Urzeala Tronurilor on Roxana-Mălina Chirilă

[3 ian] Cartea de azi: „Dragonul de gheață” de George R.R. Martin

Wed, 03 Jan 2018 05:44:22 +0000

Chiar dacă George R.R. Martin e cunoscut mai degrabă pentru seria „Cântec de gheață și foc”, care e pe cât de populară, pe atât de clar destinată doar adulților, se pare că poate scrie și cărți pentru copii.

Bine, asta nu e o surpriză pentru cei care-l urmăresc pe GRRM din vremuri de demult: „Dragonul de gheață” e o povestire publicată în 1980, cu un deceniu și jumătate înainte să publice primul volum din „Cântec…”.

Adara e o fetiță născută în timpul unei ierni îngrozitor de geroase și se spune că frigul s-a strecurat în coliba ei în noaptea în care s-a născut, ucigându-i mama și transformând-o pe ea într-un copil al iernii mereu serios și incapabil să exprime iubirea. Se mai spune și că un dragon de gheață a fost văzut zburând în noaptea în care s-a născut ea.

Dragonul se întoarce apoi an de an la ea, lăsând-o să-l atingă și să-l călărească, aducându-i ei bucurie, dar distrugând și recoltele și viețile celor din sat, care au deja destule probleme din cauza războiului care pare să se tot apropie de ei și de casele lor.

Ilustrațiile lui Luis Royo sunt superbe.

Însă dincolo de faptul că povestea în sine e frumoasă (chiar dacă am eu o mică problemă cu finalul), mi se pare interesantă și din alt punct de vedere.

După cum ziceam, a fost scrisă cu un deceniu și jumătate înainte de „Urzeala tronurilor”, dar pare să se petreacă în aceeași lume, chit că într-o perioadă foarte, foarte îndepărtată în trecut, când dragonii erau încă pretutindeni. Ideile de „copil al iernii/verii”, de anotimpuri care depind de cauze supranaturale, de călăreți ai dragonilor sunt deja acolo, însă doar în forme incipiente.

E destul de rar să poți vedea cum se dezvoltă ideile unui scriitor în timp, cum capătă nuanțe, noi sensuri, cum se transformă din ceva simplu în ceva complex. „Dragonul de gheață” e una dintre acele rare ocazii – avem un basm cu câteva idei care, mai târziu, altfel combinate, vor crea o cu totul altfel de poveste, într-o lume mult mai matură, mai deosebită și mai terifiantă.

„Dragonul de gheață” de George R.R. Martin poate fi găsit pe site-ul Nemira, pe emag.ro, pe libris.ro și prin librării.

Vrei să afli mai multe despre „Cartea de azi”? Intră aici.

Cum îmi fac reputație de om oribil

Sun, 26 Jul 2015 19:19:04 +0000

Vorbeam cu cineva de curând despre podcast-uri și ICR-ul lui Dorin Lazăr și Ovidiu Eftimie. Și-mi spune tipa:

„Am mai intrat și pe la Eftimie să văd ce a scris pe blog… și am văzut că vorbea de cineva.”

„Pleșu?”

„Nu, nu, voia să se ducă la cineva, nu la înmormântare, ci la ceva de genul, dar n-a venit lumea. Dar ce-a pățit sărmanul om care a murit? A avut un accident? Părea tânăr.”

La faza asta am făcut ochii mari și am început să râd de aproape că-mi dădeau lacrimile.

„A fost înjunghiat,” am zis eu printre hohote de râs de a rămas femeia înmărmurită.

„Poftim?!”

„Înjunghiat… de un prieten…” Nu reușeam să îngaim prea bine cuvintele și sărmana se albise deja la față, se uita la mine cu consternare cum nu mă pot opri din râs deși a murit cineva. Nu m-aș mira să mă fi crezut psihopată de-a dreptul.

„Poftim?!”

„Dar știi, sărmanul om, Jon Snow ăla,” am reușit eu să mă adun, „e un personaj din Game of Thrones.”

Ce înseamnă să citești comentarii despre un eveniment fără să fii la curent cu evenimentul. În altă ordine de idei, tocmai am descoperit singurul om din țara asta care nu știe nimic de Urzeala Tronurilor. Mâine o întreb dacă știe faza aia celebră din Star Wars, cu Luke care descoperă adevărul despre tac-su.

George R.R. Martin – Festinul ciorilor [Recenzie]

Fri, 31 Jan 2014 13:31:45 +0000

Festinul ciorilor de George R.R. Martin

A patra carte (în două volume în ediția cu coperți necartonate) din seria Cântec de Gheață și Foc.

O carte fascinant de plictisitoare pentru un fir narativ atât de interesant. Personajele sunt interesante. Narațiunea e complexă. Apar tot felul de transformări psihologice care sunt credibile și au forță.

Practic, cartea asta are toate elementele necesare ca să fie o carte de cinci stele (din cinci), dar e scrisă într-un stil atât de searbăd încât îți dorești să poți juca sudoku (sau World of Tanks) în timpul părților neinteresante, mai ales că unele dintre personajele mișto ale seriei au dispărut în ceață.

Partea interesantă a Cântecului de Gheață și Foc a lui Martin e că e mai faină când îți aduci aminte de ea decât când o experimentezi direct. Parcă scenele capătă o culoare deosebită, îți dai seama ce chestie se întâmpla nu știu unde, te prinzi cât de faină și complexă e toată acțiunea, te îndrăgostești de personaje – dar în amintiri. Probabil pentru că-ți aduci aminte părțile importante, le recompui și poți să fii atent la detaliile importante în loc să auzi despre cele x-sprezece blazoane adunate în fața porții.

Când citești direct reacția e mai degrabă, „zzz, ce? Cersei?… Ok, bine, cum zici tu. Bă, până la urmă războiul ăla mai e sau nu mai e? Și ăla micu de respira greu că nu mai avea nas, ăla unde e, să-l caut la cuprins? Oare de câte ori o să tot repete gagica asta că caută o fată frumoasă de treispezece ani, de viță nobilă, cu ochi albaștri și păr arămiu?”