[17 mar] Cartea de azi: „Unchiul Oswald” de Roald Dahl

Sat, 17 Mar 2018 20:05:56 +0000

Roald Dahl e cunoscut în general pentru cărțile lui excelente pentru copii, dar ce se știe mai puțin e că într-o vreme scria și pentru Playboy. „Unchiul Oswald” e din zona literaturii pentru adulți, chiar dacă titlul nu sugerează asta.

Romanul e prezentat ca un extras dintr-un jurnal al unchiului Oswald, pe care nepotul se lasă înduplecat să-l publice, pentru că fanii aventurilor incredibile ale unchiului o cer cu insistență.

Oswald e un mizantrop genial, un tip care vrea tot ce e mai bun în viață și are tot felul de idei lipsite de scrupule ca să devină bogat. În tinerețe, descoperă că există un afrodisiac extrem de puternic, făcut dintr-un anumit tip de gândac, și care poate înnebuni pe oricine de dorință. Se duce să investigheze problema și, după ce descoperă că efectele sunt exact cele scontate, pornește o afacere cu afrodisiace și pornește în aventuri absolut nebunești.

„Unchiul Oswald” se axează pe umor, nu pe scene grafice (care de obicei dau într-un absurd incredibil). Acuma, dacă umorul e bun sau nu rămâne de discutat (și sunt unele părți un pic repetitive), dar Dahl reușește cumva să spună o poveste cu o temă pornografică într-un fel care are o grămadă de perdele și mult absurd.

Cartea e disponibilă în română pe eMag și Libris, iar în engleză pe Book Depository și, ați ghicit, Amazon.

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.

Roald Dahl – Matilda [recenzie]

Thu, 28 May 2015 09:47:27 +0000

Pot să mă fac Roald Dahl când mă fac mare?… Nu?… Nu.

Sunt câțiva autori pe lumea asta pe care sunt ușor geloasă. Henry Miller. Susanna Clarke. Roald Dahl. Care n-au aproape nimic în comun. Dar în fine, Matilda e scrisă ușor și e plin de mici evenimente și șotii care m-au distras de la chestii mai importante, gen cărți de tradus, somn de dormit…

Ați văzut filmul, nu? Seamănă. 😀

Matilda e un mic geniu, o fetiță care vorbea fluent la un an jumate și citea la trei, când a început să meargă la bibliotecă de una singură – cu toate că părinților ei nu le pasă de ea nici cât negru sub unghie. Ce-mi place la Dahl e că nu pune semnul egal între educație și succes în viață, și nici între un copil bun și un copil cuminte.

Matilda e bună la suflet, modestă, iartă ușor – dar asta n-o oprește să răspundă la provocări într-un stil propriu destul de dur. Ai impresia că și puterile ei magice apar din cauza hotărârii ei de a îndrepta lumea, că nu sunt doar un accident.

Învățătoarea ei, doamna Honey, e o persoană bună, și ea pasionată de cărți și studii, dar timorată de faptul că a suferit abuzuri din partea mătușii ei în trecut – din care cauză locuiește în condiții proaste, nu a ajuns foarte departe în viață și suferă în continuare.

E una dintre cărțile alea pe care tot voiam să pun mâna (mai ales că am revăzut filmul Matilda de curând), așa că m-am bucurat s-o remarc la Bookfest. Pentru că probabil că mai sunt și alții care au văzut filmul și se întreabă care sunt diferențele: cartea pune mai mult accent pe disciplinarea adulților decât pe puterile magice ale Matildei; prima parte, în care Matilda nu are încă puteri, e mult mai pregnantă; de fapt, puterile în sine sunt aproape secundare – o parte din scenele din film nu se regăsesc în carte. Farmecul cărții e, pe scurt, diferit de cel al filmului.

Cartea în sine, ca obiect, e perfectă. Pătrățoasă, cu pagini groase (și deci groasă și ea), cu scris mare și prietenos, ilustrații faine, colțuri rotunjite, pur și simplu îți zboară pe sub ochi. Îmi place ca adult, mi-ar fi plăcut la nebunie și când eram copil.

Roald Dahl on Roxana-Mălina Chirilă

[17 mar] Cartea de azi: „Unchiul Oswald” de Roald Dahl

Roald Dahl – Matilda [recenzie]