După cum ziceam acum două săptămâni, m-am apucat să iau colecția Rodica Ojog-Brașoveanu - câte două cărți pe lună, la date fixe, ca să am ce aștepta cu plăcere și nerăbdare. Da, cărțile există și în alte ediții și le poți găsi pe toate în același timp de multă vreme, dar momentan prefer varianta asta.
Nu pot să zic că sunt neapărat la curent cu tot ce mișcă în lumea editorială românească, dar mai remarc câte ceva, după care nu știu dacă am văzut ceva ce știe toată lumea sau ceva ce au remarcat doar câțiva interesați.
Sunt în Brașov de un număr de ani și aud știrile politice locale. Nu mi-a plăcut niciodată să urmăresc ceea ce se numește „politică” în România - un fel de cancan etern despre oameni care lucrează în alte domenii decât filmele și muzica. Dar hai să intrăm în joc.
Am văzut „Odiseea” acum o lună, dar toată lumea avea reacții la cald și simțeam că nu mai e loc și de a mea. În plus, toată lumea dezbătea istoricitatea și alte chestii de-astea care mi se par neinteresante pentru adaptarea unui text care nu numai că era ficțiune istorică cu elemente fantastice la momentul la care a fost scris, dar a fost apoi și citit, recitit, interpretat și reinterpretat ca unul dintre textele de bază al culturii vestice.
Mi s-a întâmplat ceva interesant.
Am fost în Târgu Mureș zilele astea și am stat la niște prieteni care locuiesc într-un cartier care se învecinează cu câmpurile din jurul orașului. Prietenii mei (un el și o ea) au două mașini, ca să se poată deplasa independent la orice oră, dar una dintre mașini a fost în service pe perioada vizitei mele. Eu nu conduc deloc și rareori ajung în mașina altora. Drept urmare, indisponibilitatea acelei mașini nu mă afecta deloc.
A trecut un pic de timp de când am mai scris ceva mai serios. Facultatea mi-a mâncat destul de mult timp, deci dacă discuția despre materiile din primul semestru de la informatică-aplicată am avut-o la două săptămâni de la începutul anului I, se pare că cea despre materiile din al doilea semestru o voi avea la două săptămâni după încheierea sesiunii de vară.
Am intrat pe Facebook și văd așa:
Dând scroll în sus, mi-au dispărut postările inițiale, dar:
Pe blogul lui zoso a apărut recent un articol al psihologului Răzvan T. Coloja care se întreabă dacă merită să faci o facultate în România. Răspunsul lui e că da, dar foarte marginal.
Problema cu propunerea de a interzice accesul la social media pentru copii e că nu poți să știi cine e copil și cine nu până nu-l verifici. Și cum se face verificarea? Pentru că nu e doar printr-o bifă prin care juri că ai peste 13/16/18 ani.
Am terminat sesiunea vineri (azi e miercuri) și mi-a luat câteva zile să-mi revin (încă sunt un pic obosită). Am o listă lungă de postări pe care aș vrea să le scriu pe blog și pe care le-am tot amânat, am o listă și mai lungă de cărți pe care vreau să le citesc, am o listă și de alte lucruri de scris, am o listă de…