii” voștri.
Ioana: Nu, papanașii sunt prăjiți în tigaie, gogoșile sunt fierte în ulei.
Eu: Un nume, doar! Un cartof, oricum I-ai prăji, același gust l-ar avea! Și la tigaie, și la friteuză, la fel de mult l-ai îndrăgi.
Ioana: =))))))))))))))))))
Eu: Și o gogoașă la fel.
Ioana: Da, dar nu pui brânză în aluatul de gogoașă.
Eu: Și nici în aluatul de gălușcă.
Ioana: O umpli cu brânză, dacă vrei, dar nu pui brânză în compoziție.
Eu: Crede-mă, e plin de vânzători de gomboți aici și nici ei nu pun brânză în compoziție.
Ioana: Trebuie să facem un duel al papanașilor.
Eu: DA.

În cele din urmă, după acest duel, adevărul va triumfa și adevărata rețetă a papanașilor va înfrânge această schismă eretică a prăjelilor regățene, căci adevărul sfânt a fost păstrat de la strămoșii noștri de la Cucuteni, transmis dacilor, fără influențe romanice bezbojnice și a ajuns în zilele noastre prin adevărata filieră sfântă.

SLAVĂ MĂREȚULUI PAPANAȘ!

Adevărata luptă pentru papanași.

Că tot vorbeam de ciocolată caldă…

Sat, 20 Dec 2014 19:52:18 +0000

De fapt nu vorbea nimeni de ciocolată caldă, dar aveam nevoie de un titlu de postare care să nu fie „Rețetă de ciocolată caldă”, că meh.

Am furat o idee de la cafeneaua pe care o avea Diverta pe Magheru acum câțiva ani: să dizolv ciocolată în lapte. Nu știu dacă ați văzut, sunt din când în când ciocolăți vândute păsămite special ca să fie dizolvate în lapte – Lidl avea unele pe băț. Sunt scumpe, dar din experiența de la Diverta și alte experiențe ulterioare am învățat că nu-s mai speciale cu nimic față de ciocolata normală.

Povestea e cam așa:

Iei o ciocolată neagră, nu foarte sofisticată, dar nici de duzină. Un Schogetten, de exemplu. Bănuiesc că merge și cu Milka, dar n-am mai văzut Milka neagră de ceva vreme. N-are rost Heidi, că e prea scumpă pentru așa ceva.
Încălzești laptele până stă să fiarbă (îți dai seama că stă să fiarbă că începe să se umfle infinitezimal pe marginea vasului și să facă o pojghiță ușoară de caimac deasupra – da, și cel mai degresat de pe piață face la fel).
Pui într-o cană câteva bucăți de ciocolată neagră (eu pun trei). Eventual pui și niște scorțișoară peste (eu pun un vârf de linguriță).
Torni laptele peste ciocolată și amesteci.

Iese bună, nu trebuie îndulcit nimic la ea, ba mai poți s-o dai și la oaspeți și să le zici că-i de fițe.

Trandafiri nedoriți? Nu-i nimic, sunt comestibili

Sat, 08 Mar 2014 11:33:41 +0000

O dată la 2-3 ani e drăguț să primesc flori, dar în general nu prea mă interesează. Chestie pe care o zic din când în când. Cu toate astea, pentru că bărbații preferă să asculte sfaturile din reviste și cele date de alți bărbați (pentru că evident că eu, fiind femeie, nu știu ce vreau), am primit mai mulți trandafiri până acum decât aveam vreodată intenția să primesc.

Ok, dacă e pe așa, dacă aveți aceleași probleme că nu știți ce să faceți cu florile, cereți trandafiri care n-au fost stropiți cu pesticide. De-ăia ieftini, probabil de la țigănci, care n-au fost stropiți cu nimic. Preferabil din curtea bunicii, dacă se poate. Trandafiri bio, organici – oricum ar fi, __nestropiți. De ce?…

Pentru că se pot mânca.

Se smulg petalele, se rup bucățelele mai albe de jos (că nu-s așa bune). Se sparge un ou, se amestecă albușul cu puțină apă, se pictează fiecare petală cu albuș diluat, apoi se presară cu zahăr pudră.

Se lasă la uscat pe o hârtie de copt. Voila! Chestii numai bune de decorat dulciuri (sau înghețată, sau…)

Rețetă luată de aici (click pe poză):

Pentru profesoare, femei extrem de curtate și alte persoane care primesc cantități florărești de trandafiri, am înțeles că există rețete de dulceață de trandafiri și apă de trandafiri. Probabil că merită încercate, dar eu n-am avut ocazia.

De asemenea, nu cred că există fază mai tare decât cea în care începi să ronțăi flori pentru degustare, cu un aer de prințesă Disney picată din lună.

Cât fierbem porumbul

Tue, 13 Aug 2013 13:03:50 +0000

Azi, mister: am luat porumb, acuma cât îl fierb?… Că pot să fac destul de multe chestii prin bucătărie, dar pe asta n-am făcut-o până acum.

Dau și eu pe Google ca tot omul, să văd ce zic alții – de preferință să-mi spună cum se modifică porumbul în funcție de fierbere. Se întărește? Dacă da, trebuie fiert puțin, că boabele sunt moi. Se înmoaie?… Dar cât să se înmoaie? Se întărește și pe urmă se înmoaie? Mister. Habar n-am cum reacționează porumbul la fierbere.

Și Google răspunde la întrebarea cu porumbul: Da.
Eu: Da, ce?
Google: Da, se fierbe.
Eu: Mă, eu te-am întrebat CÂT se fierbe.
Google: Da, aceasta e întrebarea.

Ok, n-a fost chiar așa, dar am aflat că porumbul se fierbe între 15 minute și 2 ore. Uite răspunsuri cu tot felul de variante intermediare (se ajunge și la 3 ore). Până la urmă am întrebat-o pe mama, care a zis ceva gen o oră+.

Dacă știe careva de unde apar diferențele astea enorme de timp și are chef să-și împărtășească experiențele, ar fi super.