O criză de iubire, un atac de dor

Cred că e multă lume neiubită, sau sunt unii neiubiți cronic care caută și caută și caută iubirea atât de puternic încât adună în jurul lor rechini întreprinzători. Cert e că indiferent unde mă întorc, dau peste seminarii și workshopuri pentru oameni care simt nevoia de ceva mai sentimental în viața lor. Seminarii despre cupluri, despre cum să-ți găsești femeia interioară, despre cum să te iubești, cum să fii mai bun. Răni emoționale, vindecare emoțională, inteligență emoțională.

Andrew Barnes revine în România după un prim succes cu seminarul Orgasmul energetic. (sursa)

Și orgasme, ca să-ți demonstrezi că meriți și ca să prinzi drag de tine. Sau cel puțin așa interpretez eu chestia asta.

Blogurile de femei (+ vreo doi bărbați, știm noi care) sunt pline de dulcegării despre iubire, pe Facebook circulă citate și imagini dulci despre iubire și tot așa. Ce să înțeleg decât că e un mare gol de iubire prin lume? Și unde e un gol, apar inevitabil și cei care vor să-l umple. Cei mai șmecheri vor să-l umple pe bani.

Pe site-ul ăsta, în articolul pe care l-am citat puțin mai sus, am descoperit că omul cu orgasmele m-ar putea învăța să comunic mai bine și să nu repet la infinit aceleași modele de comportament – și aș putea să învăț să-mi dinamizez femininul MATUR, iar partenerul meu să-și dinamizeze masculinul MATUR. Din păcate n-o să particip, nu doar pentru că pot comunica, ci și pentru că privesc cu suspiciune oamenii care-mi promit că voi fi mai feminină – de obicei sunt aplicate niște formule standard, cu așteptări de reușită maxime și rezultate efective minime. Am avut câteva experiențe cu binevoitori, m-am trezit machiată, cu hainele schimbate și un cor de gagici care-mi spuneau să fiu drăgălașă, să mă pisicesc și să încep să văd rozul subtil al existenței, fluturașii și dragostea care ne înconjoară.

Logica lor e deseori că societatea actuală – și feminismul! – au transformat femeia într-o ființă împietrită, într-o femeie-bărbat care suferă din cauza faptului că trebuie să fie puternică și să aibă o carieră în care să se descurce, iar ea sărmana simte nevoia să fie vulnerabilă, iubită, să se îngrijească de alții și să trăiască o viață emoțională – deci tot neiubită e, din câte înțeleg, neiubită nici de sine, nici de alții. Luați un articol scris pe direcția asta:

În ultimii ani, mass-media ne prezintă din ce în ce mai insistent o colecţie de femei de succes, contribuind la crearea unui model social al femeii puternice, alimentat de frustrările feministe adunate în inconştientul colectiv timp de secole.

[..]

Cât de femei mai putem fi, între presiunea feminismului, care cere ca femeia să însemne ceva în plan social si să realizeze ceva prin ea însăşi şi presiunea feminităţii, care îşi cere şi ea dreptul la exprimare şi la manifestare, ca energie creatoare, care dă viaţă şi care asigură echilibrul în sânul familiei? Cât de dramatică poate fi, uneori, această scindare? Cum putem împăca ambele laturi, fără să negăm vreuna din ele, pentru că ambele pot contribui la împlinirea noastră ca persoane independente şi autentice, în plan personal si social?

Trist. Cu o mână îți oferă problema, cu cealaltă soluția – și oricât de des ai da soluția asta, nu e suficient. De exemplu, revistele de femei îți dau sfaturi despre cum să începi o relație, cum să continui o relație, cum să menții o relație, cum să reîmprospătezi o relație, când să termini o relație, ce să faci după relație. Ai spune că sunt suficiente câteva numere pe temele astea, dar nu, articolele pe tema asta sunt interminabile și repetitive, dacă ai citit câteva numere ai cam înțeles cum stă treaba. Am înțeles că în revistele de bărbați se vorbește mai mult despre sex (e adevărat, bărbații?), ceea ce nu spune decât că bărbații sunt mai preocupați de subiectul respectiv și că nu li se rezolvă stresurile cu un singur articol.

 

Cele mai „tari” sfaturi din direcția romantică pentru femei sunt cele tradiționale, care vin să confirme ce știai deja, fără nicio bază nouă, dar care te asigură că știai bine ce știai. Confirmarea asta costă și ea. Două gagici au făcut avere, au scos o carte în care îți spun să nu-l suni aproape niciodată, să nu-l abordezi tu, să fii specială ca să te dorească, să nu te culci cu el înainte de a x-a întâlnire, să-i dai papucii dacă nu-ți cumpără cadouri romantice. Și tot așa. Oferă și consiliere! Nu-ți spun aproape nimic nou, doar îți iau niște bani, iar când e vorba de originalitate o dau în bară: pe site-ul lor îți sugerează că dacă bărbatul visurilor îți trimite un mesaj vineri după-masa ca să te întrebe ce faci vineri seara, să-i răspunzi doar luni și să-i zici că erai ocupată. Chestia asta se numește în limbaj comun „nesimțire”.

Alt rechin care profită de pe urma relației femei-bărbați e John Gray, individul care a scris cartea „Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus”. Tipul dă sfaturi gen „Ascult-o când vorbește, dă din cap și mai spune câte un cuvânt din când în când” – probabil având impresia că bărbații sunt ușor retardați și n-au mai văzut o conversație niciodată în viața lor. (știu un singur individ care are un astfel de retard conversațional)

Le spun rechini pentru că de fapt au scos din burtă chestii care se potrivesc cu idei auzite și mai demult, pe carele-au reformulat să sune extrem de bine – și acum merg pe val, pretinzând în continuare că fac ceva foarte util și revoluționar. Poate chiar cred ce spun, dar nu înseamnă că au descoperit cu adevărat un lucru profund, general-valabil, care să te ajute și pe tine.

Pentru cei care chiar simt nevoia de mai mult, apar variantele „învață cu profesor”, cu profesori apăruți ca ciupercile după ploaie, predând tot felul de chestii, de la coaching feminin, ca să integrezi ideile orientale despre feminitate în viața ta occidentală, la cursuri despre cum să-ți trezești energia feminină ca să ai succes, la un curs care promite: „Vei cuceri viața și barbații din realitatea ta” (?!), la un workshop despre tainele menstruației, ținut de o practicantă a respirației ovariene și un curs despre respirație ovariană și arhetipuri feminine.

Ce vând de fapt? Nu soluții, ci senzații, sentimente și lucruri prezentate ca revelații, care să-ți dea impresia că ai descoperit ceva. Dar pe moment te fac să te simți mai bine, după cum ne dau de înțeles tipele din clipul ăsta. Oferă un pic de ceva care să te facă să speri și să te simți mai special(ă), un mic placebo și cam atât.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *