Știu tăt!

Stiu tat În Cluj, în Iulius Mall, există un anticariat. Pentru că am un autocontrol care îl poate face să crape de invidie pe orice copil de 5 ani, a trebuit să mă opresc și să mă uit ce cărți au.

Au o grămadă de cărți, vreo 9000 de exemplare, conform vânzătoarei – unele mai vechi, altele mai noi, cam cum se întâmplă de obicei într-un anticariat. M-am abținut cu greu și cu mult autocontrol de la cumpărat, pentru că orice carte luată e una care trebuie cărată acasă, ceea ce e o mică problemă când „acasă” e în alt oraș.

Poza din stânga e cu una dintre cărțile alea pe care nu le-am cumpărat absolut deloc, că trebuie cărate acasă.

Deasupra cărții, îmi puteți vedea noul semn de carte, care nu e foarte greu de cărat, că e mic și simpatic și arată ca o carte pe care scrie „Știu tăt”. Mai aveau și altele: „Șezi blând”, „Nu-i bai”, „TNT” și tot felul de alte mesaje pe care nu le-am reținut. Am ezitat între „Știu tăt” și una cu un scorpion pe copertă, întrebându-mă care mă reprezintă mai tare.

Până la urmă am decis că scorpie sunt doar ocazional, dar știu tot mereu, că omnisciența nu dispare la o pasă proastă (sau bună), așa că „Știu tăt” a rămas.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *