Problema cu propunerea de a interzice accesul la social media pentru copii e că nu poți să știi cine e copil și cine nu până nu-l verifici. Și cum se face verificarea? Pentru că nu e doar printr-o bifă prin care juri că ai peste 13/16/18 ani.
Am terminat sesiunea vineri (azi e miercuri) și mi-a luat câteva zile să-mi revin (încă sunt un pic obosită). Am o listă lungă de postări pe care aș vrea să le scriu pe blog și pe care le-am tot amânat, am o listă și mai lungă de cărți pe care vreau să le citesc, am o listă și de alte lucruri de scris, am o listă de…
Pentru că am scris azi un articol despre cum s-a desfășurat discuția finală de la Etică și Integritate Academică de la UnitBv, mă întreba cineva cum aș organiza eu cursul ăsta.
Sunt în săptămâna de dinainte de sesiune și avem testări diverse. Pe mine m-a pocnit iar insomnia vieții, așa că am reușit să adorm doar după 2 azi noapte, pe urmă m-am trezit la 6:30 ca să vin la 8 la ultimul seminar de analiză matematică, așa că nu pot să vă povestesc exact ce vată am în loc de creier. Norișori de vată. Toată vata. Puf-puf-puf-puf-puf.
Pentru că toată lumea încearcă să taie din costuri și să facă minuni de performanță cu AI, normal că și eu la muncă stau să corectez traduceri făcute cu AI. Și pentru că am auzit foarte multe în vacanța asta despre cât de bine funcționează AI-ul și ce tare a evoluat, hai să vă arăt câteva lucruri din proiectul de azi, ca să vedeți ce frumos merge la mine.
La începutul vacanței de iarnă am intrat pe Voxa (o platformă românească de cărți audio și ebookuri) cu gândul să ascult o carte cât timp făceam diverse prin casă. Nu mai intrasem de o vreme și primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost o bară orizontală numită „Zile active”. Zilele active sunt zile în care ai citit sau ascultat cărți timp de cel puțin 10 minute în aplicația lor.
Hei.
Hei, e de rău. E de foarte rău.
În România, legea spune că durata protecției drepturilor de autor este de 70 de ani de la moartea ultimului coautor al unei opere. Astfel, în 2026 intră în domeniul public operele autorilor care au murit în 1955.
Eram curioasă să văd cum arată literatura pentru copii premiată pe la noi și am cumpărat trei cărți cu bulina „premiile Cărturino” pe ele. Prima pe care am citit-o a fost „Oranjeria” de Alexandra Niculescu, de care am aflat puțin mai târziu că e mai atipică. Cel puțin una dintre celelalte două e foarte ok; poate vă povestesc și de celelalte, dar nu acum.
Din motive, se pare că o postare pe care am scris-o la începutul anului despre cum Cristela și Călin Georgescu nu sunt străini de MISA face un pic de vâlvă zilele astea.