Roxana-Mălina Chirilă

Despre BDSM

Tags:

În ultimele zile a înnebunit lumea cu filmul 50 de umbre – e peste tot, până și pe-aici pe blog e prăpăd, îmi vin sute de oameni pe articolele vechi pe tema asta. Pe net, în rest, lumea comentează și comentează și comentează, inclusiv revista Unica, care a reușit să încurce bondage (legarea partenerului) cu bandage (bandaj) și a scos un articol de valoare 0 în care reușește să ocolească subiectul BDSM de la distanță, cu sfaturi gen „stai deasupra”.

Mă simt datoare cumva să postez pe tema BDSM pentru că în principiu comentariile pe care le-am văzut reflectă o oarecare necunoaștere. Vă anunț de pe acum că răspund la întrebări, în limita cunoștințelor mele, dar asta e o postare la care am de gând să moderez comentariile destul de puternic, pentru că unii nu se pot abține să nu bage supărări și urlete, atacuri și caps lock-uri când aud de ceva ce nu le convine. Și n-am răbdarea necesară să răspund la acelea.

Să începem cu începutul.

Mai exact, începutul meu de păreri legate de BDSM, că de undeva tot trebuie să pornesc. Mai demult, când stăteam relativ mult pe deviantART, am văzut că una din lucrările puse la vedere în fața întregii comunități în ziua respectivă era cu o tipă legată într-un mod artistic. I-am scris moderatorului care expusese respectiva poză și l-am întrebat dacă nu e o poză batjocoritoare față de femei, dacă nu e aproape pornografică, glorifică abuzul, e degradantă etc.

Se pare că dacă știi să pui o întrebare în așa fel încât să nu dai cu parul, primești răspunsuri. Cred că imaginea respectivă a fost scoasă de pe net între timp (sau am încurcat eu link-ul), dar hai că vă pun la dispoziție alta, pentru ilustrație:

[][2]
Bondage by Lacieblue

 

Răspunsul moderatorului a fost să mă trimită la niște comentarii ale modelului în care spunea următoarele, cu un ton amabil:

  1. Departe de a fi vorba de abuz: era vorba de încredere. Fără încredere nu s-ar fi lăsat niciodată legată.
  2. Nu era vorba deloc de violență sau agresivitate în a fi legată: stătea foarte confortabil.
  3. Deși știa că legatul nu e pe gustul multor oameni, pentru ea era o experiență deosebit de plăcută și eliberatoare – avea libertatea de a se abandona, de a avea încredere, de a scăpa de cutiuțele în care o închide lumea. Un fel de legare exterioară, libertate interioară.

Pe undeva tipa mi-a deschis ochii. Nu de alta, dar până atunci eram semi-convinsă, din cauza unor păreri deosebit de negre asupra subiectului avute de cei din jur, că BDSM-ul ăsta e o chestie degradantă pentru toți cei implicați. Dar începeam să-mi dau seama că nu e chiar așa.

BDSM vs. BDSM.

După o lungă perioadă în care am străbătut internetul ăsta larg și am citit articole, forumuri, postări pe tumblr, contracte de sclavie, cărți și cam tot ce mi-a picat în mână, uneori fără să vreau neapărat să citesc de BDSM dar dând de el oricum, pot să zic următoarele: practici și fetișuri sunt multe.

BDSM vine de la BD – bondage & _discipline _(legarea partenerului și disciplinare), DS – dominance & submission (dominare și supunere), SM – sadism & masochism (sadism și masochism). În practică însă lucrurile sunt mai puțin clare decât un „stăpân” care-și leagă „sclavul” și-l bate.

În primul rând, că unii sunt pasionați de un aspect, dar nu de altul: vor să simtă durere, dar nu și să se simtă supuși. Alții vor să se simtă supuși, dar nu vor să simtă durere. Unii vor să fie legați, alții nu.

În al doilea rând, că, după cum spuneam mai sus, practicile sunt multe. Dincolo de legat și bătut, am mai dat peste persoane cu pasiuni gen castitate (am avut ocazia să ascult o Domme povestind despre centuri de castitate de plastic și de fier, cu cheie sau cu cod: avantaje și dezavantaje pentru fiecare), oameni care vor să fie umiliți sau ignorați, bărbați care vor să fie feminizați sub privirea dură a unei Domme, indivizi cu pasiune pentru a fi șantajați sau care vor să li se controleze finanțele – și câte și mai câte. Pasiunea care m-a surprins cel mai tare a fost cea de a avea calculatorul controlat. Se simt timpurile digitale acolo, în care faptul că dacă cineva-ți umblă pe calculator, e o intruziune în privat.

Dar cea mai mare diferență nu mi s-a părut că există atât între practicanții de legat versus biciuit, să zicem, ci între cei care fac BDSM pe cont propriu și cei care lucrează în industria sexuală pe direcția BDSM. Și ce altceva e nou, nu, în afară de faptul că sexul dintr-o relație e diferit de cel pe bani?

Practicanții de BDSM ca stil de viață au sfaturi peste sfaturi legate de siguranță, îngrijire, psihologie – de la cum să nu-l forțezi pe celălalt dincolo de limitele lui psihice și fizice (chiar dacă ți-o cere), la cum să ai grijă că siguranța e pe primul loc (chiar și în cele mai periculoase aspecte), la diversele reacții fizice și psihice care pot să apară. Nepăsare prefăcută? Sigur, și ăsta e un fetiș, dar în subtext există multă atenție. Cel puțin ca direcție, că nu pot vorbi de cazuri particulare.

Ar fi multe de zis, despre cum legi pe cineva ca să nu-i rănești pielea, cum să nu-i pui bandă adezivă cuiva peste gură pentru că o să-l doară rău când o dai jos, despre cum cineva care a avut trăiri foarte intense și plăcute poate să trăiască o cădere fizică și psihică atunci când îi scade nivelul de endorfine. Dar sunt o mie de aspecte la o mie de practici, o mie de atenționări despre cum, ce și de ce se petrece.

Practicanții de BDSM din „industrie”, ca să-i zic așa… Nu prea poți să discuți pur și simplu cu o Domme fără să plătești și n-am ajuns în punctul în care să scot banul ca să iau un interviu. Dar din ce am remarcat, nepăsarea față de cei dominați e mult mai tangibilă – o Domme profesionistă și plătită va avea grijă să nu piardă cheia de la centura de castitate, dar s-ar putea să nu-și facă probleme să-și pună sclavul să lingă podeaua unei băi publice. Nu pot să fiu sigură de chestia asta (și sunt sigură că există și Dommes atente), dar pare să fie o tendință generală.

În mod interesant, Dommes de pe net par să fie singurele practicante de videochat erotic care pot într-adevăr să nu se dezbrace – și pentru că sunt sigură că sunteți curioși cum arată una, iată una, cu reguli și tarife. În cazul în care pică pe aici persoane interesate de făcut bani din industria sexuală de pe net și decid că prețurile arată bine – oamenii care apelează la Dommes sunt de toate felurile și trebuie nervi de oțel, stomac de fier și inventivitate ca să ajungi undeva.

(în cazul în care se întreabă cineva de ce zic „Domme” și nu „Dominatrix”: pentru că am auzit distincția dintre „dominatrix”, care se și culcă cu bărbatul, și o „domme”, care n-o face – eu am dat mai mult peste cele care nu se culcau cu clienții, pentru că le-am găsit mai ușor pe net. S-ar putea ca distincția să nu fie completă între cei doi termeni, dar sincer n-am stat să cercetez prea departe lingvistica situației.

Alte denumiri folosite: Zeiță, Stăpână.)

Cât timp durează un BDSM de-ăsta?

Doar o notă scurtă: unii sunt dominanți/submisivi doar în pat. Alții și în afara lui.

Cărțile „mari” pe tema BDSM, dacă are cineva chef de citit ficțiune pe tema asta, tind să fie despre oameni care adoptă BDSM-ul ca stil de viață. De exemplu, Povestea lui O de Pauline Reage e despre o tipă care se dăruiește trup și suflet unui bărbat – până la absurd, aș spune. E o carte violentă, oarecum detașată emoțional.

Venus in Furs (Venus în blănuri) de Leopold von Sacher-Masoch (clic cu încredere, că e gratis) e povestea unui bărbat care-și dorește să fie dominat de o femeie, așa că își transformă iubita în stăpână, care să-l chinuie – e o poveste destul de slab scrisă, dar atât de puternică încât numele autorului a rămas legat pentru totdeauna de practica asta. Masoch-ist.

Dar dacă e vorba doar de o situație în care se intră în roluri, se leagă, se pălmuiește etc., atunci aceea este o „scenă” și nu durează prea mult. Și da, există cazuri în care cuplul are scene BDSM pe roluri, dar nu vezi urmă de așa ceva în afara dormitorului.

De ce?

Cred că „De ce?” e prima întrebare pe care și-o pun oamenii. De ce ai vrea să te implici în așa ceva?

Îmi place întrebarea „De ce?”, în principiu vorbind, dar uneori mi se pare că încercarea în sine de a găsi un răspuns facil duce uneori la răspunsuri greșite. De ce scriu scriitorii? De ce îmi plac romanele care îmi plac? De ce le place unora mâncarea picantă? De ce unii oameni au vise simple și alții au vise complicate? Sigur că putem filozofa pe marginea subiectului, dar nu e o garanție că ajungem la miezul situației – și nu mi-am propus să despic firul în patru azi și nici să descopăr vreun adevăr profund despre natura umană.

Pentru azi mi se pare suficient de zis că unii vor să fie biciuiți/dominați/umiliți/să li se controleze calculatorul (fetișul ăsta cu calculatorul mi se pare fascinant). Am auzit pe cineva zicând odată că un sadic/dominant este la bază un om căruia îi place să ofere și să provoace, un masochist/submisiv este un om căruia îi place să primească și să i se petreacă. E o relație în care amândoi primesc ce vor.

Și aici e aspectul care deseori e uitat afară din toată povestea: nu se pune problema că unul obține ce vrea și celălalt rabdă în tăcere. Amândoi vor. Și cum știu amândoi că vor? Păi, de cele mai multe ori își comunică unul celuilalt dorințele. Clar. Verbal. În așa fel încât să nu existe dubii.

Ce este sadicul/dominantul dispus să facă? Ce este masochistul/submisivul dispus să i se facă? Și da, amândoi pot să spună stop undeva, amândoi pot să decreteze că nu se pune problema să facă un anumit lucru sau alt lucru. Se stabilesc modalități prin care să se asigure că totul merge bine (veșnicele cuvinte de siguranță). Pentru că a face pe cineva să se simtă neajutorat/slab/umilit, a-l răni fără acordul lui e o problemă, e un abuz, e de rău. Și faptul de a vrea să controlezi pe cineva, sau să pălmuiești pe cineva în pat nu înseamnă că vrei să-i faci cu adevărat rău.

Cam asta e. O explorare a unui teritoriu destul de riscant, un dezechilibru de putere intenționat, dar până la urmă un acord mutual pentru a îndeplini dorințele fiecăruia, bazat pe încredere și înțelegere. Și, după cum zicea modelul care răspundea la întrebări legate de poza ei acum câțiva ani, încrederea totală în alt om e până la urmă un lucru de sărbătorit.

[][7]
Bondage by NikitaS78

Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |