Traducători on Roxana-Mălina Chirilă

Preoți într-o zi de muncă

Fri, 29 Jul 2016 14:40:15 +0000

Colega: eu știu că e un cuvânt bun pentru „preot”
Colega: dar nu-mi vine
Colega: nu duhovnic
eu: părinte?
Colega: grrr ce mă chinuie
Colega: nu
eu: popă?
Colega: nu
Colega: ceva ce ar zice un preot
Colega: așa, bisericesc
Colega: nu găsesc în dex
Colega: gen pastor
Colega: dar nu pastor
eu: din câte știu, se părintesc unul pe celălalt
eu: sau unii pe alții, mă rog.
Colega: da, dar mai e un termen
Colega: care nu-mi vine
eu: vicar?
Colega: nu
Colega: 🙁
eu: cucernic?
Colega: :)))
Colega: nu
eu: sfinție?
Colega: nu
Colega: caut acuma prin dicționare bisericești
eu: monah?
Colega: nu
Colega: dar ăla e un cuvânt care nu sună rău
eu: prezbiter?
Colega: :))) nu
Colega: e un cuvant mișto, grrr
eu: Știam eu că la un moment dat o să mă ajute la ceva cursul ăla de religie medievală
Colega: :)))
eu: păstor?
eu: arhipăstor.
eu: ierarh
Colega: nu, dar ca sens e ceva gen pastor
Colega: la ierarh mă gândeam și eu
Colega: nu știu dacă ăla e cuvântul ideal
eu: sihastru?
Colega: pai ăla e preot?
Colega: credeam ca e pustnic
eu: nu, dar am epuizat preoții
Colega: :)))
eu: și mergea Ștefan cel Mare la el, deci.
Colega: sau care era
eu: :)))
Colega: Ștefan, da
eu: stareț
Colega: nici
Colega: kfskdfklfl;
Colega: trebuie să-mi fac un caiet de cuvinte random care sunt mișto
Colega: în caz că am vreodată nevoie de ele :)))

Asta e practic povestea vieții mele de traducător. Mereu e un cuvânt ideal care nu e pe pagină, ci în neant.

Despre viața de traducător

Mon, 24 Aug 2015 06:11:05 +0000

În această frumoasă dimineață, la o oră pe care n-am recunoscut-o pentru că de obicei n-o văd, m-au sculat din somn doi bărbați cu priviri hotărâte și o stare de trezie intimidantă.

„Ce vreți, mă?” am zis, scoțând Kindle-ul de sub pernă ca pe un pumnal tocit.

„Să ne spui cum e viața de traducător,” au răspuns în acel straniu sincron al personajelor din poveștile inventate. „Cum traduci, poți trăi din asta, e greu din cauză că sunt diferențe între engleza americană și cea britanică?”

Mi-am luat o ceașcă de cafea, mi-am pus căștile de gameriță și dă-i și discută subiectul. Și așa am ajuns eu la Istoria Culturală a României, cu Ovidiu Eftimie și Dorin Lazăr.

Acum, după eveniment, trăiesc un puternic sentiment gen „hei, ce-am uitat să spun”:

sunt edituri din România care plătesc mai mult de 2 euro/pagină și fac foarte bine, că strâng oameni mai buni și au de unde alege.
zic la un moment dat că dacă vrei să lucrezi pentru străini e mai complicat, că mai treci prin teste și toate cele – ce voiam să zic e că străinii plătesc mai mult, dar au și pretenția să fii bun, așa că testează mai tare candidații.
am tot respectul pentru traducătorii buni care lucrează la 2 euro/pagină, dar personal cred că dacă vrei să câștigi bine la prețul ăsta, trebuie să te axezi pe cantitate, nu pe calitate și inevitabil te rodezi în sensul ăsta
nu consider toate cărțile de dezvoltare personală false de la un capăt la altul, ci inaplicabile. Iar cei care scriu de yoga și alte orientalisme poate că-și știu domeniul foarte bine, dar la medicină (și eventual la cunoașterea civilizației occidentale, sau a științei) stau de obicei prost.
nu e normal ca un redactor să corecteze în draci traducerea. Traducătorul trebuie s-o facă să arate bine și să fie corectă, redactorul vine și mai șlefuiește pe ici, pe colo – da, e nevoie și de al doilea, oricât de bun ar fi primul, că ceva tot scapă.

Bookfest și traducători

Tue, 26 May 2015 04:26:05 +0000

Duminică am trecut și eu pe la Bookfest, de unde m-am ales cu mult mai multe cărți decât estimasem inițial că aș vrea să iau. Am trecut pe la Datagroup, unde Dracula’s Kitchen arăta mai mult decât excelent și de unde am cumpărat și am primit cărți de Sergiu Someșan (cele mai noi apariții: URSSA și Vampirul din strada Sforii), am văzut unele dintre cele mai frumoase coperți la Editura All(fa?) și am remarcat standul de la Shambala, care avea coperțile cu cel mai urât Iisus Hristos din întreaga expoziție.

Una peste alta, m-am încărcat cu Eco, mi-am mai luat încă o carte de colorat și încă o carte de Hiromi Kawakami, am deschis o carte în care un personaj „producea un zâmbet” și am pus-o la loc că prea era traducerea proastă. În rest m-am învârtit, încercând din greu să nu cumpăr prea multe.

Și cum mă învârteam eu prin mulțime, uitându-mă la toate standurile, mi-au ajuns la urechi câteva frânturi din vorbele celor care discutau la microfoane. Discursuri pompoase, scriitori înșirați pe scenă ca la expoziție – și cineva discutând cu mult patos despre traduceri și traducători. N-am stat să ascult cu foarte mare atenție, dar tipa care vorbea spunea ceva de genul că oamenii nu înțeleg foarte clar ce face un traducător (corect) și că ar trebui să se scrie o carte despre traduceri, în care să se vadă procesul efectiv de traducere al unui text, textul în diferitele lui faze de traducere etc.

Splendidă idee, doar că nu interesează. Cărți despre traduceri s-au tot scris, e un subiect din ce în ce mai uzual – am în bibliotecă o carte pe tema asta, A spune cam același lucru. Câți au citit-o? Câți ar citi-o? Într-o bună zi o s-o citesc cel puțin eu până la capăt, că pare interesantă, spre deosebire de prostiile de teoria traducerii pe care le făceam noi la unul dintre cursurile de la masterat. Dar să trezească cu adevărat interesul publicului larg?…

S-a tot discutat și discutat pe tema asta, oricum. Desigur, ar încăpea o discuție și pe la noi, unde traducătorii sunt deseori prost înțeleși chiar și de cei care-i angajează, dar nu ca strigăt disperat al unei meserii neapreciate, pentru că fiecare meserie are strigătul ei disperat. Aruncă o preconcepție spre cineva și o să afli extrem de repede de ce Te Înșeli și de ce Adevărul E Altul. Și deși oamenii tot explică și explică ce fac ei de fapt acolo, uneori am senzația că știu și ei că-și bat gura degeaba.

Apoi, mai e un aspect al poveștii: nu-ți permiți să vorbești despre ce faci la muncă. Chiar dacă nu semnezi nimic gen „țin totul secret x ani”, nu te apuci să discuți ce se întâmplă în culise, pentru că uneori trebuie explicat un context foarte larg pentru a se înțelege o chestie scurtă, altele țin de politica internă a firmei – și mai sunt locurile în care cineva dă prost, deseori tu; dar e mai nasol dacă dau alții, că atunci spui ceva despre caracterul tău.

Bine, eu vorbesc ca să mă aflu în treabă de fapt. Era doar un discurs pe fundal de Bookfest, care suna ca unul dintre acele multe discursuri în care se spun vorbe mari și după care nu se ajunge prea departe…

Două zone, două mentalități

Mon, 23 Feb 2015 05:03:18 +0000

Sunt pe Facebook în vreo două grupuri mai mari și mai vorbărețe de traducători – unul de traducători români, unul de traducători străini. Grupul de români e în principiu axat pe muncă, legislație, întrebări punctuale și întrebări gen „cum traduci x?” Grupul de străini e pentru stat la o șuetă, discutat oferte de muncă, relaxat și vorbit despre principii.

Acum câteva zile pe grupul de străini a venit cineva să facă un anunț: (rezumatul în română e mai jos)

Cu alte cuvinte, cineva a raportat că o anumită companie e rău-platnică. Îi datorează plata pe o factură de peste 1400 de euro, pe care ar fi trebuit să-i trimită pe 20 decembrie 2014. Tot persoana care postase inițial completează: i s-a zis că traducerea e „plină de erori”, dar nu i s-a dat niciun singur exemplu concret de eroare.

Altcineva i-a spus să procedeze așa: să le trimită un mail în care să-i anunțe că îi dă în judecată dacă nu-i dau banii. Uneori funcționează! (ulterior a apărut cineva care zicea că uneori și amenințarea de a răspândi zvonul că nu plătesc funcționează)

Pe 21 februarie am remarcat o postare oarecum similară pe grupul de traducători români:

După cum vedeți, e o diferență de ton.

1. Documentele.

Nu știu dacă persoana care postase inițial voia să spună că nu a făcut contract/nu a emis factură, sau că e greu să demonstrezi că _nu _ți-au intrat niște bani. Ce să faci? Postezi contractul și niște facturi care nu însumează cât trebuie? Îți postezi extrasul de cont pe toată perioada dată? E o nebunie să începi să-ți pui toate actele posibile și imposibile pe net doar ca să încerci să demonstrezi că n-ai banii cuveniți. De obicei e responsabilitatea celuilalt să demonstreze că a plătit, are chitanța, extrasul de cont etc.

Dar indiferent care e situația în cazul de față, știu că există oameni care lucrează la negru. Țin să le reamintesc că un contract și o factură nu sunt doar modalități de a fi taxați, ci și acte pe baza cărora pot să-și ceară banii în instanță. E mai sigur cu ele decât fără.

Însă e interesantă cererea dovezii. Profesional vorbind, nu știu cui i-ar conveni să mintă – mai ales că dacă află firma și demonstrează că ți-a dat banii sau spune că n-a lucrat cu tine și-ți zice să scoți contractul, îți distrugi reputația complet.

2. Durata așteptării.

După cât timp începi să-ți faci griji dacă nu-ți vezi banii? Eu aș începe să-mi fac griji mult, mult mai devreme de un an.

Nu mă înțelegeți greșit: suntem toți oameni, au loc situații și situații, la fel cum clienții înțeleg că ceva poate să scârțâie de partea mea, înțeleg și eu când ceva scârțâie de partea lor. Dar când problema nu se rezolvă, ci se tergiversează la infinit și devine clar că lucrurile pică în 16… atunci e timpul să faci ceva.

E valabil de ambele părți. M-aș aștepta ca un client cu care am un contract și un termen de livrare să vină să-mi bată obrazul relativ rapid după ce nu dau un semn de viață – și să facă urât după luni de tergiversare după termenul-limită stabilit.

3. Frica și jena.

Nu pot să nu remarc faptul că cei din exterior văd lucrurile destul de simplu: te-au înșelat? Instanță, judecată, lista neagră, încetarea oricărei colaborări. La noi… nu. Să fie doar faptul că e greu să-ți iei banii și uneori pare să nu merite? Sau să fie o teamă de revoltă împotriva angajatorului? Jena de a-i spune omului să facă ce ar fi trebuit să facă deja – uite altă emoție care nu-și are locul.

Și teama administratorului grupului: șterge, că adminii răspund pentru postări!… Cum răspund? Moral? Legal? Din punctul meu de vedere, persoana care face afirmația garantează pentru ceea ce spune. Tu poți să verifici dacă are un cont de Facebook real, sau dacă pare fals, făcut special ca să defăimeze un „dușman”. Dacă simți că ceva e putred, poți mereu să îți exprimi dubiile, sau chiar să contactezi pârâtul. Poți fi prudent, dar prea multă prudență înseamnă că n-avem liste negre de rău-platnici decât sporadice și că mulți oameni se pot frige cu același angajator.

Cât de repede merge o traducere?

Wed, 11 Feb 2015 07:29:29 +0000

Numărul auzit cel mai des, pe care-l dau și eu dacă n-am altceva de lucru: 10 pagini/zi.

Numărul real: între 0 și 20 de pagini pe zi. Traducere brută. Pe urmă vine corectura.

„Acum am început să traduc prima mea carte”: 6-7 pagini/zi.

„I speak English very good!”: 3-4 pagini/zi – sau mai multe, dar atunci n-aș vrea să-ți fiu client.

„Am un job stabil, dar pare că traducerile se plătesc ok ca venit suplimentar – la 8 lei/pag., asta înseamnă că o să am chiar 3200 lei când termin cărțulia asta! Simplu! Eficient! Convenabil!”: 10 pagini/săptămână și la mijloc probabil că o să renunți, ceea ce înseamnă că traducătorii care știu în ce se bagă au un CV interesant. Eu am tradus 6,5 cărți pentru o anumită editură, de exemplu.

„Am o editură – cât de repede poate traduce cineva pentru mine cu 8 lei/pag., care să știi de la mine că e prețul standard în industrie și sunt o grămadă de doritori care de-abia așteaptă postul ăsta, deci nu mai încerca să negociezi cu mine că studenții mor de foame”: depinde de disperarea traducătorului, dar poți să te aștepți ca textul să stea o grămadă de timp la redactare ca să sune de parcă ar fi scris în română, nu într-o limbă străină, vag asemănătoare cu româna. Sau poți să te întrebi de ce nu-ți cumpără lumea cărțile. Dacă ai noroc să nimerești traducători buni, ai fi mai câștigat jucând săptămânal la Loto 6/49.

„E primul meu proiect și mi se dă 1 leu/pag… e ok până-mi fac mâna?”: Probabil că o să traduci conștiincios vreo 5-6 pagini/zi, dar ai avea mai multe satisfacții profesionale și mai puține frustrări dacă te-ai angaja la un fast-food. Sau dacă te-ai apuca să cureți pantofi. La intrarea într-un bordel. Purtând un tricou pe care scrie „Sclavul de serviciu”.

Traducător cu experiență și viteză mare de tastare, plătit cu tarif suplimentar: 15 pagini/zi. La 20, deja încep să-i sară tremure puțin balamalele de la ritm.

Traducător disperat: peste 20 pagini/zi, dar dacă vezi unul e preferabil să fugi în cealaltă direcție, că i-au sărit balamalele.

Traducător cu soft-uri de traducere: Depinde ce-are de tradus. Dacă sunt chestii repetitive, hmmm.

Google Translate: Cu toate acestea, dar traducerea este de-a dreptul psihedelice.

Mitingul de protest al traducătorilor

Thu, 29 Jan 2015 13:38:09 +0000

În general nu transform comentariile de pe blog în articole, dar de data asta mi s-a părut important. Mâine are loc un protest la București împotriva proiectului de lege de care ziceam nu demult. Eu n-o să fiu acolo pentru că e cam departe, dar cum o pun oamenii și de o zi de grevă neoficială din cauza asta, anunț de pe acum că nu fac traduceri legalizate mâine.

Nu fac în general, că nu mi le cere nimeni, dar mâine nici atât.

Dragi colegi,

Asociația Profesională a Interpreților și Traducătorilor organizează vineri, 30 Ianuarie 2015, între orele 10 – 14, un miting de protest împotriva îngrădirii drepturilor traducătorilor și interpreților autorizați.

Mitingul de protest va avea loc în fața sediului Ministerului Justiției, pe strada Apolodor, nr 17, Sector 5, București.

Vă rugăm să veniți într-un număr cât mai mare, să le arătăm tuturor că suntem uniți și vom lupta până la capăt împotriva acestor abuzuri și nedreptăți la care suntem supuși prin așa zisul proiect de lege pentru traducători și interpreți.

Vă mulțumim și vă așteptăm vineri la protest.

Vă stăm la dispoziție pentru orice informație suplimentară.

Cu stimă,

George Papadopol, Președinte
Asociația Profesională a Interpreților și Traducătorilor
Telefon: 0722-353145
Email: office@apit.ro
http://www.apit.ro