Philip Freeman – Julius Caesar [recenzie de carte]

„Julius Caesar” de Philip Freeman e o carte ușor dezamăgitoare. Cred că m-am obișnuit cu binele. Nu-i nimic, rectific la următoarea.

După cum spune și titlul, e vorba despre Iulius Cezar, de prin adolescență până la cuțitul vârât de Brutus. Nu e o carte academică, lucru care se vede mai ales când autorul ne comunică omniscient la ce se gândea toată lumea implicată, cine a dat din umeri când și alte astfel de lucruri. (bine, nu excludem varianta unei mașini a timpului, dar…)

Fiind o carte pentru publicul larg, deci, care nu se împiedică de restricții la fiecare pas, ai spune că are destulă mână liberă cât să te prindă, cât să strălucească prin explicații, prin stil. Nu face nici asta. E oarecum seacă, dar citibilă (chiar dacă mă mai încurcam uneori între persoane).

E, în schimb, destul de informativă și interesantă. Conține anecdote simpatice, explică situația politică în Roma Antică (și situația socială legată de politică). Nu știu cum au făcut alții istoria în școală, dar eu am rămas cu niște date aproximative și niște confuzii majore (de exemplu, credeam că triumviratul ăla din care făcuse parte Cezar era ca un fel de conducere oficială a trei persoane care se află în fruntea imperiului – nu un fel de acord al unor persoane care trag sforile din culisele Senatului).

O carte ok, folositoare, dar nu extraordinară.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *