Roxana-Mălina Chirilă

Activiștix care vorbesc pentru non-binarix

Vreau să încep acest articol spunând cât se poate de clar și de negru pe alb că există probleme reale ale comunității queer, iar exprimarea legată de persoanele non-binare e una dintre ele. Ce faci când cineva nu e nici bărbat, nici femeie și nu știi ce cuvinte să folosești când te referi la dumneasa? Vreau să existe o soluție - în primul rând pentru toate persoanele non-binare implicate, care merită să fie văzute și înțelese ca atare.

Grămada de cărți (05.03.2024)

A trecut puțin prea mult de la ultima postare cu cărți, așa că am multe de trecut în revistă. Holly Jackson - „Kill Joy” (seria A Good Girl’s Guide to Murder 0.5) O nuvelă-prolog pentru seria „Crima perfectă. Instrucțiuni pentru fete cuminți”, care funcționează binișor dacă ai citit deja seria,dar care nu cred că stă în picioare de una singură. Pippa Fitz-Amobi și prietenii ei participă la un joc în care pretind că sunt personaje din anii ‘20 și că au de rezolvat o crimă.

Premiile Hugo 2023 și problema vesticilor în China

Premiile Hugo sunt unele dintre cele mai cunoscute premii literare pentru SF și fantasy. Probabil că ați mai auzit de ele dacă v-ați uitat pe cărțile de gen care se publică pe la noi, sau dacă ați stat cu un ochi pe anunțurile editurilor sau pasionaților din domeniu. Probabil că v-ați întrebat și ce legătură are Victor Hugo cu SF-ul - caz în care vă spun că niciuna. Premiile Hugo sunt numite după Hugo Gernsback, unul dintre părinții SF-ului.

Cuvintele pe care le rețineți

Am ceva de adăugat la articolul în care spuneam că lumea e atât de obsedată de limbajul licențios încât nu mai e atentă la nimic altceva. Cineva mi-a citit articolul și mi-a zis că e de acord cu mine, că vulgaritățile sunt uneori justificate și că „Macarena” e un act artistic. A fost foarte ciudată remarca, în condițiile în care eu nu vorbeam de Erika Isac și drama zilei, ci spuneam că oamenii sunt ok cu insultele, cât timp sunt frumos exprimate, dar mă rog, fiecare cu ce-l doare.

Mi-e dor de software mai puțin inteligent

După cum zice și titlul postării, mi-e dor de software mai puțin inteligent. Poate pentru că țin minte calculatoarele anilor ‘90 și 2000, poate pentru că îmi place să am control asupra propriilor dispozitive, mi-e dor de softuri care fac ce le zic eu și nimic mai mult. Vreau să instalez eu cu mâna mea lucruri, nu să se instaleze pentru mine. Vreau să decid eu unde se salvează totul.

Standarde în relații

Pentru că tot e sezonul, am două cuvinte de zis despre standarde în relații. Nu e nimic rău în a avea standarde înalte, cât timp ești ok cu gândul că poate nu găsești ce vrei. Nu trebuie să fii fericit la gândul ăsta, ci doar ok. Chiar dacă cei din jur insistă la infinit că trebuie să ai o relație, realitatea e că uneori nefericirea singurătății e mai mică decât nefericirea din relația nepotrivită.

Cuvintele care doboară titani

Ați observat că generațiile vechi, crescute în comunism, seamănă puternic cu generațiile noi, crescute pe internet? Probabil că nu. Dar e amuzant să constați că există cuvinte care creează o criză existențială prin simpla lor enunțare. Nu sunt aceleași pentru cele două grupuri sociale, dar efectul e asemănător. Am auzit plângeri de la oamenii în vârstă că lumea de azi e comunistă a limbajului. Cum să nu poți să spui, dom’le, „țigan”?

Lansarea „păturicii roz”, sau de ce e Dumnezeu rasist

Uneori mai merg la lansări de carte. Sunt distractive, dacă ideea ta de distracție e să mergi cu un prieten și să chibițezi - sau să iei notițe pentru scris articole acide pe blog mai târziu. Azi, 10 februarie, am fost la lansare la „Păturica roz. Întemnițat în China comunistă” de Marius Balo. Evenimentul s-a ținut în librăria Humanitas Brașov și au venit ca invitați și preotul Ioan Chirilă, profesor la UBB, și Aureliu Bejenariu, de la Asociația „15 noiembrie 1987” Brașov.

Caligrafii

Am făcut un curs de caligrafie anul trecut - poate pentru că l-am găsit din întâmplare când căutam ceva interesant de făcut prin oraș, poate pentru că acum câțiva ani eram acasă la o prietenă artistă și mi-a dat penițele ei să mă joc cu ele, poate pentru că am un simț al umorului mai șui. Cert e că am văzut că există așa ceva și m-am dus. Scrisul meu de mână cursiv a fost mereu o durere de cap pentru oricine a trebuit să-l citească, inclusiv pentru mine.

În vacanța asta nu plec nicăieri

Mă apucasem să scriu altă postare, dar întâi: o tiradă. În momentul în care vine vorba de vacanță și distracții, majoritatea lumii presupune excursii. Plecat undeva. Mers cu avionul până nu știu unde într-un city break. Ceea ce e ok, you do you cum zice americanul, dar e un pic frustrant când nu ești genul și ești întrebat la greu unde mergi, unde mergi. Fraților, mie mi-i cam peste mână și tot procesul mi se pare agasant.