Sondaje și vânzări la telefon

Sun, 19 Jan 2014 14:08:04 +0000

Acum câtva timp m-a sunat cineva la telefon, număr necunoscut. Am răspuns.

„Bună ziua, fac un sondaj legat de posturile de radio din România. Dacă mi-ați putea răspunde la câteva întrebări?”
„Cu mare plăcere, dar știți, eu nu ascult radioul.”
„Ah, bine, mulțumesc. Pot să vă sun atunci altă dată?”
„Desigur, dar nici atunci n-o să ascult radioul.”
Moment de pauză, după care tipa și-a cerut scuze, s-a amuzat puțin, și-a luat la revedere și cu asta basta.

Azi, îmi spune o prietenă pe Facebook că a sunat-o un tip la telefon, că o să înceapă în curând jocurile olimpice și Visa are exclusivitate, oamenii o să investească și o să crească valoarea acțiunilor. Ea poate să facă profit 25%! Ea s-a tot chinuit să-i spună că nu-i interesată, dar tipul vorbea și vorbea și vorbea. Când în sfârșit a tras aer în piept, a vorbit și ea.

„Mulțumesc, nu sunt interesată, să aveți o seară plăcută!”
„Și m-ați lăsat să vorbesc atâta?!”
„Păi… dacă n-am reușit să zic nimic până acum.” Pac! Închide.
Sună telefonul, fata răspunde. Tipul, ofensat.
„Nu e politicos să-mi închideți din prima!”
„Da’ nu v-am închis din prima: am așteptat să pot să vă spun că nu sunt interesată PENTRU CĂ NU SUNT INTERESATĂ,” tipul începuse iar să vorbească peste ea, „v-am urat o seară bună și abia după aia am închis. Ceea ce am să fac din nou.” Și pac! I-a închis, în timp ce el încă încerca să o convingă să investească.

Am ascultat-o până la capăt și m-am întrebat de ce sunt unii convinși că un om nervos e interesat de produsul lor. I-am povestit faza maică-mii, care și-a adus aminte că la un moment dat o tot sunau cei de la Forex. Până la urmă a avut următoarea conversație cu unul din indivizi:

„Bună ziua, sunt de la Forex […],” a început tipul cu viteza specifică a celor care știu că dacă-ți dau un moment o să le închizi în nas. Mama a așteptat să termine.
„Domnule,” a zis, cu aceeași viteză și același stil ca el, „momentan nu pot să mă alătur dumneavoastră, dar pot să vă vând cel mai nou pont posibil pe care dacă-l veți aplica veți avea un câștig de 80%, vă rog să mă credeți că ceea ce vă voi prezenta acum sunt informații strict confidențiale pe care vi le voi împărtăși doar dumneavoastră! Avem un stoc de nasturi din China – și probabil că vă întrebați, ce să faceți cu acești superbi nasturi din China? La ora actuală majoritatea populației gândește astfel, dar să știți că în nici zece ani aceștia vor fi marea lovitură pentru că sunt ieftini, de calitate și au un aspect deosebit, vor fi prezenți pe toate hainele din România, de la toate casele de modă și de la toți producătorii autohtoni, fiind disponbili într-o gamă variată de forme și modele, iar cei care vor fi intrat de la bun început în această afacere vor fi invidiați de ceilalți ca având o intuiție deosebită a afacerilor și posibilităților. Acum se vând ieftin, vă putem oferi cantități mari pe care să le puteți apoi vinde în clipa în care prețurile vor crește cu până la 120%!”
Pauză la celălalt capăt al telefonului. „…Vă bateți joc de mine.”
„Da,” a răspuns senină maică-mea. „Dar dacă vreți, cred că într-adevăr am niște nasturi prin pivniță.”

A fost ultima oară când a fost contactată de cei de la Forex.

Când nimeni nu socializează

Mon, 11 Nov 2013 08:36:54 +0000

Recunosc că atunci când mă apucă de-abia dacă smulgi din mine câteva cuvinte pe zi. Mă bag cu nasul în calculator și aici rămân. Sau dacă nu, căștile pe urechi și pornesc pe străzi. Îmi plac oamenii, dar în cantități mai mici.

No, într-o zi din asta s-a nimerit să mă întâlnesc cu o cunoscută. Dau să trec pe lângă ea cu un simplu salut, dar îmi face semn să mă opresc. Vorbea la telefon. Aștept puțin, și la un moment dat tipa zice, „Da, da,” după care închide telefonul. „S-a întrerupt,” zice.

„Poftim?” întreb eu. Nu de alta, dar văzusem clar cum apăsease butonul să termine conversația.

„Nu mai am baterie,” repetă, închizându-și telefonul. „Că nu mai aveam chef să vorbesc cu ea.”

Ah. Bun. Chestia aia pe care nu cred că n-a făcut-o cineva. ‘N-am semnal, n-am semnal’ sau ‘mi se duce bateria’ sau alte metode semi-elegante de a scăpa de cei care mai au ceva extrem de important de zis timp de zece minute după ce ne-am scuzat că avem ceva urgent de făcut.

„Ce mai faci?” mă întreabă. Urmează faza cu ’eu bine, tu bine’, bineînțeles, că e minima curtoazie. După care îi zic:

„A, păi uite, mă învârteam prin zonă. Dacă nu-i nimic important, mă duc să mă mai învârt, și ne întâlnim altă dată? Eventual la o cafea?”

„Nu-mi vine să cred,” zice ea, enervându-se brusc, „ azi nimeni n-are chef să socializeze cu mine.”

Noroc că are simțul umorului tipa și nu s-a enervat când am râs cu lacrimi de ea.

Telefoane on Roxana-Mălina Chirilă

Sondaje și vânzări la telefon

Când nimeni nu socializează