CosTube – haine istorice și istoria hainelor

Mon, 15 Jun 2020 05:09:04 +0000

Mi-ar plăcea să existe posibilitatea pentru oricine să-și facă site-uri pe care să pună clipuri video, ca să nu fie atât de vulnerabile pe cât sunt acum, dar streamingul video e o problemă enormă și, deocamdată, nu prea avem soluții care să nu fie Youtube.

Astea fiind zise, de ceva vreme încoace, drogurile mele de Youtube sunt clipurile despre haine istorice, create de persoane pasionate de istoria modei, informate, și sunt o plăcere de urmărit.

Prima e Bernadette Banner din New York, care se și îmbracă de epocă în viața de zi cu zi. A lucrat în teatru, a terminat școala de artă și apoi s-a reprofilat pe îmbrăcăminte istorică. Mai jos, un clip de-al ei în care compară o rochie medievală pe care și-a făcut-o cu o imitație ieftină luată de la chinezi:

Și un clip în care își reface paltonul favorit:

Apoi, poloneza Karolina Żebrowska, care a făcut facultatea de film, apoi s-a reprofilat pe Youtube și istoria modei. Are o grămadă de haine vintage pe care le poartă și în viața reală, dar discută de tot felul de perioade istorice. Un clip despre cum se descurcau oamenii pe la 1900 vara când era caniculă și trebuiau să poarte o grămadă de straturi:

Și unul în care critică niște clipuri gen „100 de ani de modă” făcute de alții:

Complet accidental, am dat de o bătrânică care tricotează și care a reușit să găsească informații despre viteza de tricotat a legendarelor femei din Shetland, care făceau până la 200 de ochiuri pe minut (o viteză atât de mare încât multă vreme s-a crezut că sunt exagerări; pentru comparație, vitezele medii ale persoanelor care tricotează azi sunt între 20-60 de ochiuri/minut, în funcție de persoană și de cât de complicat e modelul):

Am dat și de clipul ăsta al lui Micarah Tewers, pe care n-o urmăresc de obicei, dar e mișto în sine – critică costumele din filmul Little Women, care a luat un Oscar fix pentru costume:

Și un clip de la Morgan Donner, care de obicei recreează haine istorice, dar care a decis să recreeze coafuri de acum mai bine de 2000 de ani pe baza unor articole științifice pe care le-a găsit pe Academia.edu:

E o lume fascinantă. Am zis să dau vestea mai departe.

De ce am pică pe linkurile către youtube (via messenger)

Tue, 26 Feb 2013 20:51:38 +0000

Există puține lucruri care mă enervează mai tare decât prieteni care aruncă spre mine cu linkuri către youtube (date pe messenger). Bancuri pe messenger? Tolerabile. Linkuri către articole? Șansele sunt foarte mari să arunc un ochi și să le închid. 9Gag, Tumblr, etc.? Se deschid și se închid repede.

Youtube?…

Naiba să-l ia.

1. De cele mai multe ori trebuie să fac un efort ca să mă uit la chestia respectivă.

Adică trebuie ori să închid muzica pe care o ascultam, ori să dau drumul la boxe, ori să bag căștile în laptop și să-l scot de pe mute. Oricare dintre variante ar fi, trebuie să fac un efort ca să pregătesc terenul pentru mărețul Youtube, după care trebuie să fac efortul invers ca să ajung înapoi de unde am plecat.

Adică mă scoți din ale mele și îmi bagi pe gât chestia ta.

2. În cel puțin 50% din cazuri efectiv nu-mi pasă de ce e în clipul ăla.

Dacă ascultam un gen de muzică și tu-mi dai link către o melodie dintr-o cu totul altă zonă, efectiv nu-mi pasă. Să zicem că eu am chef de muzică tradițională chinezească, da? Tocmai eram pe un post bun de muzică de genul. Și tu vii și îmi dai link către, știu eu, Rolling Stones. Cel mai probabil Rolling Stones-ul tău o să mă zgârie pe urechi pentru că e prea dur în contextul dat. Sau poate invers, ascultam Rolling Stones și te-a pus michiduță să-mi dai link către jazz. Șansele să fiu impresionată de melodia ta sunt de 0.1.

Nu sunt la curent cu meme-urile (meme-le? Care e pluralul în română?). Așa că orice clip bazat pe așa ceva o să fie trimis degeaba din start.

Clipurile din seriale sunt deseori mai interesante în seriale decât în afara lor.

Persoanele care povestesc despre ce s-a mai întâmplat pe youtube sau în general în lumea la modă a netului, cu toate chestiile mainstream, nu mă interesează.

Proporți de dezinteres e la fel și în caz de 9Gag, Tumblr și bancuri, dar alea necesită mai puțin efort.

3. Nu pot doar să arunc un ochi pe clipuri.

Adică trebuie să mă uit destul de tare ca să văd ce vrea un clip de la viața mea. Dacă în cazul unui articol pot să știu despre ce-i vorba în 20 de secunde, un clip pe youtube se cere văzut măcar pe bucățele ca să afli despre ce e vorba în propoziție.

Într-o lume ideală, linkurile către youtube ar fi folosite sporadic. Avem o discuție despre ceva formație/cântăreț? Ok, dă-mi un link către o melodie – dar una bună. Alege ceva care să mă dea pe spate, nu prima care-ți iese în cale. Avem o discuție despre un serial? Bine, dă-mi link către trailer, reclame, bucățele de serial – ca să-mi explici mai clar despre ce-i vorba. Avem o discuție despre un joc? Bine, trimite link către trailer/gameplay. Atunci linkul are un scop.

Deja între linkuri către trailere de jocuri care nu-mi spun nimic, sau clipuri cu muzică din gameplay care idem nu-mi spun nimic, bucățele de seriale care sunt sigură că au alt sens dacă vezi serialul și melodii recomandate nitam-nisam încep să mă întreb dacă ar trebui să încep să fac pe nebuna și să încep să întreb în fața fiecărui link-surpriză către youtube: „Asta ce e? E un virus? A, youtube, dar despre ce e vorba? Dar poți să-mi faci un rezumat? Dar de ce ai crezut că e bine ca eu să mă uit la clipul ăsta?”

Și tot așa. Poate dacă cer referate despre motivele pentru a mă uita la un clip va scădea noianul de linkuri.

Later Edit: Era vorba de linkurile date via messenger, nu de cele postate pe ici, pe colo. Cele de pe pagini web nu-mi sar în față în mijlocul unei conversații și pot fi clickuite poimarți, când poate răspund la comentariu.

Youtube on Roxana-Mălina Chirilă

CosTube – haine istorice și istoria hainelor

De ce am pică pe linkurile către youtube (via messenger)