Spiritualitate on Roxana-Mălina Chirilă

Categoria socială cu cei mai mulți țepari

Fri, 17 Mar 2017 14:40:02 +0000

Un fapt pe care l-am remarcat nu o dată e că o persoană cu preocupări spirituale, naturiste, benefice, optimiste are șanse cu 1000% mai mari decât un om normal să-ți tragă țeapă. Nu e o fatalitate, unii reușesc să treacă suficient peste acest destin de oameni cu capul în nori încât să fie oameni corecți și să respecte munca altora, dar am auzit de mai multe țepe din partea lor decât din partea oricui altcuiva.

Și tot aud de astfel de povești, care mă face să-i clasific ca o categorie socială cu risc ridicat. V-aș povesti din ele, pentru că unele sunt mult mai spumoase decât poveștile mele, dar pentru că nu știu cât de încântați ar fi prietenii mei dacă aș povesti public de secăturile peste care au dat, o să dau ca exemplu o fază de acum câțiva ani, care mi s-a întâmplat mie.

Acum câțiva ani buni, lucram la o subtitrare alături de un coleg spiritual, pentru un tip care făcea un fel de vlog/conferință. După ce am predat lucrarea, am așteptat banii – și i-am așteptat și i-am așteptat câteva zile și nu veneau. Așa că am pus mâna și am contactat clientul, întrebându-l politicos care-i faza. Am noroc că nu mă reped la acuzații, pentru că respectivul mi-a spus că-i trimisese toți banii colegului, în ideea că ne organizăm noi.

L-am sunat pe coleg, pentru care empatia mea scăzuse brusc. „Unde-s banii mei? Că am auzit că la tine.”

„Aaaa, păi nu-i am.”

„Cum adică, nu-i ai?”

„Am avut nevoie de ei să-mi plătesc niște datorii.” Mi-a povestit-o pe aia cu Dumnezeu care are grijă de păsările cerului și a fost foarte uimit când m-am enervat și mi-am cerut imediat plata. Vezi Doamne, eu mai aveam bani, mie nu-mi erau urgenți, de ce să mă grăbesc, de ce nu-l înțeleg, el cu ce a greșit, nu suntem prieteni? Eh, nu vă spun ce i-am zis, dar banii ăia s-au materializat foarte repede pentru materialista de mine.

N-a fost nici prima, nici ultima oară când am dat eu de spirituali de-ăștia de fațadă sau am auzit de povești cu ei – câte un individ cu idei despre Dumnezeu și vrăbii, despre cum partea materială nu contează.

Nu zic că _toți _sunt așa. Cei care au firme, fac afaceri, înțeleg mersul lumii pot să fie foarte corecți. Dar șansele ca un spiritualist de duzină să facă nasoale sunt exponențial mai mari. Sunt mai rupți de realitate, chestiile gen bani contează mult mai puțin pentru ei – iar pentru că ei sunt dispuși să renunțe mărinimos la posesiuni (pe care de obicei nu prea le au), înseamnă că și tu ar trebui să renunți la fel de mărinimos la ele, la pretenții, la bani – ce mare scofală? Adevărata răsplată e în ceruri sau vine prin karma, iar omul divin acționează fără să se aștepte ca lumea să dea ceva înapoi – desigur că și tu ai vrea în secret să fii unul; dacă nu, te învață ei să vrei.

Dacă-ți fac nasoale, sunt mult mai dispuși să și le justifice și să continue să treacă prin viață crezând că sunt oameni foarte buni, mult mai buni decât tine care nu vrei să-i înțelegi. Fac mici greșeli, e drept, dar sunt atât de virtuoși și-ți oferă și ție șansa să fii. Nu-i destul?

„Dumnezeu are grijă de mine, îmi trimite banii și eforturile altora!”

Inimă versus minte

Wed, 07 Oct 2015 09:02:50 +0000

Uneori cel mai greu lucru când tragi cu urechea la conversațiile celor din jur e să nu pufnești într-un râs cu lacrimi care să-i perturbe pe cei care discută. În speță, am auzit doi dezvoltatori personali pe la vreo 30-40 de ani stând la discuții – unul pe calea inimii (și a femeilor!), celălalt pe calea minții.

Nu știu exact de unde a început discuția serioasă, dar eu am prins-o în clipa în care inimosul făcea un gest larg și dramatic:

„Cu femeia… De la femeie înveți totul, înveți iubirea și iubirea este Dumnezeu.”

Mintosul, despre care am dedus ulterior că n-avea gagică, i-a răspuns:

„Ei, iubirea e importantă, nu zic nu, dar din minte pornesc toate. Să știi că eu am înțeles că subconștientul e totul. De fapt, din minte pornesc toate: aminoacizi, proteine, hormoni… Și iubirea asta e tot din minte. Așa că e bine să fii rațional, că dacă nu te ia subconștientul pe dinainte.”

„Eeei, dar adevărata inimă nu e în corp, e în spirit. Tu te gândești la sex, nu la iubire. Inima e înțeleaptă și nu te poate conduce decât la adevărul ultim. Dacă nu te duce încolo, înseamnă că de fapt și-a băgat mintea coada și te-a făcut doar să crezi că iubești, te-ai încurcat în sex, prostovane! Ești deștept tu, dar mintea e proastă, e un slujitor bun și un stăpân prost. Mintea te minte!”

Uite, atâtica de aproape eram să mă întorc spre el și să-i continui fraza cu banalitatea stupidă pe care o știu pe de rost toți hipioții autohtoni: că de aia îi zice minte. Dar n-am făcut-o și individul n-a continuat cu o tâmpenie etimologică. Măcar atât.

„Nu e chiar așa,” îi zice mintosul. „După ce înveți câte ceva despre programarea subconștientă, o să-ți dai seama că toate grupurile de oameni care vor să se dezvolte și să ajungă la Dumnezeu încep să modeleze subconștientul adepților lor. Pentru că subconștientul există și ne ghidează și trebuie să alegem ce vrem să lăsăm în el și ce nu. E vorba de manipulare, chiar și bine intenționată. Trebuie să te manipulezi singur ca să nu te manipuleze alții.”

„Ce prostii vorbești!” i-a răspuns iubărețul. „Doar iubirea e adevărată. Programarea mentală e o chestie satanică… Nu știi tu că Satana s-a oprit la minte când încerca să-l imite pe Dumnezeu și de atunci mintea e a lui? Deci tu te lași pe mâna Satanei și nici nu-ți dai seama. După ce o să mori, ce o să faci? Ai în cap doar scheme, n-ai trăit deloc. O să vezi tu. Pune mâna, găsește-ți o femeie, ca să nu-ți fie rău după…”

„Ce femeie să găsesc? Uită-te în jur, majoritatea sunt tute imature și superficiale, care nu înțeleg nimic din viață.”

„Așa a lăsat Dumnezeu femeile, să fie mai proaste, dar află tu de la mine că le-a lăsat și să-l conducă pe bărbat. Găsește-ți o femeie, că te ridică ea și te învață ce-i iubirea. Te învață ea ce-i cu Dumnezeu și cum să ajungi la tine. Nu trebuie să fie nu știu ce femeie, că femeia te duce la Dumnezeu, oricum s-ar manifesta. Uită-te la mine, Dumnezeu vrea să tot plece de la mine femeile, ca să pot învăța de la mai multe.”

Și au tot argumentat băieții în sus și-n jos despre cum masturbarea e nasoală că nu-i făcută cu iubire, despre cum iubirea e făcută din hormoni și hormonii sunt manifestarea exterioară a iubirii, despre cum Dumnezeu e în toate și Dumnezeu e prea abstract ca să fie cu adevărat relevant. Au vorbit despre post ca apropiere de Dumnezeu și ca metodă de manipulare, despre energii și neuroni. Au vorbit și au vorbit și, la despărțire, mintosul a spus:

„Îmi place să vorbesc cu tine, că ești om de înțeles, nu merge la tine cu prostii și abureli.”

„Normal,” i-a zis inimosul. „Ce-s eu, muiere, să pun botul la toate sentimentalismele și dulcegăriile? Dovezi, adevăruri, asta-i!”

Și s-au despărțit prietenește. Era și timpul, că îmi curgeau lacrimile pe obraji de la atâta abținut de la râs.

[][1]

Dacă te gândești prea mult la iubire, încep să-ți sară rotițele peste tot.

Yoghinii MISA – maeștri ai artei sexuale

Wed, 01 May 2013 19:08:38 +0000

E 1 mai și mi-am luat pauză. E posibil să fi băut puțin prea mult vermut, de abordez astfel de subiecte senzaționale și interzise, dar sunt mult prea veselă ca să n-o fac. În cazul în care nu știați, yoghinii MISA sunt niște zei sexuali, niște maeștri ai artei senzuale. Masculii speciei, denumiți uzual „vira”, pot să și-o țină ridicată într-un perpetuum mobile care surprinde întreaga lume științifică. Iar femeile adevărate, denumite uzual „shakti”, sunt niște cadâne spirituale, de un erotism rafinat, elevat, debordant și plin de compasiune (cum poate fi erotismul plin de compasiune?… simplu! E dat tuturor celor nevoiași.)

Tehnica sexuală de vârf: continența

Pentru cei care se întreabă de unde atâta sexualitate pe yoghini, răspunsul se află în continența sexuală (aș zice mai degrabă continență care are de-a face cu amorul, dar continența respectivă e înregistrată la OSIM, pentru că e evident o tehnică MISA, implementată și practicată doar de aceștia și deci nu-mi permit să folosesc termenul ca atare de teamă că s-ar putea să comit vreo ilegalitate). Ce iaște continența?…

Continența iaște acel lucru foarte mare care e un anticoncepțional natural, care te face să îmbătrânești mai greu, să faci sex mai mult, să nu obosești după, să ai mai multe orgasme în timpul unui singur contact sexual (și la bărbat, și la femeie e același principiu) și mai are câteva efecte extraordinare, dintre care abia-abia au reușit să scape vindecatul cancerului și pacea mondială. De fapt, nu garantez pentru pacea mondială. S-ar putea să fie și ea un efect, pentru că dacă ar fi după yoghini toată lumea ar „face amor” câte 6-7 ore pe zi și n-ar mai avea timp de războaie. Și s-ar iubiiiiiiiiiiiiii.

Continența e, pe scurt, chestia aia în care bărbatul nu ejaculează și femeia n-are un orgasm deosebit de intens și fizic. Cam la asta se rezumă. El se abține, ea se ține.

Ritualuri sexuale

Cum bă? Ați crezut că se oprește aici? La o banală continență? Pfff. Nu știți nimic. Pentru că la MISA „maestrul nostru spiritual, Grieg” exemplifică orice. Adică el susține telepatic tot, induce emoții, sentimente și alte stări cursanților yoga mai ceva decât o conexiune de internet picată. El exemplifică starea de fericire, de beatitudine, de eroism spiritual, de feminitate (vorbesc serios), de umor, de discernământ și câte și mai câte. O face de la distanță, din Paris, un oraș căruia azi yoghinii îi spun „Suedia”.

Și la MISA se fac niscaiva ritualuri sexuale. Am auzit ceva de Maithuna, dar n-am aflat detalii niciodată (e ceva complicat și secret). Așa că o să vorbesc despre chestiile standard, despre care te poți documenta de pe site-ul oficial – chestii care se fac la ore fixe, cu multe cupluri de yoghini care practică acasă (în case diferite, vreau să zic; nu e o orgie).

Ritualul e etapizat. Pe rând, te concentrezi pe o zeitate hindusă, pe Dumnezeul creștin, pe maestrul care MISA susține în public că nu-i maestru. El, pus de ritual să se gândească la două calități ale iubitei, e sfătuit să se gândească la ceva tipic zodiei ei, dacă nu-i trece prin minte nici măcar una. Și la sfârșit, după ce s-au cronometrat cu ceasuri cu alarmă puse să sune după X minute, ca nu cumva să se prelungească vreo etapă, el trebuie să fugă la 50 km distanță.

Sună prost?… Hai să continuăm.

Pozițiile sexuale „pe centri de forță”

Nu cu mult timp înainte să-mi iau eu zborul din MISA prin 2010 se răspândeau niște cunoștințe sexuale cam în același stil în care se răspândesc BTS-urile. Aceste cunoștințe erau legate de poziții sexuale. Care poziții ar fi fost corelate, mai mult sau mai puțin, cu anumiți „centri de forță”. Ce-s ăia? Meh. Prea mult de zis. În sanscrită „centru de forță” se zice „chakra”, așa că atunci când o să menționez vreo „chakra” să știți că la aia mă refer.

Ca idee, n-am probat pe prea mulți să văd cum stă treaba cu un eșantion destul de mare ca să trag concluzii generalizate. Dar am avut ocazia să experimentez o situație în care iubitul știa de chestiile astea – și să aflu că și altele treceau prin aceeași plictiseală.

O să prescurtez descrierile la ce ne intereseză. Sunt șapte la număr, așa că șapte poziții erau.

Poziția sexuală numărul 1:

Grecii se pare că puneau orice pe ceramică.

Poziția sexuală numărul 1, pe care o vedeți în stânga, este un fel de misionar modificat.

Această poziție, al cărei nume nu-l cunosc pentru că-mi lipsește vocabularul în domeniu, se spune că activează vitalitatea, că te face să te îngrași mai ușor, că te face mai energic și mai plin de forță.

În cazul în care are careva chef de Gugăl, se spune că activează Muladhara Chakra. Search fericit!

A doua poziție e ceva mai simplu de denumit: poziția misionarului!

O recunoașteți? Poziția misionaruluI!

Conform MISA, asta e cea mai sexy postură inventată vreodată. De ce? Pentru că activează sexualitatea!

Mai activează și chestiile sociale, care te ajută să te înțelegi cu alți oameni.

Pentru Gugălitori, „Swadhistana Chakra”.

Apoi, poziția numărul trei: femeia deasupra.

Ca să nu se simtă romanii neglijați: femeia deasupra.

Această superbă poziție activează voința, puterea de a te impune, te face mai expansiv.

Pentru cei care vor pe Google, să caute „Manipura Chakra” pentru mai multe conexiuni. Pentru conexiunile făcute de MISA în mod deosebit, să caute pe Yogaesoteric.net.

Apoi, a patra poziție… Dum, dum, dum…

Pentru că de ce nu. Pe la spate.

A patra poziție este legată de iubiiiiire.

Activează iubirea și empatia. Te face să iubești și mai tare persoana cealaltă. E o explicație bună pentru cântecul ăla… „pe la spate, pe la spate, așa vor fetele toate”: femeile vor iubire, deci intuitiv probabil că simt că poziția asta le-ar crea iubire.

Pentru cei avizi de cunoaștere, să caute pe google sau yogaesoteric „Anahata Chakra”.

A cincea poziție, în schimb, îmi dă de furcă. Nu fizic vorbind (că whatever), ci în ce privește căutatul de poze. N-am știut niciodată cum se numește. Așa că am dat o descriere aproximativă la căutare. Mi-a ieșit „one leg up”. Atunci, one leg up să se numească.

O poziție intuitivă

Această poziție activează intuiția și puritatea. Și, dacă ai noroc, simți răcoare în gât, sau ceva de genul ăsta.

Pentru că vorbim de intuiție, uitați-vă la tipa din poză. Pare cam „oook, ce facem aici?”, nu? Da, uneori cam asta e senzația, pentru că se fac acrobații ca să treci din femeie deasupra în chestia asta fără să „întrerupi conexiunea”.

Pentru căutători, dați „Vishuddha chakra”. Pe Google. Sau, de preferință, pe yogaesoteric. Pentru mai multe efecte.

A șasea poziție e una pe care s-ar putea s-o știți. Mai e pomenită din când în când ca variațiune interesantă prin revistele de femei.

La ăștia nu se folosesc laptopuri în timp ce, dar ideea e aceeași.

Poziția aceasta activează centrul de forță „Ajna Chakra”, care se ocupă cu inteligența, discernământul, controlul mental…

…puterea paranormală a clarviziunii…

…telepatie…

…intuiție superioară…

Ce mai. E o superbitate de poziție.

Și într-un glorios final, ultima poziție. Uraaa!

Eu îi spuneam... „mda”.

Imposibilitatea asta biologică te pune în conexiune cu Dumnezeu.

E cea mai spirituală, cea mai spiritualizantă, cea mai extraordinară și în același timp, cea mai „hmm, și cum se presupune că funcționează?”

De preferat, cei doi se țin de mâini.

Și mai de preferat, le place.

Pentru Google cu efecte complexe, „Sahashrara Chakra”.

Buuuun. Am vorbit de șapte poziții. Care șapte se fac de la început spre sfârșit, pentru că energia din corp trebuie să urce din centru de forță în centru de forță – se începe de la baza coloanei, se urcă încetișor până ajunge în creștetul capului.

Adică, mai pe românește. Astea șapte. În ordinea asta. Aproape de fiecare dată. Partida de sex?… Niciodată sub o oră. De preferință spre două-trei ore. Pentru că yoghinii MISA știu cum e cu energiile ființei umane și nu se abat de la cale odată ce au aflat de ea. Astea șapte poziții sunt cele bune.

Deși am auzit că ar fi destul de mulți care n-au fost inițiați în tainele sexului pe centri, așa că multe femei probabil că scapă de plictiseala absolută care e repetiția asta anostă. Nu pot să spun decât slavă cerului. Cred că nu e frustrare mai mare decât când îți dai seama că, „Nu putem să ne oprim? Mor de sete,” e scuza pe care ai folosit-o de ultimele cinci dăți și deja începe să bată la ochi.

Portretul sexului de rând la MISA

Bun, bun, dar dincolo de ritualuri și neinspiratele șapte poziții, care e faza cu yoghinii în pat? (nu cea cu orgiile, care e doar semi-adevărată. Am auzit doar de câteva orgii, mereu între femei, așa că nu sunt la ordinea zilei.)

E simplu: yoghinii se cred mari amanți. În cea mai mare parte din cauza primului punct, cel cu continența. Își imaginează că dacă o ții sus destul, gata, ești excepțional. Ești de x-șpe ori mai bun decât cel mai bun la pat care nu rezistă cu totul. Ei „știu” că un bărbat normal nu rezistă mai mult de zece minute (cu indulgență), iar o femeie are nevoie de „cel puțin 30 de minute” ca să aibă orgasm.

Întreb și eu, ca proasta. 30 de minute de când? De la începutul preludiului? De la penetrare? Nu poate avea orgasm fără penetrare? Dacă da, are nevoie de 30 de minute oricum pentru penetrarea aia?… Dacă e ok cu 20 de minute de preludiu și 10 de penetrare, nu poate oricum s-o satisfacă ăla care rezistă 10 minute?… Nu mă prind exact care e varianta „oficială” a poveștii ăsteia, dar ceva îmi sună fals.

Apoi. Tot restul lumii face sex. Puțini fac dragoste. Sexul e văzut nașpa. Sexul e pe toate gardurile, e degradat, e prost, e făcut fără respect și iubire și fără un sentiment înălțător. E animalic, nesatisfăcător, posac, face lumea să se simtă prost după. Și e datoria yoghinului să ajute omenirea învățând-o despre sex! Sex spiritual, frumos, delicat, iubitor. Yoghinul MISA, sărmanul, e printre puținii pe lumea asta care știe cu ce se mănâncă sexul și este un veritabil misionar care pornește în lume să ducă mesajul sexualității mai departe.

Acum ceva timp voia un cursant să facă o emisiune despre sexualitate și a zis că ar vrea să discute subiecte tabu. Continență. Sex oral. Chiar și sex anal!

„Auzi,” am zis, „alea nu mai sunt tabuuri.”

Părerea mea e că sunt copii mici în ce privește sexul. Cu pozițiile… să zicem că mai variază. Mai circulau cărți din mână în mână. Totul însă se rezumă la sex făcut cu continență, îndreptat spre Dumnezeu, spiritual, nimic riscant sau ciudat.

A. În afară de faza cu urina. Bla, bla, cineva face pipi în timpul sexului, sau pe lângă sex, sau ceva de genul ăsta. Aia e o parte mai deosebită a situației și cred că singura parte mai interesantă a sexualității MISA: „dușurile aurii”.

E aproape imposibil să scoți un misan dintre clișee și să-i areți lumea largă. Empatia pentru ciudățenii care nu țin de MISA este zero – alea sunt „manifestări demoniace”. Dacă bărbatul ejaculează, se întâmplă una din două: ori e vina aruncată pe el, că „nu e continent”, și e făcut cu ou și cu oțet… ori vina e aruncată pe ea, că nu-l ajută să-și „controleze energiile”, că se mișcă prea nu știu cum, sau că e mult prea gregară, joasă ca energie și în general nasoală.

Sexul trebuie să dureze mult, că altfel e bai. E un fel de sex sportiv, ușor chinuit, pentru că nimeni nu vrea să fi făcut sex „doar” o oră. Poveștile despre partide de amor seamănă cu cele de la pescuit: uneori ai povești relativ credibile, alteori e câte cineva care se laudă cu șase, șapte, zece ore de amor neîntrerupt (numai pe mine mă apucă oare foamea, setea și cheful de altceva?).

Toți sunt cu zâmbetul pe buze. Sexul e mereu bun. „Deschiderea” e mare, mulți parteneri, multe partenere. Dacă ai noroc, chiar e sexul bun. Dacă nu, faci cum făcea un tip odată la mare, care se plângea într-un grup de cunoscuți sau mai puțin cunoscuți că nu le ajungi unora la nas cu prăjina, dar că sunt varză, nu se știu mișca și nu prea le au cu oralul. Nu știu dacă li se plângea și femeilor în cauză, dar dezamăgirea trebuie să meargă undeva. Sau rămâne la purtător.

Maeștri ai artelor sexuale

Deci dacă singura idee importantă e continența și toleranța pentru chestii neobișnuite e minimală, cum merge treaba?…

Păi, să vedem. Se spune pe la MISA că „preludiul e important”. Cum se descurcă lumea la preludiu?… Nu știu. Ideile incitante cam lipsesc. Bărbatul trebuie să-l facă bine, excitant, atent, drăgăstos. La capitolul de „ludiu”, pozițiile abundă. La capitolul de preludiu, se trece la generalități.

După postludiul de 10 minute, bărbatul trebuie să fugă pentru ca să se producă o chestiune numită „efect de avalanșă”, care ar însemna că cei doi se iubesc din ce în ce mai tare și resimt fericirea sexului mai tare pentru că au fost despărțiți.

Una peste alta, n-ajungem prea departe. Mult zgomot pentru puțin sex. Sau mult sex. Dar nu atât de interesant pe cât își imaginează yoghinii.

____

Din aceeași gamă de articole:
Iubiții curcubeelor, erotismul și moartea pasiunii.