Interfonul? Aproape inutil.

Sunt oameni care sună la interfonul de la bloc fără să aibă vreo legătură cu careva din locatari: cerșetori, vânzători de diverse, hoți, martori ai vreunei divinități, cântăreți de sezon. Oamenii ăștia sună pentru că inevitabil cineva le dă drumul înăuntru, fie din prea multă mărinimie, fie din ideea ciudată că sunatul este o condiție nu doar necesară, ci și suficientă, pentru a se deschide ușa blocului.

Cu alte cuvinte, într-un bloc cât de cât mare interfoanele sunt aproape inutile. Teoretic sunt o protecție împotriva problemelor, practic sunt doar un test minimal de voință pentru cel ce vrea să intre. Încep să cred că rolul unui portar la un bloc e să fie autoritatea supremă cu privire la intrări și ieșiri, care să-i facă pe oameni să dea din umeri când sună interfonul: „Eu l-aș lăsa să intre, dar nu mă lasă portarul.” Apoi bieții locatari răsuflă ușurați în sinea lor, pentru că nici ei nu voiau să permită accesul oricui – dar ar fi fost, vai, nepoliticoși. Așa au fost forțați să facă ce-și doreau, iar vinovăția lipsei de politețe poate cădea pe portar, care-i om rău și din topor.

O mică atenționare pentru deschizăreți: aia cu „Bate și ți se va deschide” e valabilă doar pentru Dumnezeu, pentru că el își permite, e atotputernic și probabil că locuiește singur, deci e doar treaba lui ce face.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *