Epilogul concertului cu Tudor Chirilă

O sonorizare proastă și un Tudor Chirilă în forme de zile mici. Un public apatic. Piese necunoscute la început, cântate cu o voce neîncălzită. Hainele prea strâmte ale solistului. Senzația ocazională că trupa se desincroniza. Niște rugăminți să dăm piesele noi pe Facebook. Ceva cu Ucraina care luptă pentru libertate.

După primele piese, lumea doar privea, așteptând să vină melodiile mai interesante și să-și intre Vama în formă. Spre final, un public ceva mai încălzit țopăia și cânta, cum se face la concerte, pe „Perfect fără tine”, „Vara asta”, „Vama Veche”.

Suficient de mult entuziasm pentru un bis irosit pe o piesă prost cântată, dar nu cât să se mai producă o rundă de aplauze. Sunt destul de sigură că voiau să termine cu „Epilog”, dar ropotele de aplauze așteptate s-au transformat în ropote de picioare în plecare. Persoana care a pus mâna pe microfon pentru continuarea programului ne-a reproșat că nu i-am aplaudat destul pe cei de la Vama, dar zborul publicului era deja un lucru clar.

Poate că au fost două tipuri de oameni: cei care până la urmă s-au distrat și cei care nu. Dar nu-mi dau seama care erau mai mulți…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *