Roger Zelazny – Nouă prinți din Amber [recenzie]

Senzația e că am nimerit într-un mit din care văd doar o parte și restul e „cunoscut” – cunoscut de toată lumea, vreau să spun, dar nu de mine. Și inițial, nici de Corwin, personajul principal care se trezește dintr-o comă, dar nu-și aduce aminte nimic despre el. Vede doar că are o forță fizică extraordinară și blufează, trecând din indiciu în indiciu până când lucrurile încep să se clarifice. Mai ales pentru el.

(de fapt cartea pe care o am e asta, gigantică, albă, elegantă – fără cuprins, dar cuprinde cinci volume – e în engleză)

Corwin e un prinț din Amber – adică un fel de semizeu/zeu, care, așa cum se întâmplă în mitologie, face parte dintr-o familie în care disputele implică bătălii demne de ode, pedepse inumane și gesturi făcute cu un aer măreț.

Romanul (destul de scurt, de altfel), are aerul de a fi un mit povestit de zeu însuși, ceea ce nu-i puțin, dar pare să nu prea ducă nicăieri. Sună mai degrabă ca un episod de ceva decât ca o poveste bine închegată. Are o atmosferă care mi-a plăcut enorm – perspectiva chiar pare a fi a cuiva care nu e uman – și stilul are ceva aparte.

Mă gândesc că dacă atâția oameni iubesc seria asta trebuie că se mai clarifică din poveste ceva mai încolo.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *