Momentul în care îți dai seama că ești un idiot
M-am uitat peste disertația mea de master. Am pomenit peste tot o anumită autoare – Parrish. Parrish spune, Parrish explică, Parrish e de părere că. Și i-am dat înainte cu lucrarea scrisă de Parrish de parcă soarele ar fi răsărit și ar fi apus cu Parrish – pe bună dreptate, de altfel, pentru că scrisese niște chestii interesante despre fanfiction. Am dat citate, am parafrazat, am scris numărul paginii, am explicat despre ce e vorba în lucrarea ei, am preamărit-o, explicat-o și i-am făcut altar…
Ca să mă uit la sfârșitul lucrării și să văd că aveam câteva zeci de texte menționate în bibliografie, dar nu pe al ei.
Diștept.
Oare dacă mă auto-denunț pentru neatenție sporită pățesc ceva?…
Oricum, când rescriu chestia asta trebuie să trec prin bibliografie și să verific dacă am mai făcut greșeli de genul. Că văd că am mai trecut și lucrări primare la lucrări secundare și viceversa.
În viața mea nu mai scriu bibliografiile la 2 noaptea.