Sacrifices Arc on Roxana-Mălina Chirilă

“Comes out of Darkness Morn”

Mon, 14 Mar 2016 13:34:53 +0000

Una dintre cele mai bune serii de cărți pe care le-am citit vreodată e Arc of Sacrifices de Lightning on the Wave, serie cunoscută și ca Sacrifices Arc. Bine, nu e foarte cunoscută sub nicio denumire, dar asta e altă poveste.

„Comes out of Darkness Morn” e al treilea volum din serie, pe care l-am pus în bara din dreapta la „citesc acum” pentru că la un moment dat n-am mai avut chef să scriu recenzii, așa că mi-am luat o pauză de la ele și am trecut cartea asta pentru că nu cred că o să mi se întâmple vreodată să n-am chef să vorbesc de ea.

Povestea din Sacrifices Arc e destul de complexă, dar pe scurt: într-o lume în care forțele luminii și cele ale întunericului se confruntă extrem de violent o clarvăzătoare face o profeție pe care atât întunericul, cât și lumina fac tot posibilul să o determine să lucreze în favoarea lor. Se va naște un copil care, dacă va crește în condițiile ideale, va fi salvatorul lumii.

Lordul Luminii, deja bătrân bine și trecut prin multe bătălii, decide să „forțeze” mâna profeției și, când un cuplu căsătorit format din doi dintre susținătorii lui cei mai de preț are copii (mai exact, doi gemeni), îi asigură toate condițiile necesare lui Connor pentru a deveni alesul profeției. Fratele mai mic, Harry, e crescut în umbra celui mare și antrenat pentru a deveni cel mai important locotenent al lui Connor – și pentru a fi gata să-și dea viața pentru salvator oricând e cazul. E antrenat ca luptător și diplomat, mai ales în ce privește obiceiurile și „dansurile” vrăjitorilor care sunt de partea magiei întunecate, pentru a-i putea câștiga aliați lui Connor.

Și, pentru că Lordul Luminii nu vrea să-și asume niciun risc, când Harry e prea mic ca să-și dea seama ce se întâmplă, folosește asupra lui o vrajă care să-l forțeze să își îndeplinească scopul, orice ar fi. Pentru că e un extremist bine intenționat, dar rezolvarea lui la orice problemă pare să fie „hai să sacrificăm pe cineva pentru ca restul lumii să fie în regulă”.

Doar că, atunci când cei doi gemeni ajung la școală, Harry se trezește luat sub aripă de cei de partea întunericului (care nu sunt neapărat răi, uneori dimpotrivă) și își dă seama, în timp, că proprii lui părinți și Lordul Luminii practic l-au abuzat toată copilăria pentru a-l transforma într-o unealtă perfectă pentru scopurile lui. Moment în care începe să prindă pică pe constrângeri magice și vrăji de înlănțuire, iar creaturile magice înlănțuite de secole de vrăjitori încep să-i sugereze că ar fi bine să le elibereze și pe ele.

The Sacrifices Arc are atât de multe întorsături de situație încât recitesc seria ca să mi le reamintesc pe toate. E extrem de bine scrisă și are tot felul de lupte mai mult sau mai puțin subtile, planuri secrete cât cuprinde, personaje puternice și bine definite, o lume excelentă, în care tot apar ritualuri magice vechi și noi, gesturi simbolice cu încărcături politice și în care te poți scufunda.

Povestea din primele două volume a fost bună și m-a prins repede. Însă în Comes out of Darkness Morn (titlul e un citat dintr-un poem de C.A. Swinburne), universul Sacrifices Arc pare să prindă avânt, să devină mai mare și mai complex și să nu mai fie doar bun, ci genial. Nu vă mai povestesc, pentru că am zis sus destule.

Problema cu Sacrifices Arc e că e fanfiction, de fapt, așa că e o serie blestemată de la bun început să nu fie foarte faimoasă. Unde nu e profit, sunt mai puține șanse să se investească în marketing și distribuție. Iar unde e fanfiction, ficțiune scrisă de fani pe baza unor cărți, filme, seriale recente, aflată la limita legalității, nu se investește mai nimic.

Seria e bazată pe Harry Potter, cam în aceeași măsură în care Ultima ispită a lui Hristos de Kazantzakis e bazată pe Noul Testament: recunoști personajele, lumea cam seamănă, dar cam atât. Harry are ochi verzi, o cicatrice pe frunte și merge la Hogwarts. În rest, nu prea are legătură cu JK Rowling – magia funcționează altfel, apar personaje noi, iar cele vechi sunt diferite, iar dacă în primul volum acțiunea mai seamănă, de prin al treilea e prea mare diferența pentru ca seria să mai fie recogniscibilă.

Recomand Sacrifices Arc cu toată căldura, oricând, oricui.

Lightning on the Wave – Saving Connor [recenzie]

Fri, 28 Nov 2014 11:22:08 +0000

Din când în când recitesc cărți care mi-au rămas în minte și care m-au lăsat cu o profundă admirație pentru autor. În special dacă mă simt nasol și n-am chef de nimic, cum e cazul acum.

Dacă vi se pare că individul din poza din dreapta seamănă puternc cu Harry Potter, e pentru că _e _Harry Potter. Saving Connor de Lightning on the Wave e prima carte din seria Sacrifices Arc, care e bazată pe universul Harry Potter și care totuși reușește să fie o cu totul altă mâncare de pește decât ce a scris J.K. Rowling.

Unul dintre lucrurile care-mi plac la adaptări, repovestiri, reinterpretări, povești bazate pe altceva și fanfiction (ficțiune scrisă de fani, cum e și asta) e că pe de o parte știi povestea – știi cine sunt personajele, la ce să te aștepți, cam ce se întâmplă. Pe de altă parte așteptările pe care la ai pot să te inducă în eroare, chestiile pe care le cunoști fac ca pământul să-ți fugă mai repede de sub picioare. E ca un joc – știi jumătate din poveste, dar nu știi care e jumătatea pe care o știi.

În Saving Connor părinții lui Harry trăiesc. A fost crescut de James și Lily Potter – și nu e nici măcar cel care l-a învins pe Voldemort (cred că e tradus Lodul Cap-de-Mort la noi). Fratele lui geamăn, Connor Potter, e băiatul din profeție, cel care a învins răul din lume, cel de care se face enorm de mult caz.

Harry e cel aproape necunoscut, care a fost învățat magie de mic de mama lui ca să-și poată apăra fratele de rău, ca inocența și puritatea lui Connor să fie păstrate și Voldemort să fie distrus odată și pentru totdeauna de „puterea pe care n-o cunoaște”, despre care se crede că e iubirea. (o referință destul de puternică la seria originală Harry Potter, și nu fără o doză puternică de ironie – Connor are o cicatrice sub formă de inimă pe frunte)

Seria scrisă de Lightning on the Wave e dură, neiertătoare, uneori oribilă – chiar dacă la început pare să aibă doar un subtext accidental în partea asta pentru că e povestită oarecum prin ochii lui Harry, care crede inițial cu trup și suflet în idealul de a-și proteja fratele.

Începe așa:

“What are your vows, Harry?”

Harry knew what they were, even though he was only five. He whispered them as his mother held him over his brother’s bed, and his mother said them with him, murmured hypnotic words that Harry had heard his whole life.

“To keep Connor safe. To always protect him. To insure that he lives as untroubled a life as he can, until he has to face Lord Voldemort again.” There was the pause for breath that his mother always took, as though she were frightened. Harry waited until she started speaking again, and then joined his voice to hers. “To be his brother and his friend and his guardian. To love him. To never compete with him, never show him up, and never let anyone else know that I’m so close to him. To be ordinary, so that he can be extraordinary.”

Un copil de 5 ani își spune jurămintele, ajutat de mama lui: să-l țină în siguranță pe fratele lui, să-l apere, să se asigure că are o viață cât se poate de puțin tulburată, să nu intre niciodată în competiție cu el și să fie obișnuit, ca fratele lui să fie extraordinar. Dacă pare cel puțin dubios, e pentru că e. Niciun copil normal nu e pus într-o situație atât de dubioasă – în afară de Harry.

Prima oară când am citit Saving Connor am stat aproape toată noaptea trează ca să trec în viteză prin el (eram și pe tren). Acum parcă nu m-a prins la fel de tare, poate pentru că știam deja povestea și îmi amintesc duritatea și frumusețea restului de serie.

În schimb pot să apreciez oricum delicatețea începutului, care prezintă lumea vrăjitorilor Pureblood (Sânge-Pur?…) din altă perspectivă decât romanele inițiale: o lume pur tradițională, ghidată după anumite reguli de curtoazie, cu gesturi simbolice și o cultură care explică snobismul celor care s-au născut în ea.

Pentru că seria se întinde pe 7 volume și 3 milioane de cuvinte, am zis că de data asta îmi notez ce se întâmplă în fiecare parte. Spoilere mai jos.