Tricoul feminist, părinții și marele răufăcător, sexul
Din link în link a ajuns la mine știrea asta. Pe scurt, un tip cu o fiică de 20 de ani a purtat un tricou pe care scria:
Rules for dating my daughter
- I don’t make the rules
- You don’t make the rules
- She makes the rules
- Her body, her rules
Feminist Father
Pe română:
Reguli pentru ieșit cu fiică-mea:
- Nu eu fac regulile
- Nu tu faci regulile
- Ea face regulile
- Corpul ei, regulile ei
Tatăl Feminist
Chestia asta a ajuns virală pe net și mulți au sărit să urle că tipul nu e un tată bun, că trebuie să-ți îndrumi copiii, nu să-i lași să facă ce vor ei, că dacă trăiesc sub acoperișul tău trebuie să facă ce spui tu.
Câteva idei care mi-au trecut prin minte:
-
Fata are 20 de ani. E departe de a fi copil, dar și dacă avea 15 ani avea putere de decizie în privința relațiilor ei și a corpului ei, din punctul meu de vedere. Practic, dacă n-o bagi într-un turn și n-o păzești cu dragoni, tot o să decidă ea. Poate decide să te asculte. Poate decide să nu. Dar dacă-i impui cu de-a sila reguli pe care nu le vrea și nu le înțelege îi faci viața mai complicată. Ceea ce ne duce la 2:
-
Educația nu înseamnă reguli_,_ chiar dacă părinții pot și trebuie să impună câte o regulă. Educația înseamnă, din punctul meu de vedere, să înveți pe cineva cum să ia decizii, cum să se descurce, cum să-și dea seama dacă un lucru e bun sau rău. Vorbești, explici, dai motive și îți expui raționamentul. Altfel îți educi copilul să urmeze regulile impuse de ceilalți – și plângi dacă ajunge să le urmeze pe ale unui idiot.
-
Tricoul și dezbaterea pe tema tricoului sunt legate de sex și de teama de sex ca marele răufăcător. Cică sunt reguli pentru dating, pentru ieșit la film/prin oraș/etc. cu fiică-sa, pentru relație – dar se referă doar la sex, pentru că asta e partea pe care se cam axează lumea. Or, o relație, chiar și incipientă, are mult mai multe componente, doar că de restul nu se prea vorbește. Cei doi pot să-și facă viața amară fără să se atingă fizic prea mult (să zicem că-s creștini care așteaptă până la căsătorie). Pot să se judece, să se acuze, să se manipuleze emoțional unul pe celălalt, să se urmărească pe stradă, să-și facă scene de gelozie, să se folosească unul pe altul. La capitolul „zile amare în cuplu” știu povești cu tipi care au pățit-o cu diverse gagicuțe, cu tipe cărora le-au făcut zilele amare niște idioți, cu relații în care s-au chinuit unul pe altul. Dar acolo dispar sfătuitorii și protectorii anti-sex și rămân prietenii, care dacă-s de nădejde fac ce pot să te scoată din rahat.