Romania Online on Roxana-Mălina Chirilă

Voi aveți acces la legile României?

Fri, 18 Jul 2014 07:23:13 +0000

(Adăugire mai târzie: Bogdan Popa îmi spune că pot găsi legile aici.

Site-ul e din preistorie, deci nu se pune problema să poți căuta după cuvinte cheie… sau să dai link-uri către pagini… sau să folosești butonul „back” – dar în principiu poți găsi informații utile. Nu toate legile în forma lor actuală, dar le poți recompune din forma originală și făcând modificările de rigoare, în ordine.)

Trăiesc într-o lume paralelă: mereu am avut senzația că legile României există undeva, de la A la Z, de la început la sfârșit, disponibile clar. Faptul că eu nu dau decât de câte una din când în când, pe site-uri neoficiale, nu m-a făcut să cred altfel. Am zis că undeva există un birocrat care se ocupă cu adaptarea și aducerea la zi a tuturor legilor – iar un alt birocrat are datoria de a face publice chestiile astea, într-un fel sau altul. Poate pe un site? Pe care eu nu-l știu, dar nu l-am căutat suficient, deci e vina mea.

…mamă, ce optimism și naivitate pe mine. Adevărul e că nu există așa ceva, lucru pe care l-am aflat de curând. Textul legilor poate fi transmis pe gratis, dar trebuie aflat pe bani, de parcă hățișurile haotice ale legilor n-ar fi și-așa dificil de pătruns.

Întâi, povestea:

În Sf. Gheorghe e o fabrică de polistiren care s-a trezit cu o scrisoare/reclamație/ceva de genul de la cineva din București, care spunea că polistirenul lor e trecut în categoria de incendiu greșită. Oamenii nu s-au panicat, că n-aveau de ce. Au căutat ei legea, n-au găsit-o, așa că au făcut următorul pas: s-au dus să întrebe la Pompieri. Pentru cine nu știe, Pompierii nu se ocupă doar cu stinsul incendiilor, ci și cu prevenirea lor, ceea ce include dat de avize și alte povești birocratice.

Cei de la Pompieri nu știau nici ei care era chestia cu legea, așa că au apelat la un șef, care a apelat la alt șef, nereușind să afle nimic. Până la urmă s-a găsit cineva care să le spună că lucrurile sunt în ordine, polistirenul n-avea nicio problemă, putea rămâne în categoria lui.

Acel cineva avea acces la mai multe legi decât toți cei de dinaintea lui. Frapant? Nu, ce-i frapant e că legea era de fapt anunțată undeva în cotloanele ascunse ale Monitorului Oficial, în careva din părțile „bis”, unde n-o găsea nimeni. Cum, nu știți ce-i aia „bis”? Păi, Monitorul Oficial nu e o broșurică, ci are șapte părți (sursa):

Monitorul Oficial Partea I – acte normative
Monitorul Oficial Partea a II-a – stenogramele ședințelor Parlamentului
Monitorul Oficial Partea a III-a – concursuri, pierderi acte, actele instanțelor
Monitorul Oficial Partea a IV-a – acte ale societăților comerciale
Monitorul Oficial Partea a V-a – C.C.M. încheiat la nivel naţional şi de ramură
Monitorul Oficial Partea a VI-a – achiziţiile publice, concesiuni
Monitorul Oficial Partea a VII-a – acte ale societăților cooperative

Pe lângă asta, „bis”: „Diverse instituţii din cadrul administraţiei publice centrale emit şi acte normative – ordine, circulare – cu aplicabilitate restrânsă şi număr mare de pagini. Aceste acte sunt anunţate în Monitorul Oficial Partea I, se publică separat în secţiunea Partea I bis ce poartă acelaşi număr de apariţie.” (sursa)

Deci problema e să știi unde să cauți, nu? Haha. Nu. Lucrurile nu se termină aici. Monitorul Oficial e disponibil gratuit… timp de zece zile de la publicare. După care poți da comandă ca să-l primești pe bani. Vă spun tarifele?

Tipărit: 0,79 lei/pagină/monitor integral, TVA inclus
Electronic: 0,69 lei/pagină
„Pentru comenzile în format electronic care pot fi furnizate numai pe CD – se adaugă 1,22 lei reprezentând contravaloarea unui CD (în cazul achiziţionării mai multor apariţii se va achita un singur CD)”
Pentru „bis” prețurile sunt identice

(sursa 1) (sursa 2)

Dacă vă gândiți cu groază că trebuie să strângeți cureaua pentru 100 de pagini, nu vă faceți griji: există varianta cu abonamente, care încep de la 550 lei/an, pentru Monitorul Oficial incomplet, și ajung la 1200 lei/an pentru Monitorul Oficial complet (varianta electronică). Pentru uzul unei singure persoane – dacă vrei Monitorul pentru mai mulți, se poate ajunge și la 39600 lei/an. (sursă)

Ceea ce înseamnă că, de la stat, poți afla modificările foarte recente ale legilor ușor, dar nu poți afla legile în sine decât cu greu.

În condițiile astea, majoritatea legilor de pe net sunt pe site-uri care din câte mă prind nu țin de stat. Dacă dai peste un site care n-are update-urile făcute, ajungi în situația unui cunoscut, care găsise o lege conform căreia avea voie să meargă cu bicicleta pe trotuar, iar altul îi adusese o lege ori mai veche, ori mai nouă, care spunea că nu avea voie să meargă cu bicicleta pe trotuar. Varianta finală era că… cine știe, poate s-o fi schimbat între timp.

Pentru că nebunia e în toi, dacă ar fi să ne bazăm pe stat, o firmă particulară a făcut un soft cu care ai acces la legi actualizate sau din urmă, pentru relativ puțini bani (comparativ cu Monitorul e clar că sunt relativ puțini). Dar n-ar trebui să ne facă statul serviciul ăsta? E foarte bine că o fac alții și nu trebuie să stea lumea să aștepte să se miște statul, dar nu ar fi, logic, necesar să știm legile ca să le putem respecta? Acum ne jucăm de-a orbii, presupunem că ne dăm seama dacă facem ceva ilegal. Sunt unii care strigă că ei „n-au nimic de ascuns” și nu se tem de supraveghere. De unde știu ăștia că n-au de ascuns? Presupunem că legile au o logică și că e cumva evident dacă încălcăm legea, dar…

La întâmplare: e stipulat prin lege, de exemplu, că dacă ieșiți cu câinele în spații publice trebuie să aveți carnetul de sănătate al animalului asupra voastră (sursa). Pam-pam. Știați, posesorii de câini? Aveți carnetul de fiecare dată când scoateți câinele în parc?

Nu mă declar expertă în problemă și-mi dau seama că e spinoasă treaba (legile sunt tot timpul date și modificate, deci e greu să le faci disponibile în permanență tuturor), dar mi se pare că s-ar putea rezolva ceva, mai ales că pare că și Constituția o cere:

Art. 31 – Dreptul la informaţie
(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.
(2) Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

Acum vreo 20 de ani ca să poată informa pe toată lumea ar fi trebuit să trimită ditamai volumele de legi în casele oamenilor – și încă în ritm alert… Dar acum? Cu internetul peste tot? Nu devine posibilă o variantă în care să fim informați de stat ce trebuie să facem?

Concursuri literare în România

Sun, 09 Feb 2014 14:38:03 +0000

Am dat peste o listă a concursurilor literare de anul ăsta. Cele din România. O anumită caracteristică se repetă aproape la toate, în mod covârșitor: imposibilitatea de a da în mod real de concursurile astea.

Le cauți pe net și găsești eventual știri despre ele, anunțuri legate de edițiile trecute, numele câștigătorilor. Să spunem că aș vrea să particip la pompos-numitul „Concurs Național de Dramaturgie” – găsesc doar ediția 2013, când data limită era pe 23 martie. Să se mai facă? Sau nu?

Cu chiu, cu vai, găsești câte ceva. Și care sunt premiile? Publicarea, punerea în scenă. Nu găsești condițiile exacte în care ți s-ar publica acel ceva, nu afli dacă ești plătit barem ca un autor obișnuit, sau dacă ai doar onoarea de a-ți vedea numele pe o carte.

Exemplul unu: editura Adenium din iași caută manuscrise.
Exemplul doi: teatrul din Timișoara caută piese.
Exemplul trei (găsit pe net): revistă, nu se știe ce/cum caută.Exemplul patru: se caută povestiri scurte pentru publicare (Incubatorul de condeie)

Singurul concurs pe care l-am găsit care dă un premiu substanțial e Starpess, unde poți câștiga o vacanță la Eforie Nord sau Jupiter.
Bine, și mai e concursul de scenarii de la HBO, care n-a fost anunțat încă anul ăsta.

E tristă situația. Concursurilor nu li se face reclamă, premiile de obicei nu-ți spun nimic, antologiile și cărțile respective bănuiesc că se pierd (sau dacă nu se pierd, prea puțină lume le cumpără) și tot așa. Dar chiar și așa, dacă aș ști ce și cum mișcă (sau măcar dacă aș avea de unde să aflu) aș posta la fiecare început de lună o listă cu concursurile literare care urmează, detalii relevante și link. Să fie măcar de sămânță ceva.

Ghid de scriere în online

Tue, 04 Feb 2014 06:50:36 +0000

M-am hotărât să scriu această postare pentru că am văzut că în continuare există oameni care nu știu cu adevărat cum se scrie pentru online. Bazându-mă pe o vastă experiență pe forumurile și blogurile din România, vă voi putea învăța, scurt și demonstrativ, cum să vă integrați în sfera internautică românească.

Ca să fii credibil e absolut necesar să scrii din când în când cu CAPS LOCK. Pentru că altfel lumea n-ar ÎNȚELEGE unde pui accentul.

Semnele MULTE de exclamație și semnele repetate ALE ÎNTREBĂRII îți vor transmite INDIGNAREA pentru o cauză BUNĂ, NU-I AȘA?!?!??!!!!!!!!!!!??!?!

VIRGULELE sunt o invenție mișto, deci trebuie folosite mai multe,,,, pentru că altfel NU e PAUZA suficient de MARE. De asemenea,, nu trebuie uitat că NU EXISTĂ regulă legată de spații ÎNAINTE sau după VIRGULE,,deci poți să le pui oricum!!!!!!!!!!111!!!

Iar dacă faci o PAUZĂ undeva e NECESAR să pui multe puncte-punte…pentru că…DACĂ NU…n-o să înțeleagă NIMENI că ai stat să te gândești…acolo!!! NU?!?!?!

CRATIMA e o prostie,poți s o pui sau să nu…și , oricum , cine știe UNDE ar trebu-i pusă?!?!?! Ideea e că trebui-e să fie UNDE-va.

Diacriticele S-UNT o prostie…care…nu are sens. Le folosesc… doar… FETELE!!!! de masa. Cand le pui la SPALAT!!! HAHAHAHA! vEZI ce destept SI COMIC sunt?!?! Bancuri-le proaste sunt si ele o NECESITATE.

Ideea oricum in ONLINE e sa ti exprimi PAREREA care e f.f.f.f valoroasa deci,,,!!! NU conteaza exact cum o expri-mi..cine vrea,intelege!!!! Adevaruri-le reale sunt comuni-cate in se cre to MANIE!!! Si asta necesita f.f.f. mult ERMETISM,,,DAR!!! cine ie destept PRICEPE, intelegi BOULE! (((Ba bou e MA-TA, nenorocitu-le!!!!?!?! HAHAHA) TU CREZI CA EU NA-M CREDIBILITATE!!?!??!?!! Imputit de snob care crezi ca VALOAREA MEA,,,E DATA de c-um SCRIU! esti incapaBIL sa pricepi ca ALTE CHESTII SUNT mai importa-nte decatt porcarile aste a cu,,,, t e iei de nimicuri. AI STERS mesajele mele CA TE INVINGEAU proast-o!!!

TU NA-I VALOREA MEA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

_________

”

_________

[Notă: Dap. Exact așa de diliu pari când scrii în stilul ăsta.]

Criza conspirativă a românilor

Sat, 12 Oct 2013 10:30:28 +0000

E o conspirație.

De fapt, francmasoneria ne conduce. Evreii conduc lumea. Cine nu e cu noi, e plătit de RMGC să nu fie. Sau e angajat de Securitate. Care Securitate n-a murit, ci trăiește încă sub forma SRI-ului, dar nu știu mulți. Copilul ucis de câini a fost ucis de câini de luptă. Ba, pardon, n-a fost ucis deloc, e o manevră împotriva maidanezilor. De fapt suntem sclavii sistemului, înrobiți prin televiziune și internet, spre deosebire de comunism, când eram liberi. Ne fură sufletele, pentru că tinerii nu mai sunt ortodocși practicanți. Ungurii vor Transilvania. Rușii vor România. Ne aduc la sapă de lemn și ne omoară ca să vândă pământul nostru vesticilor. Nu e deloc o coincidență că au omorât copilul cu maidanezii tocmai când erau protestele contra Roșiei Montane. Vor să ne implanteze cipuri și vaccinele creează autism. Bunicii noștri trăiau mult mai mult, chiar dacă media de viață era mult mai mică.

Uneori există într-adevăr manevre și planuri. De cele mai multe ori există basme inventate din burtă, „bănuieli” trimise mai departe ca adevăruri pentru că vrem ca un lucru să fie adevărat. Vrem să fim persecutați, ca asta să ne explice eșecurile și greutățile. Vrem să fim persecutați puternic, enorm, să lupte împotriva noastră întreaga lume, întregul univers și noi să avem valoare prin simplul fapt că existăm.

Singura problemă e că dacă crezi în basme și povești cu cai verzi pe pereți ești incapabil să vezi realitatea și să reacționezi la ea. Doar te simți puțin mai deștept că tu „te-ai prins”, după care continui să te învârți în jurul cozii, în micul tău univers meschin.

Românii, anonimatul și neticheta

Sun, 21 Apr 2013 10:55:45 +0000

Internetul, se pare, e țara nimănui – cel puțin în ce privește partea de internet în limba română. Nu vorbesc doar de faptul că se amestecă tabloidele cu știrile pe diverse site-uri (mă uit la tine, Realitatea), sau de bloguri răzlețe în care se discută despre repitileni și vulturieni care vor să cucerească pământul, ci de atitudinea generală a României online.

Sunt un număr destul de ok de persoane care vorbesc decent, au idei și știu să comunice. În același timp, dai la tot pasul și de persoane care își pun masca anonimatului nu ca să poată să discute în voie, ci ca să poată înjura și să se poată certa în voie. Din când în când apare câte unul care strigă ce are de strigat prin comentariile de pe mediafax – sau pe unde apucă, inclusiv pe aici – și rămâne cu un sentiment de mândrie, probabil: „Mamă ce le-am/i-am zis-o”.

Oameni ăștia există și în străinătate. E plin Youtube de ei și apar și pe site-uri ca deviantArt, care în general se mândresc cu comunitățile lor prietenoase și deschise (dacă se mândresc pe bună dreptate sau nu, rămâne de discutat). Dar la noi parcă-s mai mulți și nu știu cum se face că nici cu româna nu se descurcă prea tare.

De ce? Uite, discutam cu cineva aseară pe subiectul ăsta. Părerea mea despre subiect e așa:

-românii cu pricina nu sunt civilizați pentru că sunt civilizați, ci sunt civilizați pentru că așa dă bine. Oferă-le anonimat și n-au de ce să-și bată capul să dea bine.
-nu suntem obișnuiți să ne gândim la ceilalți ca fiind „cineva ca mine”, așa că dacă nu-i vedem față în față avem mai puține șanse să ne gândim la consecințele comentariilor noastre.
-nu suntem obișnuiți să ne gândim la spațiul virtual ca fiind la fel de real ca și cel material. Avem prieteni în viața reală, dar mai rar ne gândim că Monty_1337 ar putea fi un om cu care să avem multe de discutat.
-internetul e un fel de țară a nimănui, în care consecințele nu te ating și deci poți să te manifești cum ai tu chef.

Cealaltă persoană a zis așa:

-de multe ori românii se cred deștepți și înțelepți și frumoși și au toate calitățile, ceea ce înseamnă că părerile lor sunt bune și își permit să vorebască oricum.
-lipsește un nivel elementar de civilizație și politețe; majoritatea celor din vest nu înjură ca nebunii pentru că, din cauza educației, n-au astfel de porniri.
-tot de la comunism ni se trage, în cele din urmă: nu avem cultura obiecțiilor valide, formulate frumos, a dezbaterilor care se petrec la nivel intelectual, a argumentelor care nu ating persoana.

Am adunat cele două viziuni într-una, pentru că nu se contrazic și am ajuns la o concluzie destul de nefericită: România e un fel de țară descinsă din „Taci!” și draci, în care deseori nu poți să te exprimi din diverse motive, în care n-ai cuvintele necesare, cadrul necesar, o cale clară prin care poți să te manifești – și te apucă toți nervii și dracii. Avem mici clici de persoane cu care ne avem bine, avem persoane la care ne uităm urât că au alte păreri decât noi sau ne-au enervat la un moment dat, sau au mai multe chestii materiale ca noi, sau sunt mai de succes ca noi, sau, sau, sau. Pornim nu de la principiul că orice persoană pe care o întâlnim e o potențială persoană simpatică și interesantă, ci ne legăm de chestiile care nu ne convin. Până la urmă încruntatul și înjuratul se învârt în cercuri, se propagă singure și ni se pare că așa e situația și n-avem ce-i face. Mulți e proști, cum ar veni.

Consecința: în loc să avem un spațiu de desfășurare în care să ne simțim mai bine, să comunicăm mișto și să ne ajutăm unii pe alții, suntem într-un loc destul de ostil.

Nu propun o schimbare, că n-am cui. Cei care sunt acum pe aici deja știu. Cei care nu știu urlă puțin, fac valuri și pe urmă pleacă. Doar remarc.