Umor on Roxana-Mălina Chirilă

[28 feb] Cartea de azi: „Ghidul autostopistului galactic” de Douglas Adams

Wed, 28 Feb 2018 20:37:42 +0000

„Seamănă cu Douglas Adams” cred că e chestia pe care am auzit-o cel mai des în ultimele zile (și ca afirmație, și ca întrebare), așa că a sosit și momentul „Ghidului autostopistului galactic”.

Douglas Adams a fost un povestitor și un scriitor care nu voia cu adevărat să scrie romane – legenda spune că atât de tare a tras de timp când scria „Ghidului autostopistului galactic” încât până la urmă s-au dus, i-au luat manuscrisul neterminat și l-au publicat așa. Iar asta explică de ce povestea nu se termină nicicum.

Însă Adams a fost scenarist – a lucrat un pic cu grupul de comedie Monty Python (a și apărut scurt în vreo două episoade de-ale lor), a fost implicat și în Doctor Who și nu numai. Iar „Ghidului autostopistului galactic” a început ca teatru radiofonic la BBC înainte să ajungă roman și, mai apoi, o „trilogie în cinci volume”.

Cartea e un SF comic-absurd, în care Pământul e pe cale să fie demolat pentru a face loc unui proiect intergalactic, iar Arthur Dent e salvat de la moarte de prietenul lui, Ford Prefect, care e un autostopist galactic extraterestru. Îl cheamă așa pentru că atunci când a ajuns pe Pământ a greșit specia dominantă a planetei și a vrut să se integreze purtând un nume des întâlnit.

Împreună, cei doi pornesc fără scop sau destinație prin galaxie, având tot felul de aventuri.

Cartea a fost publicată la un moment dat la editura Nemira – văd că acum nu mai e disponibilă, dar există în continuare în engleză pe Book Depository ca volum individual sau chiar și ca volum care cuprinde toate cele cinci cărți ale „trilogiei”.

Și dacă vreți ceva care să semne cu Douglas Adams… seria TV Doctor Who. E despre un extraterestru care se plimbă alandala prin univers și ia pământeni cu el. Și are umor absurd, britanic.

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.

[15 ian] Cartea de azi: „Eu o să vorbește drăguț cândva” de David Sedaris

Mon, 15 Jan 2018 05:43:08 +0000

Prima oară am auzit de David Sedaris de la o prietenă. Nu mai știu dacă era atunci când se abținea cu greu să nu-și cumpere un bilet pentru careva dintre tururile lui de carte, sau când îi povesteam nu știu ce nebunie care mi se întâmplase și mi-a spus că ar trebui s-o scriu undeva, cum face David Sedaris cu chestiile care i se întâmplă lui.

Evident, prima mea întrebare a fost, „Cine e David Sedaris?”

Așa am aflat că e un individ care scrie umor – de obicei povești de-ți stă mintea în loc, care i s-au întâmplat lui, în viața reală. Mi-a trimis și un clip de pe youtube, cu una dintre poveștile lui, citite de el. E una dintre cele din volumul „Eu o să vorbește drăguț cândva” („Me Talk Pretty One Day”).

Sedaris îmi dă impresia că e genul de tip care e absolut încântat de sine însuși și de aventurile lui, dar e capabil să râdă și de el însuși. Are umor, i se întâmplă tot felul de lucruri ciudate și îi place la nebunie să le povestească. Poate că nu toate povestirile din volum sunt excelente – sunt unele care m-au enervat, mai exact cele în care descrie cât de ratat a fost ca artist și ca profesor de scriere creativă, când îmi venea să-l scutur și să-l întreb de ce nu și-a făcut treaba bine. Dar câteva merită și am râs cu voce tare la ele.

„Eu o să vorbește drăguț cândva” e disponibilă în română pe eMag și pe Libris.ro, dar menționez că eu am citit-o în engleză și nu m-am uitat pe traducere. În engleză, e disponibilă în format fizic pe Book Depository, iar digital pe Amazon.

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.

[10 ian] Cartea de azi: „Artemis Fowl” de Eoin Colfer

Wed, 10 Jan 2018 05:05:51 +0000

Artemis Fowl e un băiat de doisprezece ani care nu prea seamănă cu ceilalți copii de vârsta lui. În primul rând, e dintr-o familie putred de bogată, chiar dacă acum averea lor nu mai e ce a fost. În al doilea rând, e un geniu. Și în al treilea rând, e un infractor periculos.

„Artemis Fowl” a fost publicat în 2001, iar autorul Eoin Colfer (care are numele ăsta pentru că e irlandez) a primit câteva premii, a vândut o grămadă de cărți, a devenit cunoscut în întreaga lume și s-a apucat să scrie și alte volume.

Aici, Artemis Fowl reușește să confirme existența spiridușilor și obține cartea lor sfântă de la o zână bețivă care-și face veacul prin Vietnam. Fiind un geniu, reușește să descifreze cartea, se prinde care sunt obiceiurile spiridușilor și pune la cale un plan prin care să răpească unul, ca apoi să ceară o răscumpărare enormă pentru el.

Cartea e un fantasy în care creaturile fantastice s-au ascuns de omenire în subteran și și-au păstrat magia, însă s-au dezvoltat enorm și tehnologic. Au forțe de poliție, arme, transportoare către suprafață și tot tacâmul, fiind un fel de societate subterană paralelă cu a noastră, mai degrabă decât una atemporală în stil hippy – așa că în momentul în care Artemis Fowl vine cu tertipuri șirete, poliția fantastică poate să-l înfrunte pe picior de egalitate. În plus, Eoin Colfer are și un umor simpatic.

Cartea „Artemis Fowl” e disponibilă și în română pe eMag, Libris și în librării.

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.

Copaci

Fri, 18 Apr 2014 16:50:45 +0000

Stăteam cu maică-mea la taclale în living, discutând câte-n lună și-n stele de farsele făcute prin universități (convins profesorii că s-a schimbat sistemul informatic și că imprimantele se activează verbal, chestii de-astea), când mi se pare că remarc o chestie ciudată la ditamai clădirea din față: draperii verzi, dar verzi-verzi, vizibile de la distanță. Măi să fie, dar chiar așa, să le remarc de la câteva sute de metri, prin perdele, în ciuda faptului că se întunecă? Sau… să fie frunzele copacului din fața clădirii? Poate, dar copacul pare uscat în rest.

Mă ridic, mă duc la geam, dau perdeaua deoparte, mă încrunt. Sunt frunze, normal, dar dintr-un motiv pe care nu mi-l explic restul copacului e încă uscat, roșiatic de pe vremea toamnei. O fi în umbră partea aia? Hmm…

„Ce-i?” mă întreabă maică-mea. „Ce-ai văzut?”

Adevărul e că, la modul în care mă uit, n-ar fi exclus să fi văzut o turmă de zebre păscând pe acoperișuri.

„Vezi copacul de-acolo?” îi spun. „Uite, e chestia aia verde…”

Un moment de pauză în spatele meu, după care îmi răspunde foarte entuziasmată:

„O, știu ce e un copac! Atunci când fac proiecte de case am un program fain, mai dau un click, mai pun câte unul în fața clădirii. Dă bine când fac imaginea 3D. Ai într-adevăr dreptate, sunt verzi! Interesanți copacii ăștia. Și ce să vezi? Cei de la fereastră sunt acolo în fiecare zi!”

Știu că-s acasă, că doar mama știe să-mi aprecieze replicile sclipitoare la adevărata lor valoare.

Atenție! Cultul malefic al lui Bastet revine!

Thu, 23 Jan 2014 13:45:28 +0000

Azi am văzut pe cineva întrebând pe internet de ce e plin de pisici peste tot. Clipuri cu pisici, poze cu pisici, iubitori de pisici, pisici apărute de nicăieri.

Ei, bine, e momentul să vă dezvălui adevărul ascuns din spatele acestor evenimente. Consider că ați ajuns la acea vârstă și pregătire intelectuală în care să înțelegi adevărurile care conduc lumea din umbră, sforile subtile care se trag în favoarea sau defavoarea unui tip de spiritualitate sau a materialismului.

Adevărul e că pozele cu pisici au fost prevăzute în Apocalipsă. În capitolul unu din Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul stă scris:

Scrie, deci, cele ce ai văzut şi cele ce sunt şi cele ce au să fie după acestea.

Taina celor şapte stele, pe care le-ai văzut în dreapta Mea, şi a celor şapte sfeşnice de aur este: Cele şapte stele sunt îngerii celor şapte Biserici, iar sfeşnicele cele şapte sunt şapte Biserici.

Iară nenumăratele pisici sunt premergătorii zeiței Bastet, adică a Satanei, înainte de lupta dinaintea luptei din urmă dintre Dumnezeu și Satana.

Aceasta este Bastet:

Bastet.

Nu-i așa că vă pare cunoscută? Ba da! O vedeți peste tot pe internet zilele acestea, dar în forme mai amuzante. Pisicile vor să vă convingă că sunt drăguțe și simpatice, dar de fapt sunt unele dintre cele mai mari asasine din lume. Sunt ghemotoace de ură și instinct criminal care subjugă oamenii prin blana lor pufoasă și pisiceala lor înșelătoare.

În Antichitate, egiptenii se închinau acestor ființe oribile și zeiței-pisică, Bastet (sau Bast). Dar au fost cuceriți de Ptolemeici și apoi de romani, iar când în Imperiul Roman a condus creștinătatea, cultul lui Bastet a fost eradicat mai rapid decât oricare altul. E drept că Jupiter a influențat iconografia creștină, dar Bastet nu-și avea rolul. În cruzimea lor, fiicele lui Bastet, pisicile, mâncau Sfântul Duh, porumbelul, de fiecare dată când îl vedeau. Așa ceva nu poate fi tolerat!

Bastet a fost deci îngropată, dar acum, când oamenii nu mai cred foarte tare în Dumnezeu, ea și-a trimis misionarii pisicești peste tot în case, chiar și pe internet. Pentru că Bastet a avut două mii de ani să se gândească cum să cucerească lumea și știe care sunt resorturile noastre interioare. Bastet știe la ce dăm like și share și a avut grijă să se insereze printre noi printr-un meme continuu și de neînvins! Ea controlează pisicile din casele noastre, le convinge să stea în poziții amuzante când sunt pozate și astfel speră să recucerească lumea.

În 10 ani, toți ne vom închina lui Bastet, fie că o vom ști sau nu.

Deci de fiecare dată când vedeți un lolcat, trebuie să înțelegeți ce forțe malefice se află în spatele lui. Luați aminte la adevărul ascuns din spatele acestor încercări de cucerire a lumii. Deseori el este exprimat clar pentru toți cei care au ochi să vadă, dar mulți îl neglijează.

Mesagerul malefic al lui Bastet.

Ziarul Adevărul ne amuză cu sfaturi pentru 2014

Wed, 01 Jan 2014 19:53:46 +0000

Există un articol pe site-ul Adevărul care se numește „Ce să schimbi în 2014 ca să-ţi meargă bine în viaţa sexuală şi profesională”. Recunosc că m-a atras mai tare decât orice articol gen „N-o să-ți vină să crezi!”, „Incredibil”, „Șocant!” pentru că n-am mai întâlnit pe nimeni care să vorbească deschis despre promovarea pe motive sexuale. Îmi și imaginam trucuri despre cum să-ți inviți colegul la un sex oral discret în biroul lui, sau metode subtile de a transmite că ce vrei în schimbul unei relații cu șefa e postul de director adjunct.

Din păcate, Adevărul nu ne spune lucruri atât de imorale și totuși utile. În schimb, suntem repede puși în temă cu adevărata problemă:

Potrivit datelor furnizate de British Natsal, o organizaţie care are ca scop studiul comportamentului interuman şi al stilului de viaţă britanic, o personă din zece caută antidotul pentru o viaţă sexual împlinită.

După tone de articole despre cum să-ți îmbunătățești viața sexuală, Adevărul ne spune adevărul: e prea mult! Ne-am săturat, căutăm antidotul, vrem sex prost! Articolul ne va oferi puțină dezinformare și niște sfaturi proaste, deși ar fi fost mult mai simplu să ne zică: „Spuneți Dragă, adu-mi te rog o cafea nu înainte, nu după, ci în timp ce. Rezolvă problema brusc și pe o perioadă lungă.”

Sexologul britaniă subliniază faptul că inhibiţia sexuală începe să se instaleze din momentul în care partenerii uită sau evită să se mai sărute. Lipsa schimbului de salivă dintre parteneri împiedică transportul de testosteron, hormonul responsabil cu creşterea libidoului în cazul ambelor sexe.

Pentru că aici am rămas zen, am căutat pe net după cercetări din domeniu. După care am căutat sexologul cu pricina: Tracey Cox, care se pare că a studiat jurnalismul și psihologia. Nu-i nimic rău în asta, doar că n-am găsit cercetări care să demonstreze așa ceva. Oricum, un nou studiu al cercetătorilor britanici a descoperit că românii nu prea știu diferența dintre cercetători și alte grupuri sociale care-și dau cu părerea. 😉

sărutul trebuie practicat cu sfinţenie, cel puţin două minute pe zi, argumentează Cox.

Pentru detalii, mergeți la Patriarhie. (scuze! Nu m-am putut abține.)

Specialista britanică insistă ca perechile să experimenteze noi locuri de făcut amor. În bucătărie, în grădină sau în baie, pe maşina de spălat pusă în funcţiune.

În… grădină? Adică în zona aia unde ai trei pomi și vezi toate geamurile vecinilor? Care vecini văd și ei prin geamuri? Zona aia care de obicei e vizibilă din stradă? În fine, merge pentru exhibiționiști, persoane care au un căsoi cu curte interioară și cei care trăiesc la zece kilometri de civilizație.

Provocaţi-vă iubitul sau iubita să-şi aleagă un magnet, să-l pună pe frigider şi să-l mute zilnic, poziţia lui devenind astfel un barometru sexual. Partea de sus a frigiderului semnifică dorinţă intensă, partea de jos este asociată lipsei chefului de sex, iar zona de mijloc trădează un interes scăzut

Nu e un sfat așa de rău pentru cei care nu se pot exprima (ingineri?), dar necesită completări: în stânga e chef de perversiuni, în dreapta e dorința de sex normal. Unghiul de rotație dă ora la care vrei să se întâmple actul.

Cumpăraţi-vă o carte cu conţinut erotic şi daţi frâu liber inspiraţiei. Dacă vă temeţi de reacţia partenerului, citiţi în paralel şi marcaţi cu o culoare paginile care v-au atras atenţia. La sfârşit, puneţi în practică scenariile care au coincis.

:-O NU vandalizați cărțile, ffs! Cercetătoare britanică pe fenea, prima lege a cercetării e să nu mâzgălești cărțile dacă vrei să ai o viață lungă și fericită. Sau poate că tipa parte din trupa aia enervantă care a pus mâna pe cărțile din bibliotecă înaintea mea și le-a făcut imposibil de citit.

angajaţii trebuie să-şi „muleze“ comportamentul pe necesităţile companiei şi să vină la masa negocierilor întotdeauna cu soluţia-cheie. Publicaţia „Forbes“ a făcut publică o listă cu sfaturi pentru lucrătorii care, în 2014, vor să ia taurul de coarne şi să plece acasă cu “premiul cel mare”. Principala strategie este, spun editorii site-ului, anticiparea nevoilor departamentului, prin indentificarea şi valorificarea oportunităţilor de muncă.

E perfect să dai sfaturi despre muncă imediat după sfaturi despre sex. Posibilitățile de glume porcoase cu angajați care-și „mulează” comportamentul pe necesitățile companiei, iau taurul de coarne și anticipează nevoile departamentului devin nelimitate. Uite doar câteva sugestii:

bancuri despre „luatul taurului de coarne” în poziția cowgirl inversată (menționată în articol)
bancuri despre cum poți anticipa necesitățile întregului departament și un calcul estimativ al numărului necesar de prezervative și/sau vibratoare
identificarea și valorificarea oportunităților în contextul pixurilor căzute de pe birou

Vă las să vă distrați cu inventatul de bancuri. Nici Adevărul nu dă detalii, ci trece direct la secția de modă.

Codul bunelor maniere, tradus în limbajul industrie modei, interzice cu desăvârşire femeilor să mai îmbrace în 2014 o fustă mini din jeans sau să iasă pe stradă în trening.Tot la categoria „Aşa nu“ intră şi tricourile cu inscripţii, cizmele cu bot ascuţit şi toc cui, pantofii cu botul exagerat de pătrăţos sau şapca împopoţonată cu paiete. Aceleaşi reguli de bun-simţ dizolvă grijile domnişoarelor vizavi de blugii mamei cu talie înaltă, ascunşi pe rafturile de sus, şi bentiţele din liceu, cu flori sau funde încrustate.

Femeilor li se interzice cu desăvârșire, dar bărbații au voie?
A te îmbrăca într-un tricou inscipționat e egal cu a-ți băga degetele în ciorba altuia? Sau doar cu scuipatul sâmburilor de măsline în pumn?
Blugii mei de la mama cu talie înaltă sunt disponibili în rafturile de jos, de unde-i iau din când în când. Codul bunelor îmbrăcăminți insistă să mi-i mut sus? Nu de alta, dar tot ce e sus e ori cu cărți, ori extrem de greu accesibil.

În zona roşie, de alertă, se află şi pantalonii de trening inscripţionaţi pe dos, relatează „Business Insider“. Mall-urile, străzile, buticurile de la colţul străzii şi, în general, toate spaţiile destinate comerţului au fost populate de faimoşii pantaloni sport inscripţionaţi pe spate cu mesajul „Juicy Couture“. În 2014, mesajul trebuie să dispară cu tot cu pantaloni.

Îmi place modul în care au interpretat faptul că compania Juicy Couture a fost vândută altcuiva care îi schimbă complet direcția. Foarte creativ.

Despre circuitul cozonacului în natură

Mon, 23 Dec 2013 17:42:59 +0000

Acum un an m-a luat Dorin Lazăr de o aripă, m-a dus în fața unui ecran și m-a pus să citesc un articol. Acel articol a stat la baza unei dezbateri lungi, a unor cercetări pe teren și a dus în final la formularea unui pact de neagresiune care asigură faptul că nu ne vom chinui niciodată unul pe celălalt în conformitate cu normele sociale.

Articolul era Circuitul cozonacului în natură, de un tip de care n-auzisem. Până acum câteva ore eram perfect sigură că i-am pierdut urma tipului, cu cozonac cu tot, și că nu urma să-l mai găsesc niciodată decât cu Google. Reiese că de fapt autorul era Eftimie, normal, că dacă ai un personaj misterios în trecutul tău care-ți spune adevărul despre cozonac și te inițiază în tainele secrete ale modului de a scăpa de cozonăceală, o să fie ascuns în fața ochilor tăi ca un mason din ăia de care vorbește lumea și care sunt pretutindeni dar de care habar n-ai nimic.

Bun. Articolele pe care le-am link-uit sunt foarte recomandate.

În urma cercetărilor pe teren și dezbaterilor cu Dorin, am ajuns la două concluzii:

da, checul e mai bun
Beigli nu e cozonac, e beigli. Seamănă cu cozonacul, dar nu se pune.

Stand-up comedy fără vulgaritate

Tue, 05 Nov 2013 22:22:18 +0000

E un tip pe lista mea de Facebook care face stand-up comedy fără vulgaritate. Trebuie să-l felicit! Prin inovația asta reușește să ofenseze mult mai bine, cu mult mai puțin umor.

Filme la care m-aș uita

Thu, 18 Apr 2013 16:32:40 +0000

…Dacă ar fi făcute.

Jane Austen’s „Fight Club”
„Star Wars” – episodul „The Phantom of the Opera”
„The Batman Complex”

…și, ca să nu terminăm cu o notă prea serioasă…

„Legolas by Laura”

Hai să piratăm Ubuntu

Thu, 11 Apr 2013 12:55:12 +0000

Una din chestiile cele mai tari pe care le-am auzit în ultimul timp a fost, „Nu știi unde aș putea găsi un CD spart cu Linux? Eventual chiar Ubuntu, că am auzit că e bun.”

Răspuns: Pe site-ul oficial. A fost piratat chiar de creatorii lui, care apoi și-au hack-uit singuri site-ul și îl dau pe gratis.