Stereotipuri masculine

Uneori oamenii au auzit niște basme când erau mici și țin morțiș să-ți povestească despre ele, transpunându-te într-un rol principal în care nu prea te potrivești, dar hai că mai tăiem o mână, mai lungim un picior și poate-poate se leagă ceva. De exemplu, uneori sunt anunțată nitam-nisam că nu pot să înțeleg anumite lucruri, că-s femeie: tehnologie, jocuri, sport, logică, hărți. Sau sunt întrebată dacă faptul că sunt nervoasă e din cauză că-s la ciclu și nu, să zicem, a faptului că-s obosită și m-am certat cu cineva.

Așa că într-o zi, când luam o pauză ca să nu fac chestii regretabile cu cel mai recent băsmuitor, m-am întors spre un tip și l-am întrebat care sunt stereotipurile masculine cele mai enervante cu care s-a confruntat. Că pe ale mele le știu.

După o scurtă discuție în care am căzut de acord că Radu F. Otravă și acoliții nu sunt stereotipi, chiar dacă sunt tipi pe care-i auzi stereo și de la femei aprobatoare, și de la femei și bărbați care-i șuieră printre dinți, am aflat o listă de stereotipuri care l-au enervat pe el. De unele știam.

Ordine aleatorie. Ce e cu bold e lista lui, ce e fără bold sunt comentariile mele.

  • Ești tip deci ai mai multe avantaje în viață.
  • Ești mai bun la [inserează carieră „masculină” aici] fiindcă ești tip. De parcă nu contează că am muncit din greu pentru asta. – Reparații? Matematică? Programare? Bărbații au câte un cromozom rezervat pentru toate.
  • Ești tip deci te descurci, ne doare-n cot de tine.
  • Ești tip deci nu poți să înțelegi sentimente. – unul dintre stereotipurile despre bărbați pe care nu prea pot să le înghit. Cred că face parte din motivul pentru care Tudor Chirilă și alți „sensibili” sunt atât de populari: se crede în general că bărbații n-ar fi capabili să priceapă. Doar că eu n-am reușit să întâlnesc specimenul care să confirme inepția asta de idee. Sunt capabili, dar există câte unul care n-are chef să-și bată capul că oricum femeile sunt „iraționale”, alții pricep dar nu le pasă, alții nu știu cum să reacționeze și de aici încolo e plin de persoane de ambele sexe care nu prea își bat capul să încerce barem să comunice.
  • Ești tip deci nu poți să înțelegi femeile. – același comentariu de mai sus. Dacă tratezi femeia din fața ta ca pe o persoană și pui trei-cinci-zece întrebări, devine extrem de inteligibilă.
  • Dacă stai prea mult de vorbă cu un singur tip, adică ai un prieten foarte bun, s-ar putea să fii homosexual. – XD Un stereotip pe care nu-l știam. La femei e invers, până la proba contrarie o să cred în principiu că tipele alea care se pupă pe buze când se văd, se țin de mână și sunt mereu una după alta sunt prietene din copilărie.
  • Dacă n-ai o iubită s-ar putea să fii homosexual. – îmi imaginez că asta e o bucurie totală.
  • Dacă îi zic unei fete că e frumoasă e clar că vreau să fac sex cu ea. – vine la pachet cu următoarea:
  • Și e clar că vreau să fac sex cu ea și să o folosesc ca pe un obiect. – aș spune mai degrabă că bărbații sunt văzuți ca hipersexuali în general, ca niște ființe care uită complet de ei când e vorba de sex. „Se știe” că s-ar culca cu oricine. „Se știe” că nu pot schimba trei cuvinte cu o tipă fără s-o dorească. „Se știe” că… ce? Stereotipul ăsta poate fi tradus și așa: „bărbații sunt curve”.  E foarte enervant pentru că știu suficient de mulți bărbați care nu sunt cu limba pe dinafară, morți după orice fustă. Și, pe aceeași direcție, e enervant și când sunt anunțată că sunt naivă pentru că „nu mi-am dat seama” că un oarecare tip „vrea să mi-o pună”. 1: Nu e cazul mereu, că nu sunt femeia ideală a omenirii. 2: În general când un tip e atras de mine o știu repede, dar nu mi se pare relevant să scot informația la suprafață. Chiar dacă e atras, nu înseamnă că neapărat s-ar și culca cu mine (uimitor, dar adevărat). Pe urmă, în ciuda atracției, mulți bărbați care au ceva în cap sunt capabili să gândească și să aibă discuții și relații non-sexuale normale (din ce în ce mai uimitor, știu). Și în cele din urmă, atracția unui bărbat nu mă intimidează și nu mă face să reacționez în vreun fel aparte – la fel cum nici atracția mea pentru un bărbat nu prea îmi dă bătăi de cap și n-ar trebui să-i dea nici lui. Se întâmplă, dar e irelevantă până când decide măcar unul dintre noi că e relevantă.

Mai aveți altele?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *