Aventuri prin trafic

Fri, 27 Feb 2015 05:51:37 +0000

Am făcut drumul Sf. Gheorghe-Brașov ca o navetistă zilele astea, alergând unde părea că trebuie să fiu mai tare. Am prins o conductă spartă la intrarea în Brașov – la podul peste calea ferată, de țâșnea șuvoiul de apă în sus 20 de metri. A mai remarcat cineva chestia asta?… Pe net n-am găsit nimic și încep să mă întreb dacă doar mi-am imaginat.

În altă ordine de idei, în altă zi am luat un taxi pe drum spre gară. La radio, ceva concurs de cultură generală – nimerești răspunsul la o întrebare, primești 100 de euro. Greșești, la revedere toți banii de până atunci. Maxim 8 întrebări, dacă nu mă înșel, deși nu s-a ajuns la capăt.

„În ce oraș italian se află Colosseumul?” întreabă omul de la radio.

„Roma!” răspunde mândru omul care sunase la concurs. Până aici, totul bine. Dar vine a doua întrebare.

„Ce personaj al lui Shakespeare are un discurs celebru cu un craniu?”

„Ăăăă…”

„A fi sau a nu fi, sărmane Yorick,” zice cel de la radio, încercând disperat să-i dea indicii.

„Ăăăă… Mehmed!”

La radio îl întreabă ăștia dacă e sigur. Probabil că sunt și ei contrariați de Mehmedul lui Shakespeare. Măcar de-ar fi fost Romeo, se mai ierta…

În mașină taximetristul dă din cap știutor:

„Ei, a știut, e clar!”

„Ba n-a știut,” zic eu, că nu mă pot abține. „E Hamlet.”

Evident, concurentul pierde, dar taximetristul are cu cine sta de vorbă.

„De la gară unde mergeți?” mă întreabă.

„La Sf. Gheorghe, dacă mă lăsați la taxiuri e numai bine.”

„Aaaa, la Sf. Gheorghe,” zice. „Și aveți pașaport?”

Acuma, pentru cine nu știe, secuii și ungurii din România și-au putut cere cetățenie în Ungaria și mulți au făcut-o din motive de pensii, nostalgii și pensii. Și cei din Ungaria au pomenile și schemele lor electorale, se pare, care cuprind și cetățenia dublă. Nu știu cum în capul meu buletinul de Ungaria s-a combinat cu ce zicea omul de pașaport și i-am zis:

„Eu? Nu, eu nu, sunt româncă.” Pentru că, evident, faptul că aproba ideea cu Mehmed nu-mi dăduse de înțeles cu cine am de-a face. „N-am legătură cu astea.”

„Aaa, păi aveți, că ăștia vor să se separe și să-și facă Ținutul lor Secuiesc.”

Atunci îmi pică și mie fisa.

„Păi tot în Uniunea Europeană sunt și ei, așa că pot să intru cu buletinul.”

„Ei, ei vor să se separe de tot, să se alipească eventual la Ungaria.”

„Și Ungaria e tot în Uniunea Europeană,” zic eu senin. „Și la ei intru tot cu buletin.”

L-am părăsit când încă digera problema.

Subtitrări și dublări

Tue, 30 Jul 2013 09:01:27 +0000

Circulă pe net o piesă nouă de la Taxi, „Subtitrarea la români”. Care e foarte mișto.

Și care, în combinație cu faptul că ascult acum soundtrackul de la Cabaret (cu Liza Minnelli) destul de mult, mi-aduce aminte de o variantă dublată a filmului. Mai exact, scena asta:

În engleză:

Tipul: SCREW Maximilian!
Tipa: I do.
Tipul: So do I.

În română era ceva de genul:

Tipul: Du-te și culcă-te cu Maximilian!
Tipa: Așa fac.
Tipul: Îmi bag picioarele în el.

…………..

Și încă o fază. Dacă ajungi la o piesă de teatru proastă, cel mai bine e să n-o înțelegi. De preferință, bunghești ceva din limbă, dar nu prea multe. Mai demult, când taică-meu nu prea le avea cu maghiara, a fost la o piesă de teatru în ungurește care a fost destul de nicicum… dacă îi ascultai pe ceilalți. Ceva chestie lălăită, în care unii aveau niște probleme neinteresante. Conform lui taică-meu, însă, fusese o chestie mișto, ușor polițistă, cu multă intrigă și poate ceva activități criminale. Normal, versiunea lui era mult mai interesantă.

Dacă nu merge – știi prea bine limba – cel mai bine e să înțelegi complet greșit ideea piesei. Cred că am fost singura acum X ani care a văzut o piesă de teatru a unor americani („Unbuckled” de Bryan Reynolds) și a fost încântată de ea. Era vorba de ceva triunghi amoros cu un american și un englez, sau ceva de genul. Pentru mine toată piesa a fost un comentariu asupra stereotipurilor americane/britanice, o critică ironică, satirică a societății actuale, cu o ușoară notă absurdă care lua în derâdere și sitcomurile, și pasiunea oamenilor pentru sexualitatea extravagantă a altora.

Am aflat după că era de fapt o piesă destul de proastă și vulgară despre trei persoane într-o relație. Ah. Am înțeles greșit. C’est la vie.

Taxi on Roxana-Mălina Chirilă

Aventuri prin trafic

Subtitrări și dublări