Toată Lumea Vorbeste Despre Misa on Roxana-Mălina Chirilă

În monolog cu Yogaesoteric

Mon, 27 May 2013 17:17:59 +0000

(da, am șutit titlul postării de la Mihai Rapcea)

Am fost din nou pomenită de Yogaesoteric.net într-un articol despre documentarul finlandez „Chemarea gurului tantric”, în care am apărut și eu ca martor discutând despre MISA. Și dacă tot m-au pomenit ei, hai să-i pomenesc și eu. Nu-mi fac iluzii că mi-ar răspunde, așa că probabil postarea mea aici o să fie un monolog. E ok.

Despre presă

Cei care scriu pe Yogaesoteric, indiferent cine ar fi (de data asta sunt anonimi), discută deseori despre cum presa le vrea răul, despre cum articolele se scriu la comandă și cum sunt nedreptățiți. Interviurile le sunt tăiate, faptele sunt prost redate, imaginea lor e terfelită. Efectiv jurnaliștii ăștia nu se documentează destul, nu caută să afle tot adevărul!…

Hai să vedem două idei mari și late despre presă:

Scopul suprem al presei e să descopere și să împărtășească adevărul populației
Jurnaliștii (sau șefii lor) pot alege cât și ce să spună despre un subiect

Fals! Presa nu există într-un fel de univers paralel din care jurnaliștii investighează în liniște și pace, cu toate lucrurile de care au nevoie la dispoziție. Presa nu se hrănește cu aer, banii nu vin de nicăieri pentru salarii, deplasări, tehnologie etc. Înainte să săriți să spuneți că banii vin de la masoni și forțe din umbră, o să vă spun de unde vin: din reclame. Antena 1 e plină de reclame. Antena 3 e plină de reclame. Mediafax e plin de reclame. Hotnews idem. Presa se hrănește din reclame – cu cât există mai mult interes, cu atât pot vinde spațiul de reclamă mai scump. În mod indirect, presa se hrănește cu atenția acordată de auditoriul ei.

Și presa vinde. Ce vinde? Adevăr? Păi dacă ar vinde doar adevăr, am putea afla non-știri gen „Maricica a cumpărat ieri trei mere”. Ar fi adevăr, dar cui îi pasă?… Nu, presa vinde adevăr + entertainment, într-o combinație în care oamenii să fie atrași, captivați, dar în care să nu se simtă păcăliți pentru că li se promite adevărul și primesc fantezii care nu s-au întâmplat niciodată.

Un jurnalist are datoria spusă de a investiga și a prezenta adevărul și datoria nespusă de a distra, de a vorbi suficient de mult încât să satisfacă o dorință, suficient de puțin ca să nu obosească sau plictisească auditoriul. Nu de alta, dar trebuie să se întrețină din ceea ce face, nu? Apoi, trebuie să producă destul de mult, destul de repede – o jurnalistă ca Riikka Kaihovaara are timp de multe lucruri, de deplasări în străinătate dacă e nevoie, de interviuri lungi, de documentare. Un jurnalist care scrie tot timpul pentru un cotidian nu are timpul necesar să facă treabă de calitate.

Nu e o conspirație că poveștile sunt înțelese greșit. E o consecință a grabei, a situației de fapt.

Despre abuzurile curente ale presei împotriva MISA

Scrie așa pe Yogaesoteric:

domnul Bivolaru a telefonat personal în România din Suedia şi a acordat un interviu redacţiei postului de televiziune Antena 1 […] argumentele domnului Bivolaru au fost aproape complet ignorate, din cele 45 de minute ale acelei convorbiri fiind difuzat doar aproximativ… 1 minut.

Da. Nașpet. Haideți să vă explic de ce nu sunteți tratați prost de presă – sau nu mai prost decât alții.

MISA nu e buricul pământului.

E foarte important să înțelegeți asta. Nu se schimbă lumea și presa pentru MISA. Ca subiect, sunteți mult mai depășiți decât erați în 2004. Efectiv nu mai captați atenția. Așa că sunteți tratați ca niște persoane obișnuite. Nu se schimbă formatul știrilor pentru voi, ca să încapă toată convorbirea lui Gregorian Bivolaru într-o emisiune de știri care mai are și alte lucruri de zis. Nu vi se dedică ore în șir când aveți de gând să spuneți ceva. E absolut normal.

2. E absolut normal ca interviurile să fie tăiate

Faptul că s-a arătat un singur minut de conversație din 45 e absolut la ordinea zilei. La fel pățesc politicienii noștri, care vorbesc jumătate de oră și apoi se alege ceva scurt și reprezentativ (sau ceva nasol). La fel am pățit și eu când am fost intervievată. Am discutat cu Riikka mult pe net, iar când a venit în București am stat cred că mai mult de o oră să-i povestesc câte-n lună și-n stele, știind de la bun început că urma să aleagă ce îi convenea mai mult.

Iar cu reporterița de la Antena 1 am stat 2 ore în care am vorbit despre și mai multe subiecte, evitând răspunsuri la întrebări gen „Sunt yoghinii spălați pe creier?” și alte alea. Din care s-au văzut… un minut? Două?…

Nu e „o acerbă campanie mediatică de distrugere a imaginii”. E o practică la ordinea zilei. MISA, fii bărbată și nu mai plânge atâta în surdina site-ului propriu!

3. MISA nu e prezentată mereu negativ

Încă un citat:

este semnificativ să constatăm că în cazul MISA/Bivolaru se insistă sistematic numai şi numai pe aspecte negative, fără a se menţiona absolut niciodată vreun aspect pozitiv. De asemenea, observăm cu uşurinţă că sunt prezentate doar opiniile celor care au ceva împotriva MISA, nefiind vreodată prezentat şi punctul de vedere al celor care sunt acuzaţi de atât de mult timp şi cu atât de multă îndârjire

Cum a rămas cu „Cel care gândește altfel”, în care Crina Calek și Monica Dascălu discutau la televiziunea națională despre MISA și beneficiile ei? Cum a rămas cu articolele care an de an spun doar că „yoghinii își țin tabăra la Herculane” și descriu ce înțeleg ei din meditații și rugăciuni, fără nimic rău pe lângă?

Atitudinea oficială a biroului de presă MISA se pare că e una plângăcioasă. În loc să rezolve situația, să promoveze mai inteligent școala, să ofere materiale, comunicate de presă și alte lucruri de PR care ar duce la o imagine pozitivă MISA, adică în loc să acționeze cumva, stă și se lamentează din nou și din nou.

În 2004, MISA era terfelită de presă. Descideți puțin ochii ca să vedeți că în 2013 e puțin altfel situația.

Ce nu comentează Yogaesoteric

Yogaesoteric nu prea comentează nimic din documentarul efectiv. Da, băieți, am văzut și noi ce bazaconii a înțeles presa de aici din documentar. Dar voi?… Voi ce aveți de comentat la documentar efectiv? Pentru că evitați subiectul foarte puternic, comentând doar pe lângă.

Spuneți că nu sunt violuri și că presa exagerează – grozav! Asta spuneam și eu. Nici Reetta n-a zis de violuri, iar Mihai Rapcea e posibil să fi fost indus în eroare de jurnaliștii noștri care vor o pâine și a declarat că Reetta exagerează, când de fapt jurnaliștii exagerau.

Ce nu comentați?…

Nu comentați cum este posibil ca niște cursante într-o școală spirituală să fie duse la Paris unde se pune problema să se culce cu Bivolaru – și unde sunt multe alte femei pentru care se pune problema să se culce cu Bivolaru.

Nu comentați faptul că eu spuneam că yoghinele de la curs sunt făcute să creadă că amorul transfigurator cu continență și maestru poate duce la spiritualizare, chestie care nu e în regulă.

Nu comentați faptul că unul dintre europarlamentari comenta faptul că nu știa ce semnează pe scrisorile voastre stas pe care le-ați circulat la Bruxelles, informând prea puțin lumea despre situația de fapt și cerându-le doar semnături (omul semna de dragul general al drepturilor omului, nu de tare ce dădea pe dinafară de știință despre MISA). Nu comentați despre faptul că unii au scris oficial că în ciuda afirmațiilor voastre, n-au nicio legătură cu voi.

Ceva nu e în regulă aici. Ceva e foarte putred. Și în loc să comentați la buba prezentată, preferați să comentați la orice altceva.

Am o mică povestire pentru voi. În 2006, neștiind ce ar implica o întâlnire cu Gregorian Bivolaru, i-am spus fostului meu instructor din Sfântu Gheorghe că da, sunt dispusă să mă întâlnesc cu „maestrul meu”. Întrebarea lui a venit la câteva zile după ce făcusem 18 ani. Ceea ce nu mi s-a părut suspicios pentru că… nu știu de ce. Am fost pusă să jur că nu urma să discut subiectul cu absolut nimeni.
După un an în care nu s-a întâmplat nimic, în 2007, fostul instructor a pomenit ideea din nou, în timpul vacanței de la Costinești. Plecarea mea s-a tergiversat din diverse motive. Prin toamnă am primit un telefon de la fostul instructor, care îmi explica din nou importanța întâlnirii cu maestrul meu spiritual și de ce era important ca eu să merg să-l cunosc.
„O să-ți începi Viața cu V mare”, mi-a zis, printre alte texte.
„Am deja o Wiață cu W,” am răspuns. Dar a fost doar începutul. M-a mai presat să mă duc, m-am certat cu multă lume pentru că accptasem, după care m-a sunat să-mi spună că avusese loc o schimbare de planuri și nu mai eram chemată atunci. Upsi. Viață amară pentru nimic?…
La începutul lui 2008 s-a pus din nou problema să merg și în urma refuzului am primit un telefon în care eram presată, făcută cu ou și cu oțet pentru că „nu-mi respectam promisiunile” și luată la rost că spiritualitatea, maestrul, etc.

Întrebări:

De ce se insista atât că eu trebuia să-mi cunosc maestrul?
Dacă a-ți cunoaște maestrul e perfect spiritual și bun, de ce e ascunsă partea asta a MISA și de ce ne prefacem că ea nu există?
Dacă toți discipolii profită enorm de pe urma întâlnirii cu maestrul, de ce erau majoritatea discipolilor chemați acolo femei? (știu sigur că un trio de artiști au fost la Paris ca să discute cu Grieg despre inițierea în artă, așa că uneori, rareori, mai merg și bărbați să-și vadă maestrul)
Dacă Grieg e maestru și știe că unii sunt puțin prea entuziaști în ce-l privește, n-ar trebui să îi mai liniștească? Dat fiind faptul că e privit ca Dumnezeu pe pământ de unii, n-ar trebui să aibă foarte mare grijă cu cine se culcă și cu cine nu pentru a nu abuza de poziția lui?
Odată ajunsă la Paris s-a dus o mare muncă de lămurire cu mine că ar trebui să mă culc cu maestrul. E drept că nu am fost forțată să o fac, dar nu e destul de clar că pentru multe femei de acolo această experiență sexuală era motivul mersului lor acolo? Cum comentați?

E fascinant fenomenul, poate și pentru că tot sistemul este în interiorul limitelor legalității, chiar dacă moralitatea e dată de pământ.

Vorbindu-le despre MISA finlandezilor

Sun, 12 May 2013 21:40:52 +0000

Mâine, la 8 seara, unii finlandezi vor fi în fața televizorului. O parte din ei se vor uita la versiunea finlandeză de TVR 1, YLE TV1. Unde o jurnalistă tânără, atrăgătoare și hotărâtă le va povesti despre MISA și Gregorian Bivolaru.

Riikka Kaihovaara, cu un nume care mă distrează prin felul impunător în care sună, a mai făcut un documentar acum câțiva ani, tot pe tema asta, The Dark Side of a Tantric Cult. Documentarul de mâine, The Call of A Tantric Guru („Chemarea gurului tantric” XD) va povesti mai multe despre Gregorian Bivolaru și părțile nefaste din MISA noastră.

Apar și eu în el. Am fost intervievată acum nu foarte mult timp, am tot vorbit timp de vreo 40-50 de minute și mă întreb ce părți a ales să bage în emisiune Riikka Kaihovaara (ce nume mișto poate să aibă femeia asta). Deși nu cred că cineva din afara Yle (care se pronunță „Ule”, se pare) a văzut documentarul încă, Natha din Finlanda pare să se plângă deja de el și să țipe că e neîndreptățită. Cel puțin așa mi s-a părut folosind Google Translate. Nu știu de ce-mi aduce aminte chestia asta de unele alegeri de pe la noi, unde se începe cu „s-au furat voturile!” înainte să se fi numărat voturile.

Întrebările lui R. Kaihovaara au fost destul de la obiect, așa că n-am stat să filozofez prea tare pe tema MISA, secte și cum ajung oamenii să se bage în nebunii care par de necrezut. Uite o idee: toți avem vulnerabilități care pot fi exploatate. Nu știu pe nimeni care să nu fi fost niciodată înșelat de cineva, care să nu fi crezut într-o prostie, care să nu fi avut încredere în persoana greșită. Poate că pare că MISA e o chestie complet anormală, în care nu te bagi decât dacă ești dus cu sorcova. Dar nu e chiar așa. În fond, nimeni nu-ți cere nimic de la început. Uneori nu-ți cere nimic niciodată (sunt niște bătrânele la cursul din Sf. Gheorghe care nu cred că au fost invitate vreodată să se dezbrace pentru niciun motiv pornografic sau legat de sex biz). Alteori îți cere târziu.

Cerințe ca să ajungi să intri mai adânc în grupul cursanților MISA:

– interes față de religiile orientale

– dorința de a deveni mai bun și credința că poți deveni mai bun

– încredere în persoane aflate în funcții relativ de autoritate (gen profesori, instructori)

Restul ține de noroc și de talentele celor care-ți ies în cale. Nu trebuie să fii obsedat sexual. Nu trebuie să crezi în extratereștri. Nu trebuie să crezi că Gregorian Bivolaru e deosebit. Nu e necesar să îți arunci rațiunea la gunoi. Nu e necesar nici să simți tragere de inimă față de spirale, culoarea roz sau vegetarianism. De astea se ocupă ei, printr-o logică fină, din pas în pas, prin manipularea dorințelor și aspirațiilor tale. Nu știu dacă majoritatea știu ce fac. Înclin să cred că nu – înclin să cred că majoritatea sunt ei înșiși convinși de adevărul a ceea ce spun.

Normal că ai nevoie de anumite tendințe inițiale, de o înclinație spre idei orientale. Dacă nu le ai, pare ciudat că unii pot să cadă în plasa MISA-ei, pentru că totul pare o bazaconie de la un capăt la altul – dar dacă ai înclinația aia… Eu n-aș putea de exemplu să ajung într-o sectă creștină, sau în vreo mișcare bazată pe creștinism sau naționalism. Ideea unui Dumnezeu care mă judecă, sexualitatea ca păcat și Iisus ca salvator al sufletului meu îmi sunt străine. Și ideea că vreun popor ar fi superior altora prin natura sa mi se pare doar amuzantă.

MISA e mai puternic orientată spre teorii și intelect. Pare ciudat, dată fiind presa – s-ar putea ca nici foștii mei colegi să nu fie de acord cu mine în direcția asta. Dar uite ce vreau să spun: la MISA universul e explicat în detaliu. Există cauze, efecte, metode, posibilități. Sunt atât de multe tehnici încât de multe ori cei care sunt la cursuri de ani mari le vor uita pe unele din ele. Uneori, universul e explicat în contradictoriu – apar și zei hinduși, și Buddhași și Dumnezeu Tatăl din creștinism, și îngeri, și demoni, și extratereștri (extratereștrii sunt o adiție relativ nouă). Când se vorbește la cursul efectiv de „yoga” despre îngerii din creștinism, se spune că îngerii și zeii sunt complet diferiți. Când s-a discutat despre îngeri în contextul zeului hindus Indra, s-a spus că zeii și îngerii sunt același lucru.

MISA nu e mereu coerentă. E coerentă în mare, cu multe scăpări, dar cu atât de multe informații, cu un talmeș-balmeș atât de mare de date și citate și idei culese de peste tot încât îți imaginezi mereu că răspunsul e puțin dincolo de tine, că e vina ta că nu-l știi, că nu l-ai aflat.

Din exterior se vede o Mișcare Sexuală de Integrare în Absurd, sunt sigură. Din interior, pare un sistem măreț, o lume în sine. Cineva ar putea oricând să aibă răspuns la ceva – doar că n-ai găsit persoana potrivită pe care s-o întrebi. Iar dacă lucrurile nu-ți merg cum trebuie, e probabil vina ta.

E un fenomen fascinant. E o lume.

Mi se spune uneori să mă „detașez”, să las MISA în urmă. Să nu mai discut despre ea. Să o evit, pentru a scăpa de ea. Nu. E ca și cum mi-ai cere să nu mai simt că aș fi terminat masteratul la Universitatea din București, să nu mă intereseze dacă locul a rămas în picioare sau a ars din temelii. Vreau, nu vreau, experiența MISA rămâne cu mine. Nu mi-e jenă cu ea. Nu mă agăț în mod deosebit de ea. Încă MISA există, încă lumea vrea să discute cu mine tema asta. Încă mi se trimit articole – și și eu rămân în contact cu ea citind blogul lui Rapcea, stând de vorbă prin comentarii cu unii-alții, discutând cu Cecilia Tiz despre una-alta.

Dacă apare o Riikka Kaihovaara ca să-mi pună întrebări pe tema asta, ok. Subiectul se continuă în mod vizibil. Le vorbesc despre MISA finlandezilor, întrebându-mă vag ce părere vor avea despre subiect, întrebându-mă ce va apărea prin presa din România, întrebându-mă dacă va fi necesar să mă ocup de comentatori răzleți. Dacă nu, dacă subiectul se evaporă ușor și dispare aproape clar, ies altele la înaintare mai vizibil. Cine știe, poate mă trezesc la 12 noaptea să vă povestesc despre reinventarea literaturii romantice într-un context non-comercial, în care specia romanului de dragoste e ignorată de parcă n-ar fi. Sau despre stil literar și structuri gramaticale. Sau despre… în fine. Ați prins ideea.

Cu ce mă găsește lumea pe Google – partea a II-a

Sun, 24 Feb 2013 10:40:12 +0000

Mă distrează la culme să văd cu ce năbădăi de căutări ajunge lumea pe blogul ăsta. Printre căutări normale, gen „roxana mălina chirilă” sau „sushi cu somon”, m-am trezit în trecut cu „secta apostolii nimfomani” și alte căutări interesante.

Hai că mai am o tură de nebunii. Și ca să nu spună cei care au căutat că nu găsesc ce caută pe aici, le și răspund. Unde se poate răspunde, normal.

facebook malin roxana
În continuare nu-s pe facebook. Când îmi fac cont, vă anunț. Până atunci, sunt pe Google Plus, rețeaua anti-socială.

romanian yoga guru
Gregorian Bivolaru? Check out www.exmisa.org for more info.

site:roxanamchirila.com lucifer
Uite așa caută unii diavolul pe site-ul meu.

roxana-mălina chirilă bivolaru video misa
Încă nu, dar zvonurile spun că va exista un video de genul. Cine știe. Poate sunt doar zvonuri.

pe ce baza se fac referate in mega image
Oricât de tare mă uit la căutarea asta, nu știu ce vrea să zică.

fifty shades of grey roxana blog
Da, aici. În curând: recenzia ultimului volum – pe capitole! (dacă nu mă plâng de fiecare capitol n-o să reușesc să termin niciodată cărțile alea)

cum scriu cu diacritice in c#
Am întrebat un programator în C#. A zis că e foarte tare întrebarea. Da, merită pusă.

cu ce se combina somonul
Cu alt somon.

stoian porn
Aici. Vă rog nu dați click dacă aveți sub 18 ani.

cu m se scrie roxana in japoneza
Depinde. În mod normal se scrie cu alfabetul silabar rezervat cuvintelor străine (sau pe care se pune accentul, cum se folosește caps lock pe la noi, ar să nu intrăm în detalii).
Adică, se scrie în katakana: ロクサナ (Pe silabe: Ro-Ku-Sa-Na)
Se poate scrie, dacă vrei să te joci (dar nu și foarte corect), în alfabetul silabar folosit pentru cuvintele japoneze: ろくさな (Pe silabe: Ro-Ku-Sa-Na)
Dacă vrei să te joci, poți să-l scrii și în kanji, alfabetul cel complicat, pe care-l are la comun cu limba chineză, compus din ideograme. Scrierea mea favorită e 碌真実 – Roku – Sa – Na: „realitate/adevăr bun/satisfăcător” 碌 (bun, satisfăcător), 真実 (adevăr, realitate).
Dar varianta care s-ar folosi cu adevărat în interacțiuni cu japonezii e ロクサナ.

ce semn de punctuatie se pune la sfarsit dupa fraza:hai sa-ti povestesc ceva
Depinde ce vrei să faci cu ea. În mod normal, semnul exclamării. Dacă ai un personaj care o spune fără intonație, punct.

romanul baltagul hei am nevoie
Te înțeleg. Dar Google chiar nu te judecă. Poate vrei să-l piratezi – e ok, Google nu știe. Ai nevoie. Ni s-a întâmplat tuturor. 😛

baltagul stil
Plicticos.

cine a scris romanul roxana
Daniel Defoe.

ce intrebi poliţiste are romanul baltagul de mihail sadoveanu
„Cine l-a omorât pe Lipan?”

filmex sex porno traducere rominia onlain
Înțeleg de ce n-ai putea să scrii „online” corect, dar cu „Romania” și „filme” ce-ai avut?

cand aspiratoarele vorbesc paianjenii se ascunde
Gata, asta o fur ca titlu de poveste. E genială!

Cu ce mă găsește lumea pe Google

Fri, 04 Jan 2013 14:31:31 +0000

Ca nouă postare de Anul Nou, adun câteva din statisticile din anul 2012 (în care am avut prea puține luni de bloguială). Îmi plac statisticile 😛

Cică ar fi intrat persoane din 39 de țări – deși pun pariu că numărul ăsta mare mi se trage de la cei care au intrat cu IP-uri ascunse 🙂 Majoritatea au fost din România (nu cred că surprinde pe cineva), SUA și Germania.

Cel mai tare mă distrează căutările pe Google. 109 persoane au venit căutând „bancuri cu apocalipsa”. 65 au căutat „bancuri despre apocalipsa”. Au mai fost și alte variațiuni pe tema. Și au fost câteva căutări extrem de simpatice, sau la care simt nevoia să răspund.

roxana malina chirila poze

Nup. Nu prea am pus poze pe net.

roxana malina chirila on facebook

N-am facebook. Am avut, dar lumea credea că mă poate găsi cu adevărat acolo și adevărul e că nu verificam dacă s-a mai întâmplat ceva pe acolo decât o dată la jumătate de an. Așa că am renunțat. Sunt în schimb pe google plus, unde nu fac nimic.

roxana din nichita stanescu

Știu de unde vine Roxana din combinația asta, dar Nichita Stănescu?… Mă dezmint de orice legătură cu Nichita Stănescu! 😀

traducere e. l. james’ “50 shades of grey”

O găsiți pe la marile librării. Cărturești și altele permit comenzi online. Și e disponibilă și la eMag.

raids against yoga schools italy
misa italy investigations results

Nu mai am nicio veste pe direcția asta. (No news, dear readers, no news)

referat cartea nu va muri

…Treci și scrie-l singur! 😀

reptilienii

…sunt un mit.

tabara de arta divina initiatica siddhaarta

A fost la Brașov. Din păcate niciun artist de acolo nu pare să-și facă publică participarea și să arate ce a produs în tabără, sau v-aș da link. Site-ul oficial al Siddhaarta pare să fie ăsta: http://www.siddhaarta.com/Arta_Divina/

Pare neterminat.

covoare in jurul patului

Recomand unele înguste, ca să încapă.

porno cu initieri in limbi

Recomand căutare pe site-uri porno.

codu biblic si misa

Vezi Yogaesoteric. Nu că articolele lor ar fi foarte clare în direcția asta.

„water ecstasy” misa

Filmul se numește „Ecstasy Water”. Clipuri din el pe pornhub: http://www.pornhub.com/users/xxxdome

film erotique yoga misa
romanian misa porn
misa urinary orgasm

Try Ecstasy Water: http://www.pornhub.com/users/xxxdome

vreau sa fiu intr-o secta care fac sex

De fiecare dată când îmi zic că nu e nimeni destul de prost ca să vrea să intre într-o sectă ciudată de bună voie… mă uit la căutarea asta.

yogaesoteric bdsm

Yogaesoteric nu știe ce e BDSM și nu poate afla decât dacă se informează de pe Wikipedia. Orice chestie legată de BDSM e privită destul de rău de MISA. Aș putea scrie mult mai multe despre asta, dar nu e momentul.

cei care au comis incest mai ajung in rai?

Nu știu ce să-ți spun. Nu le am cu creștinismul, dar dacă nu mă înșel exista teoria că orice păcat poate fi iertat dacă te căiești destul de tare (în afară de sinucidere, parcă, pentru că după sinucidere nu mai ai când să te căiești). Mai bine întrebi un preot/student la religie.

secta apostolii nimfomani

Există așa ceva?

50 de umbre ale lui grey dominant

Christian Grey nu e dominant. E un tip care se văicărește că iubita nu cade în genunchi în fața lui pentru că el spune că așa ar trebui să facă. Pentru mai multe detalii despre BDSM și partea de Dom din BDSM, recomand citirea unor chestii mai adecvate.

50 de umbre ale lui grey rezumat

Anastasia Steele dă nas în nas cu tipul bogat, frumos și tarat psihologic Christian Grey. Ea se îndrăgostește, el vrea s-o facă sclava lui sexuală. O grămadă de învârtit în jurul cozii și un contract stupid. Se termină când Anastasia fuge pentru că Grey i-a tras palme la fund la invitația ei. Și cam atât… Dar nu-i nimic! „50 de umbre întunecate” stă și mai prost!

sex violent yoga misa

De obicei sexul la MISA nu e violent, ba chiar există o tendință puternică de a evita orice fel de activitate care ar avea legătură cu violența (vezi: BDSM). Cel puțin la scară largă, la scară redusă mai auzi povești care spun altceva.

misa cursuri doc

Cursurile MISA pot fi găsite pe Exmisa.org – cele de la anul 18 în sus sunt codate, dar codul a fost spart.

de ce este bine sa citim benzi desenate

Pentru că sunt mișto și unele dintre ele chiar merită. E același motiv pentru care e bine să ne uităm la filme, seriale sau să citim cărți.

ce se intampla cu conducatorii misa

Și eu mă întreb.

recenzii fifty shades

Proastă, proastă, proastă seria. Destul de proastă ca să merite citită.

cine sunt ingerii trimisi de dumnezeu sa distruga sodoma

Biblia nu spune, din câte știu, dar în anumite tradiții cică unul dintre ei ar fi fost Arhanghelul Gabriel.

fete peste 18 care vin la domiciliu pentru sex and the city

No comment.

liliac in viata reala daca vezi

Înseamnă că ai ochi buni, că ăștia zboară noaptea.

reptilienii cum se recunosc

După rudele pe care le au. Dacă cineva are un dinozaur în familie, puteți fi siguri că acea persoană este un reptilian.

curent filozofic opus epicurianismului

Ladon știe.

the magic passage making off

E scris greșit titlul. „Making off” ar trebui să fie „Making Of”.

Aici: http://www.promovies.tv/video/24530-the-magic-passage.html