Sex on Roxana-Mălina Chirilă

Tricoul feminist, părinții și marele răufăcător, sexul

Sat, 21 Jun 2014 07:52:19 +0000

Din link în link a ajuns la mine știrea asta. Pe scurt, un tip cu o fiică de 20 de ani a purtat un tricou pe care scria:

Rules for dating my daughter

I don’t make the rules

You don’t make the rules

She makes the rules

Her body, her rules
Feminist Father

Pe română:

Reguli pentru ieșit cu fiică-mea:

Nu eu fac regulile

Nu tu faci regulile

Ea face regulile

Corpul ei, regulile ei
Tatăl Feminist

Chestia asta a ajuns virală pe net și mulți au sărit să urle că tipul nu e un tată bun, că trebuie să-ți îndrumi copiii, nu să-i lași să facă ce vor ei, că dacă trăiesc sub acoperișul tău trebuie să facă ce spui tu.

Câteva idei care mi-au trecut prin minte:

Fata are 20 de ani. E departe de a fi copil, dar și dacă avea 15 ani avea putere de decizie în privința relațiilor ei și a corpului ei, din punctul meu de vedere. Practic, dacă n-o bagi într-un turn și n-o păzești cu dragoni, tot o să decidă ea. Poate decide să te asculte. Poate decide să nu. Dar dacă-i impui cu de-a sila reguli pe care nu le vrea și nu le înțelege îi faci viața mai complicată. Ceea ce ne duce la 2:
Educația nu înseamnă reguli_,_ chiar dacă părinții pot și trebuie să impună câte o regulă. Educația înseamnă, din punctul meu de vedere, să înveți pe cineva cum să ia decizii, cum să se descurce, cum să-și dea seama dacă un lucru e bun sau rău. Vorbești, explici, dai motive și îți expui raționamentul. Altfel îți educi copilul să urmeze regulile impuse de ceilalți – și plângi dacă ajunge să le urmeze pe ale unui idiot.
Tricoul și dezbaterea pe tema tricoului sunt legate de sex și de teama de sex ca marele răufăcător. Cică sunt reguli pentru dating, pentru ieșit la film/prin oraș/etc. cu fiică-sa, pentru relație – dar se referă doar la sex, pentru că asta e partea pe care se cam axează lumea. Or, o relație, chiar și incipientă, are mult mai multe componente, doar că de restul nu se prea vorbește. Cei doi pot să-și facă viața amară fără să se atingă fizic prea mult (să zicem că-s creștini care așteaptă până la căsătorie). Pot să se judece, să se acuze, să se manipuleze emoțional unul pe celălalt, să se urmărească pe stradă, să-și facă scene de gelozie, să se folosească unul pe altul. La capitolul „zile amare în cuplu” știu povești cu tipi care au pățit-o cu diverse gagicuțe, cu tipe cărora le-au făcut zilele amare niște idioți, cu relații în care s-au chinuit unul pe altul. Dar acolo dispar sfătuitorii și protectorii anti-sex și rămân prietenii, care dacă-s de nădejde fac ce pot să te scoată din rahat.

Dreptatea nu te apără de proști

Fri, 09 May 2014 07:43:32 +0000

Bun, se cam ia lumea de mine pe baza articolului despre anonimitatea pe net și de faptul că am zis că fata de 15 ani care a declarat pe Facebook că a făcut sex și i-a plăcut a făcut o mare greșeală.

Hai să discutăm puțin.

Adevărul e că o foarte mare parte din populația României face sex sau a făcut sex (băgăm și pensionarii aici). La liceu se face sex. La facultate se face sex. Revistele discută despre sex, ziarele se vând cu sex, celebritățile fac sex pe bune sau sex presupus – și cu toate astea în momentul în care o fată declară că-i place sexul, e pițipoancă. În special dacă-i la liceu. Devenim brusc niște pudici, vai de mine, gagica și-a pus-o cu unul, e clar că e ștoarfă!

Mă, eu nu știu când v-ați început voi viața sexuală, dar știu rare cazuri de oameni care au ajuns la 20+ fără să treacă prin patul altcuiva (deși am auzit de vreo două cazuri de 30+, deci totul e posibil). Știu oameni cu puțini parteneri și oameni care au fugit din floare-n floare, dar când i-am cunoscut n-aș fi putut spune care-i care. Și după cum îi ziceam cuiva acum foarte mult timp, nu există nicio corespondență descoperită de cercetători între frecvența folosirii unui penis și moartea neuronilor fie a deținătorului de penis, fie a beneficiarului acelui penis. Când o fată, fie ea și adolescentă, face sex, penisul ajunge în vagin și nu-n frunte, ceea ce înseamnă că creierul ei rămâne intact.

Mie mi-e absolut evidentă chestia asta. Poate pentru că țin minte liceul ca fiind perioada aia în care o grămadă de persoane, mai mult sau mai puțin bune la învățătură, ori făceau sex, ori ar fi putut foarte bine să facă. Și când nu făceam sex, mamă ce ne mai plăcea să ne gândim la el sau să-l discutăm, sau să discutăm despre băieți din alte puncte de vedere. Cine spune că niciodată n-a trecut prin faza asta e fie un mare mincinos, fie asexual, fie unul dintre ăia care înfloresc așa de târziu că lumea a început să-și piardă speranța.

Unii oameni sunt foarte liniștiți la treaba cu sexul între tineri – inclusiv părinți. Cea mai mișto poveste pe care am auzit-o e cu o fată bună, cu capul pe umeri, care s-a dus la tatăl ei și i-a zis, „Uite, am făcut dragoste cu iubitul meu.” Și taică-su a pus niște muzică și a dansat cu ea ca să sărbătorească.

Dar bineînțeles că în dulcele stil ipocrit, dacă întrebi în contextul greșit despre sex și adolescență, aproape nimeni nu s-a gândit să-și găsească un prieten/o prietenă în timpul liceului, darămite să-și pună problema să mai și facă sex! Incredibil! Toți am aflat că bebelușii apar din burta mamei la 19 ani și ni s-au trezit hormonii la 22, după terminarea facultății. Niciun băiat nu a pus mâna-ntre picioare până la majorat, iar fetele cuminți sunt frigide până-n ziua de azi.

Evident că nivelul absolut de moralitate sau imoralitate, de valoare sau lipsă de valoare al celui care face sex e aproximativ identic cu cel pe care l-ar avea dacă n-ar face sex. Mie, personal, mi-e indiferent când faci sex, cu câți, în ce condiții (deși s-ar putea să fiu aia care-ți repetă „folosește prezervativul, că poate n-ai chef de boli”). Dacă mi-ești prieten/ă și ai chef să-mi spui detalii intime pentru că înseamnă ceva deosebit pentru tine, o să-mi pese – pentru că-ți pasă ție.

Dar… dar. Chiar dacă mi s-ar părea normal ca oamenii care downloadează filme 18+ „pentru rație” și care în general trăiesc în acest univers să nu judece ca idioții, uite că o fac. Și aici ajungem la alt nivel de discuție: cel în care ești conștient de cum reacționează societatea ca să știi în ce te bagi. Nu mai e vorba de moralitate la un nivel abstract, de ce „ar fi bine”, ci de ceea ce este. E vorba de viața ta personală și de auto-apărare.

Am spus că fata de 15-16 ani care a anunțat că a făcut sex și a fost fain a făcut o mare greșeală – una de strategie. Pentru că, după cum se vede, lumea i-a sărit în cap și din câte am văzut reacția ei, ea nu poate să tragă lejer câteva șuturi de karate dintr-o piruetă elegantă de balerină. S-a expus atacurilor fără să fie pregătită pentru asta. Și bineînțeles, ea e „pițipoancă” acum din perspectiva multora care ca de obicei probabil că-și imaginează că a făcut sex singură, pentru că de pițiponcul care a făcut sex cu ea nu se leagă prea multă lume.

Ce vreau să zic e că una e să ai dreptate, alta e să trăiești în liniște și pace. Uneori și dacă faci chestia corectă, tot te trezești cu atacuri și injurii. E o lecție importantă de viață: faptul că „ar trebui” să fii apărat de faptul că n-ai greșit sau n-ai greșit mult nu înseamnă că vei și fi, la fel cum faptul că e imoral și ilegal să furi nu înseamnă că dacă-ți lași casa descuiată nu va intra nimeni să-ți fure lucrurile. Idioții există și sunt printre noi.

Scriu chestiile astea nu în spiritul cuiva care crede că ar trebui toți să ne conformăm ca să ne facem viața mai ușoară, ci în spiritul cuiva care crede că merită să-ți pui bocancii cu ținte în cazul în care trebuie să dai cuiva bocanci în gură.

Cred în faptul că oamenii ar trebui să fie mai raționali și ar trebui educați măcar în parte, dar între teorie și practică e o diferență. La un moment dat, cu puțin noroc și ceva mai multe voci ale toleranței și ale gândirii, o să avem mai mulți oameni educați care să poată să intervină în cazuri care momentan sunt lăsate de izbeliște. Dar până atunci se vor da bătălii pe tot felul de fronturi stupide și dacă nu ești pregătit de acea bătălie, sau n-ai chef de ea, e bine să o poți evita.

În rest, rămâne cum spuneam înainte: anonimitatea pe net e o chestie bună, că poți să experimentezi cu diverse chestii și să te reinventezi când o dai în bară. Da, știu, unii punctează că e nașpa că conspiraționiști și alți ăia sunt și ei anonimi, dar meh.

Cum, mă? Fata era bisericoasă, nu o destrăbălată?

Tue, 18 Feb 2014 08:52:17 +0000

Mi-a trecut pe la urechi toată povestea Iuliei Ionescu care a fugit la mănăstire și până la urmă a fost recuperată. Normal, s-au format mai multe tabere: cei anti-religie, care profită de situație ca să damneze religia din școli, cei care sunt doar fericiți că fata a ajuns acasă cu bine, cei cărora nu le pasă pentru că n-au luat contact cu știrea sau nu-i interesează, și cei pro-religie, care strâmbă din nas la cei anti-religie.

Toată faza m-ar fi lăsat rece, dar văd că pe facebook și pe net unele conversații au luat o turnură care mi se pare ciudată:

O fată normală mai merge şi la un chiuretaj, la 15 ani, nu stă numai cu nasul în cărţi sau de coada popii.

și

o fata destupata la minte ar trebui sa faca ore de educatie sexuala din clasa 0 obligatoriu nu sa fie obligata sa mearga la orele alea de religie unde popii indoctrineaza si indobitocesc copiii si-i mai si sperie cu povestile despre iad!huooo retrograzilor si banditilor mistici care sunteti!

Plus postarea asta, din care un citat:

În ţara în care este o ruşine să faci educaţie sexuală – iar rezultatele acestei false pudibonderii se văd mai mereu în clinicile care fac avorturi şi în ziarele care ne anunţă din cînd în cînd că o copilă care 10–11 ani a născut printr-un sat uitat de lume şi de vreme, fiind impregnată fie de amicul cu 20 de ani mai mare, fie de vreo rudă cu nivel hormonal crescut – în țara asta a dispărut o fată de 15 ani care s-a dus la mănăstire.

În ţara în care prezervativele sînt puse în standul de jos la casa de marcat, de ruşine, o puştoaică a dispărut de acasă şi s-a dus să se căsătorească cu Domnul.

Mă. Fata avea obsesii apocaliptice. Nu fugea de sex. Zici că toată religia creștină are o singură poruncă pentru adolescente: 7.a. Să nu faci sex.

Așa mă enervează chestiile astea, pentru că dezbaterea se agață de un pretext ca să deplângă faptul că adolescentele din ziua de azi au o viață sexuală, de parcă asta ar fi singura lor problemă pe lume. De parcă valoarea adolescentelor e dată de numărul de dăți în care se culcă cineva, sau chiar de un himen intact, dacă ești destul de apucat.

Nu zic că abordarea unor adolescenți față de sex nu e greșită – și zic adolescenți, da? Deci și băieți. Cred că ar trebui să existe ore de educație sexuală care să explice lucrurile evidente, gen, „Nu te lăsa presat/ă să faci sex. Ai tot dreptul să decizi dacă într-adevăr vrei s-o faci sau nu.” De asemenea, „Sexul e în primul rând un act intim, nu te grăbi să faci pasul ăsta doar pentru că ai auzit diverse lucruri bune despre el”. Dar de aici și până la arătat cu degetul, asta e virgină și fată bună, aia a avut mai mulți parteneri și e fată rea, e o distanță totuși.

Iar să invoci chiuretajul de parcă cineva ar spune vreodată, „Mamă, ce-aș face un chiuretaj azi, simt că ziua mea nu e completă fără o anestezie și un doctor care-mi scormonește mațele”, e nesimțire. Acela e rezultatul unor acțiuni iresponsabile – deseori al faptului că băiețașii cei cu moț pe care nu-i acuză nimeni în postările astea nu prea au chef de prezervativ. Că nu simt bine. Deci, să ne înțelegem că deși fetele ajung la chiuretaj, ar merita și „tații” să fie duși la spital și să li se înfigă un ac în testicule, pentru suport moral și pentru a înțelege că sunt responsabili. Să vezi ce repede devin mai prudenți toți după ce pățesc câțiva chestia asta.

Dar divaghez de la subiect.

Ce nu înțeleg ridicătorii în slăvi ai virginelor „cuminți” e că Iulia Ionescu nu este o fată bună în toată povestea asta. Dincolo de presupusa ei lipsă de interes sexual, care în sine nu mi se pare nici o chestie bună, nici o chestie rea, fata a fugit de acasă, fără niciun fel de remușcări pentru faptul că părinții și apropiații ei intră în panică pentru ea. Nu s-a gândit la faptul că oameni care o iubesc probabil că și-o imaginează răpită, violată, omorâtă, traficată, tranșată și hrănită la câini și cine știe ce alte sorți morbide avute de alte fete dispărute. Doar a plecat.

Indiferent de care parte a baricadei ești în privința religiei, chestia asta nu e scuzabilă și arată faptul că fata trebuie luată deoparte pentru a i se explica anumite lucruri de bază. Nu e o sfințișoară coruptă de BOR-ul malefic, nici o sfințișoară neînțeleasă cu gânduri pure și înălțătoare. Nu e o sfințișoară deloc. Are nevoie de cineva care s-o îndrume ca să nu ia alte decizii și mai proaste mai târziu în viață. Dacă își găsește un loc de muncă, să nu plece de acolo brusc fără să anunțe, de exemplu. Să nu pună botul la toate prostiile care sunt pe net. Să-și găsească surse de încredere pentru informație. Să se gândească la alții când își face planuri, ca să nu-i rănească în mod stupid. Șamd. Chestii care în general fac parte din educația din familie, sau educația indirectă din școală, dar uneori poate lucrurile astea ar trebui spuse explicit maselor de adolescenți care abia își formează gândirea.

Da, și eu cred că ar trebui să ne uităm mai atent la preoți și alte persoane religioase, mai ales că în ultima vreme se înmulțesc poveștile cu preoți care vorbesc prostii la școală și îndrumă prost. Dar chestia asta e doar parțial în opoziție cu ore de educație sexuală. Când un preot îți vorbește de apocalipsă sau despre faptul că soarele se învârte în jurul pământului, sau instigă la rasism, nu e pentru că n-are educație sexuală.

Sfaturi sexuale din reviste de femei

Wed, 28 Aug 2013 12:03:36 +0000

Recomand călduros lectura lor tuturor femeilor și bărbaților. Nu pentru că învățați ceva nou, ci pe post de pagină de umor. Ok, nu întotdeauna, se întâmplă uneori ca articolele să nu fie scrise de fete de 19 ani care vor să aștepte până la căsătorie ca să afle direct cum sexul, și nici de tipe de 50 de ani care tocmai au ieșit de la mănăstire, dar uneori am senzația că revistele chiar preferă sfaturile tembele.

De ex, revista Elle, care a decis să înșire niște lucruri pe care orice femeie ar trebui să le știe despre sex (pe bune, ăsta e titlul).

Vă prezint o mostră de umor involuntar, probabil:

4. Cum pot face ca prietenul meu sa nu-si piarda erectia in timp ce-si pune prezervativul?

Uf! Neplacuta chestie, nu? Taman cind sa treci la lucruri adevarate, toata distractia se duce de ripa din cauza unui balonas de cauciuc. Pai, ideea e sa faceti din acest moment o parte a distractiei si nu o pauza utilitara. Psihologic vorbind, o atitudine de genul „Uite-l ce haios e asa cu gluguta!“ destinde atmosfera si alunga inhibitiile.

„Uite-l ce haios e așa cu gluguță”?!?!?! După cum spune Linda lângă mine, probabil că asta e cea mai bună metodă contraceptivă. Sigur, să faci mișto de ** omului e o idee genială ca să destinzi atmosfera.

Yoghinii MISA – maeștri ai artei sexuale

Wed, 01 May 2013 19:08:38 +0000

E 1 mai și mi-am luat pauză. E posibil să fi băut puțin prea mult vermut, de abordez astfel de subiecte senzaționale și interzise, dar sunt mult prea veselă ca să n-o fac. În cazul în care nu știați, yoghinii MISA sunt niște zei sexuali, niște maeștri ai artei senzuale. Masculii speciei, denumiți uzual „vira”, pot să și-o țină ridicată într-un perpetuum mobile care surprinde întreaga lume științifică. Iar femeile adevărate, denumite uzual „shakti”, sunt niște cadâne spirituale, de un erotism rafinat, elevat, debordant și plin de compasiune (cum poate fi erotismul plin de compasiune?… simplu! E dat tuturor celor nevoiași.)

Tehnica sexuală de vârf: continența

Pentru cei care se întreabă de unde atâta sexualitate pe yoghini, răspunsul se află în continența sexuală (aș zice mai degrabă continență care are de-a face cu amorul, dar continența respectivă e înregistrată la OSIM, pentru că e evident o tehnică MISA, implementată și practicată doar de aceștia și deci nu-mi permit să folosesc termenul ca atare de teamă că s-ar putea să comit vreo ilegalitate). Ce iaște continența?…

Continența iaște acel lucru foarte mare care e un anticoncepțional natural, care te face să îmbătrânești mai greu, să faci sex mai mult, să nu obosești după, să ai mai multe orgasme în timpul unui singur contact sexual (și la bărbat, și la femeie e același principiu) și mai are câteva efecte extraordinare, dintre care abia-abia au reușit să scape vindecatul cancerului și pacea mondială. De fapt, nu garantez pentru pacea mondială. S-ar putea să fie și ea un efect, pentru că dacă ar fi după yoghini toată lumea ar „face amor” câte 6-7 ore pe zi și n-ar mai avea timp de războaie. Și s-ar iubiiiiiiiiiiiiii.

Continența e, pe scurt, chestia aia în care bărbatul nu ejaculează și femeia n-are un orgasm deosebit de intens și fizic. Cam la asta se rezumă. El se abține, ea se ține.

Ritualuri sexuale

Cum bă? Ați crezut că se oprește aici? La o banală continență? Pfff. Nu știți nimic. Pentru că la MISA „maestrul nostru spiritual, Grieg” exemplifică orice. Adică el susține telepatic tot, induce emoții, sentimente și alte stări cursanților yoga mai ceva decât o conexiune de internet picată. El exemplifică starea de fericire, de beatitudine, de eroism spiritual, de feminitate (vorbesc serios), de umor, de discernământ și câte și mai câte. O face de la distanță, din Paris, un oraș căruia azi yoghinii îi spun „Suedia”.

Și la MISA se fac niscaiva ritualuri sexuale. Am auzit ceva de Maithuna, dar n-am aflat detalii niciodată (e ceva complicat și secret). Așa că o să vorbesc despre chestiile standard, despre care te poți documenta de pe site-ul oficial – chestii care se fac la ore fixe, cu multe cupluri de yoghini care practică acasă (în case diferite, vreau să zic; nu e o orgie).

Ritualul e etapizat. Pe rând, te concentrezi pe o zeitate hindusă, pe Dumnezeul creștin, pe maestrul care MISA susține în public că nu-i maestru. El, pus de ritual să se gândească la două calități ale iubitei, e sfătuit să se gândească la ceva tipic zodiei ei, dacă nu-i trece prin minte nici măcar una. Și la sfârșit, după ce s-au cronometrat cu ceasuri cu alarmă puse să sune după X minute, ca nu cumva să se prelungească vreo etapă, el trebuie să fugă la 50 km distanță.

Sună prost?… Hai să continuăm.

Pozițiile sexuale „pe centri de forță”

Nu cu mult timp înainte să-mi iau eu zborul din MISA prin 2010 se răspândeau niște cunoștințe sexuale cam în același stil în care se răspândesc BTS-urile. Aceste cunoștințe erau legate de poziții sexuale. Care poziții ar fi fost corelate, mai mult sau mai puțin, cu anumiți „centri de forță”. Ce-s ăia? Meh. Prea mult de zis. În sanscrită „centru de forță” se zice „chakra”, așa că atunci când o să menționez vreo „chakra” să știți că la aia mă refer.

Ca idee, n-am probat pe prea mulți să văd cum stă treaba cu un eșantion destul de mare ca să trag concluzii generalizate. Dar am avut ocazia să experimentez o situație în care iubitul știa de chestiile astea – și să aflu că și altele treceau prin aceeași plictiseală.

O să prescurtez descrierile la ce ne intereseză. Sunt șapte la număr, așa că șapte poziții erau.

Poziția sexuală numărul 1:

Grecii se pare că puneau orice pe ceramică.

Poziția sexuală numărul 1, pe care o vedeți în stânga, este un fel de misionar modificat.

Această poziție, al cărei nume nu-l cunosc pentru că-mi lipsește vocabularul în domeniu, se spune că activează vitalitatea, că te face să te îngrași mai ușor, că te face mai energic și mai plin de forță.

În cazul în care are careva chef de Gugăl, se spune că activează Muladhara Chakra. Search fericit!

A doua poziție e ceva mai simplu de denumit: poziția misionarului!

O recunoașteți? Poziția misionaruluI!

Conform MISA, asta e cea mai sexy postură inventată vreodată. De ce? Pentru că activează sexualitatea!

Mai activează și chestiile sociale, care te ajută să te înțelegi cu alți oameni.

Pentru Gugălitori, „Swadhistana Chakra”.

Apoi, poziția numărul trei: femeia deasupra.

Ca să nu se simtă romanii neglijați: femeia deasupra.

Această superbă poziție activează voința, puterea de a te impune, te face mai expansiv.

Pentru cei care vor pe Google, să caute „Manipura Chakra” pentru mai multe conexiuni. Pentru conexiunile făcute de MISA în mod deosebit, să caute pe Yogaesoteric.net.

Apoi, a patra poziție… Dum, dum, dum…

Pentru că de ce nu. Pe la spate.

A patra poziție este legată de iubiiiiire.

Activează iubirea și empatia. Te face să iubești și mai tare persoana cealaltă. E o explicație bună pentru cântecul ăla… „pe la spate, pe la spate, așa vor fetele toate”: femeile vor iubire, deci intuitiv probabil că simt că poziția asta le-ar crea iubire.

Pentru cei avizi de cunoaștere, să caute pe google sau yogaesoteric „Anahata Chakra”.

A cincea poziție, în schimb, îmi dă de furcă. Nu fizic vorbind (că whatever), ci în ce privește căutatul de poze. N-am știut niciodată cum se numește. Așa că am dat o descriere aproximativă la căutare. Mi-a ieșit „one leg up”. Atunci, one leg up să se numească.

O poziție intuitivă

Această poziție activează intuiția și puritatea. Și, dacă ai noroc, simți răcoare în gât, sau ceva de genul ăsta.

Pentru că vorbim de intuiție, uitați-vă la tipa din poză. Pare cam „oook, ce facem aici?”, nu? Da, uneori cam asta e senzația, pentru că se fac acrobații ca să treci din femeie deasupra în chestia asta fără să „întrerupi conexiunea”.

Pentru căutători, dați „Vishuddha chakra”. Pe Google. Sau, de preferință, pe yogaesoteric. Pentru mai multe efecte.

A șasea poziție e una pe care s-ar putea s-o știți. Mai e pomenită din când în când ca variațiune interesantă prin revistele de femei.

La ăștia nu se folosesc laptopuri în timp ce, dar ideea e aceeași.

Poziția aceasta activează centrul de forță „Ajna Chakra”, care se ocupă cu inteligența, discernământul, controlul mental…

…puterea paranormală a clarviziunii…

…telepatie…

…intuiție superioară…

Ce mai. E o superbitate de poziție.

Și într-un glorios final, ultima poziție. Uraaa!

Eu îi spuneam... „mda”.

Imposibilitatea asta biologică te pune în conexiune cu Dumnezeu.

E cea mai spirituală, cea mai spiritualizantă, cea mai extraordinară și în același timp, cea mai „hmm, și cum se presupune că funcționează?”

De preferat, cei doi se țin de mâini.

Și mai de preferat, le place.

Pentru Google cu efecte complexe, „Sahashrara Chakra”.

Buuuun. Am vorbit de șapte poziții. Care șapte se fac de la început spre sfârșit, pentru că energia din corp trebuie să urce din centru de forță în centru de forță – se începe de la baza coloanei, se urcă încetișor până ajunge în creștetul capului.

Adică, mai pe românește. Astea șapte. În ordinea asta. Aproape de fiecare dată. Partida de sex?… Niciodată sub o oră. De preferință spre două-trei ore. Pentru că yoghinii MISA știu cum e cu energiile ființei umane și nu se abat de la cale odată ce au aflat de ea. Astea șapte poziții sunt cele bune.

Deși am auzit că ar fi destul de mulți care n-au fost inițiați în tainele sexului pe centri, așa că multe femei probabil că scapă de plictiseala absolută care e repetiția asta anostă. Nu pot să spun decât slavă cerului. Cred că nu e frustrare mai mare decât când îți dai seama că, „Nu putem să ne oprim? Mor de sete,” e scuza pe care ai folosit-o de ultimele cinci dăți și deja începe să bată la ochi.

Portretul sexului de rând la MISA

Bun, bun, dar dincolo de ritualuri și neinspiratele șapte poziții, care e faza cu yoghinii în pat? (nu cea cu orgiile, care e doar semi-adevărată. Am auzit doar de câteva orgii, mereu între femei, așa că nu sunt la ordinea zilei.)

E simplu: yoghinii se cred mari amanți. În cea mai mare parte din cauza primului punct, cel cu continența. Își imaginează că dacă o ții sus destul, gata, ești excepțional. Ești de x-șpe ori mai bun decât cel mai bun la pat care nu rezistă cu totul. Ei „știu” că un bărbat normal nu rezistă mai mult de zece minute (cu indulgență), iar o femeie are nevoie de „cel puțin 30 de minute” ca să aibă orgasm.

Întreb și eu, ca proasta. 30 de minute de când? De la începutul preludiului? De la penetrare? Nu poate avea orgasm fără penetrare? Dacă da, are nevoie de 30 de minute oricum pentru penetrarea aia?… Dacă e ok cu 20 de minute de preludiu și 10 de penetrare, nu poate oricum s-o satisfacă ăla care rezistă 10 minute?… Nu mă prind exact care e varianta „oficială” a poveștii ăsteia, dar ceva îmi sună fals.

Apoi. Tot restul lumii face sex. Puțini fac dragoste. Sexul e văzut nașpa. Sexul e pe toate gardurile, e degradat, e prost, e făcut fără respect și iubire și fără un sentiment înălțător. E animalic, nesatisfăcător, posac, face lumea să se simtă prost după. Și e datoria yoghinului să ajute omenirea învățând-o despre sex! Sex spiritual, frumos, delicat, iubitor. Yoghinul MISA, sărmanul, e printre puținii pe lumea asta care știe cu ce se mănâncă sexul și este un veritabil misionar care pornește în lume să ducă mesajul sexualității mai departe.

Acum ceva timp voia un cursant să facă o emisiune despre sexualitate și a zis că ar vrea să discute subiecte tabu. Continență. Sex oral. Chiar și sex anal!

„Auzi,” am zis, „alea nu mai sunt tabuuri.”

Părerea mea e că sunt copii mici în ce privește sexul. Cu pozițiile… să zicem că mai variază. Mai circulau cărți din mână în mână. Totul însă se rezumă la sex făcut cu continență, îndreptat spre Dumnezeu, spiritual, nimic riscant sau ciudat.

A. În afară de faza cu urina. Bla, bla, cineva face pipi în timpul sexului, sau pe lângă sex, sau ceva de genul ăsta. Aia e o parte mai deosebită a situației și cred că singura parte mai interesantă a sexualității MISA: „dușurile aurii”.

E aproape imposibil să scoți un misan dintre clișee și să-i areți lumea largă. Empatia pentru ciudățenii care nu țin de MISA este zero – alea sunt „manifestări demoniace”. Dacă bărbatul ejaculează, se întâmplă una din două: ori e vina aruncată pe el, că „nu e continent”, și e făcut cu ou și cu oțet… ori vina e aruncată pe ea, că nu-l ajută să-și „controleze energiile”, că se mișcă prea nu știu cum, sau că e mult prea gregară, joasă ca energie și în general nasoală.

Sexul trebuie să dureze mult, că altfel e bai. E un fel de sex sportiv, ușor chinuit, pentru că nimeni nu vrea să fi făcut sex „doar” o oră. Poveștile despre partide de amor seamănă cu cele de la pescuit: uneori ai povești relativ credibile, alteori e câte cineva care se laudă cu șase, șapte, zece ore de amor neîntrerupt (numai pe mine mă apucă oare foamea, setea și cheful de altceva?).

Toți sunt cu zâmbetul pe buze. Sexul e mereu bun. „Deschiderea” e mare, mulți parteneri, multe partenere. Dacă ai noroc, chiar e sexul bun. Dacă nu, faci cum făcea un tip odată la mare, care se plângea într-un grup de cunoscuți sau mai puțin cunoscuți că nu le ajungi unora la nas cu prăjina, dar că sunt varză, nu se știu mișca și nu prea le au cu oralul. Nu știu dacă li se plângea și femeilor în cauză, dar dezamăgirea trebuie să meargă undeva. Sau rămâne la purtător.

Maeștri ai artelor sexuale

Deci dacă singura idee importantă e continența și toleranța pentru chestii neobișnuite e minimală, cum merge treaba?…

Păi, să vedem. Se spune pe la MISA că „preludiul e important”. Cum se descurcă lumea la preludiu?… Nu știu. Ideile incitante cam lipsesc. Bărbatul trebuie să-l facă bine, excitant, atent, drăgăstos. La capitolul de „ludiu”, pozițiile abundă. La capitolul de preludiu, se trece la generalități.

După postludiul de 10 minute, bărbatul trebuie să fugă pentru ca să se producă o chestiune numită „efect de avalanșă”, care ar însemna că cei doi se iubesc din ce în ce mai tare și resimt fericirea sexului mai tare pentru că au fost despărțiți.

Una peste alta, n-ajungem prea departe. Mult zgomot pentru puțin sex. Sau mult sex. Dar nu atât de interesant pe cât își imaginează yoghinii.

____

Din aceeași gamă de articole:
Iubiții curcubeelor, erotismul și moartea pasiunii.

Astăzi, sensibilitatea mea…

Fri, 19 Apr 2013 17:59:25 +0000

Inspirată de atâtea și atâtea și atâtea bloguri scrise de femei, pentru femei, cu femei, despre femei și [alte prepoziții] femei, mi-am dat seama ce lipsește de pe blogul meu!

Lipsesc:

Rețetele culinare. Am menționat doar un sushi cu somon, pentru că e sushi cu somon, fir-ar el să fie. E și sushi, are și somon. Ce poți să vrei mai mult de la o mâncare?!
Chestiile legate de cosmetice și machiaj. E drept, nu vreți să vă dau eu sfaturi legate de astea. Pot să număr pe degete dățile în care m-am machiat și singurul meu avantaj în lumea cosmeticelor e că știu ce înseamnă „exfoliant” și că o cremă de noapte intră mai greu în piele. În rest, geluri, loțiuni etc… Ar trebui să caut pe bloguri.
Modă/haine. Cine mă știe, știe de ce nu. Cine nu mă știe… pentru că mă îmbrac după toanele în care sunt. De cele mai multe ori, toanele mele insistă să nu-mi bat capul. Foarte rar insistă altceva.
Chestii despre iubire. Ok, hai să nu zicem că n-am spus chestii despre iubire: iubirea e chestia aia care se întâmplă între două, mai multe, sau mai puține persoane, și conduce la un comportament modificat față de comportamentul inițial. Detaliile depind de la caz la caz, precum și definiția cuvântului, ceea ce în general creează multă confuzie și multe dezamăgiri. Din păcate, generează și multe inepții.
Despre sex și modul în care feminitatea mea manifestă sexualitatea. De multe ori femeile care-și dau numele folosesc cuvinte mai voalate, dar eu sunt mai pe șleau. Filozofia mea personală a sexului: ceea ce altuia îi place, fă-i – în limitele legalității, fizicii și moralității (pentru o valoare dată de moralitate și legalitate). The end.
Despre diverse chestii, care sunt menite să arate sensibilitatea, eleganța și drăgălășenia autoarei. Hmm. Nix. N-am ce să scot din mine. Sau stai. Îmi plac pisicile, se pune la socoteală?
Despre cum femeile nu știu să fie femei. Mă tem că am o problemă conceptuală aici: ce e, în cele din urmă, feminitatea? Am întrebat odată un bărbat, care mi-a răspuns, „Feminitatea e acea caracteristică de a fi feminină.” Și cam acolo am rămas cu definiția. Așa că nu am păreri aici.

Am ratat ceva?