Feminin/masculin

Wed, 04 Feb 2015 06:18:02 +0000

Mă întreb uneori dacă vina o poartă preoții: soțiile lor se numesc „preotese” fără să fi ținut vreodată măcar o slujbă la biserică. Sau poate o fi problema unor sintagme care nu prea ajung la feminin, gen „om de știință” (oamă de știință? Femeie de știință? Homo sapiens de știință? Științolog/științoloagă?).

Cert e că există câte o doamnă ministru, câte o doamnă director, mai o doamnă inginer sau doamnă doctor. Și, inevitabil, există persoane care spun că e nepoliticos să folosești cuvintele la feminin, pentru că sună oarecum de parcă nu le-ai acorda femeilor de pe aceleași posturi cu bărbații aceeași încredere pe care le-o acorzi lor. De ex., o „doctoriță” ar suna mai puțin profesionist decât o „doamnă doctor” – în fond, doctorii au fost în mod tradițional bărbați și doctorițele, prin „iță” de la capăt, sunt niște intruse recente.

Nu e o problemă care mă preocupă zilnic, dar uneori răsare de nicăieri: nu demult am primit un e-mail care începea cu „Stimată doamnă” și continua prin a mă informa de diverse lucruri pentru că sunt „autor al blogului http://roxanamchirila.com/”. Iată că există azi în România cel puțin o „doamnă autor”.

Dar dacă vorbim de sexele tradiționale care aveau o anumită ocupație, n-ar fi logic ca problema să se pună și invers? Adică: dacă ești bărbat și intri într-o meserie preponderent feminină, atunci păstrezi vechea denumire a meseriei, adăugând „domnul” în față: domnul farmacistă, domnul învățătoare, domnul secretară.

Atunci ar fi nu doar absurdă situația (cum e acum), ci și complet logică. În plus, de fiecare dată când ne-am enerva că titlul acordat sună complet aiurea, ar fi suficient să ne gândim la cei mai puțin norocoși în viață ca noi. De exemplu, la domnul femeie de servici.

Problemă conceptuală cu ființe supranaturale și o schimbare de sex

Sat, 23 Nov 2013 08:10:51 +0000

Să zicem că ai o poveste fantasy în care o tipă poate să-și modifice înfățișarea în mod drastic (e un shape shifter, da?) și la un moment dat își ia un corp masculin. Deci tipa devine bărbat, cu toate trăsăturile fizice aferente.

În poveste apare un alt personaj, care e bărbat și care e într-o relație cu ea. El o recunoaște, chiar dacă ea e în continuare în corp masculin.

Ea nu-și bate capul să se transforme înapoi în femeie, iar el o sărută oricum. Putem duce problema mai departe, înspre acțiuni care nu pot fi difuzate la ore de maximă audiență pe programe obișnuite, dar pentru cei care n-au chef de imagini interzise minorilor, o să rămânem la un sărut. Deci, ea ca bărbat, el ca bărbat.

Bun. În momentul respectiv avem de-a face cu un sărut heterosexual, homosexual, pseudo-homosexual, deopotrivă heterosexual și homosexual, sau cu unul a cărui clasificare depinde de unde privești?

Nu că m-aș împiedica vreodată în terminologie, dar mă bâzâie conceptul. Dacă ar trebui să clasifici chestia asta, unde o încadrezi?

Uneori Duc Lucrurile La Absurd Și Vă Atrag Pe Toți În Nebunia Mea on Roxana-Mălina Chirilă

Feminin/masculin

Problemă conceptuală cu ființe supranaturale și o schimbare de sex