Despre cosplayeri la Comic Con

În weekend a fost East European Comic Con, o convenție pentru fani de tot felul de chestii, de la benzi desenate la Game of Thrones. Oamenii s-au dus, s-au învârtit pe acolo, s-au întâlnit cu alți fani, s-au distrat și și-au văzut de ale lor. Câțiva jurnaliști au intrat pe acolo cu acreditare de presă și au scris despre eveniment.

Uite așa pe site-ul Vice a apărut un articol (semnat piticigratis) despre cosplayerițe grase și costume de doi lei, care făcea un mișto crunt de tot ce era acolo. Și s-a lăsat cu scandal, motiv pentru care Vice a scos până la urmă articolul, ca să nu mai putem hateri în direct haterul, ci să trebuiască să găsim textul pe unde a mai fost salvat.

Acuma, Dorin explică de ce glumele sunt penibile, Andreea spune că n-ar trebui cenzurat nici măcar piticigratis și Zoso spune că n-a înțeles lumea că era umor de tipul yo mama. Eu o să vin să vă povestesc mai mult de Comic Con și fani, ca să fie ceva mai clar contextul și de ce s-a enervat lumea.

La Comic Con vin mai multe categorii de persoane:

  • vânzători de diverse, categorie cu două subcategorii: cei care vând produse oficiale legate de seriale/jocuri/benzi desenate/ce-o fi (la noi ajung foarte scumpe, că sunt importate); vânzători locali, care-și prezintă propriile produse (benzi desenate autohtone, postere – la unele convenții artiștii îți fac pe loc ceva artă măruntă)
  • invitați: aici intră actorii, celebritățile care vin să vorbească pe scenă, toți cei care există în program ca să poți să vii „să-i vezi”
  • fani
  • oameni care vin să vadă și ei care-i faza

Ultimele două categorii formează publicul și nu sunt clar delimitate între ele. I-am pus însă separat pentru că oamenii care vin să vadă care-i faza tind să observe mai degrabă faptul că benzile desenate sunt prea scumpe și că nu ai foarte multe lucruri de făcut, iar fanii tind mai degrabă să se strângă în grupuri, să interacționeze și să profite de o zonă goală ca să joace ceva.

Una dintre chestiile pe care le fac fanii e să vină costumați. Există un concurs de costume, dar majoritatea celor costumați nu participă la ele. Așa că stau câteva săptămâni și-și încropesc costume din ce reușesc să adune. Unii au talent la croitorie (am prietene care-și fac costume an de an pentru Comic Con și festivaluri medievale), alții n-au, așa că vin cu ce pot. Și durează mult să faci un costum, mai ales că te duci să cauți prin toate magazinele să vezi dacă găsești o haină pe care s-o poți modifica în așa fel încât să-ți iasă ce-ți dorești, sau te duci să-ți cauți material ca să începi tu să coși și să tai și să creezi.

În străinătate îți poți cumpăra costume, dacă ești antitalent. La noi n-am prea văzut – iar eu n-am încercat niciodată să-mi fac nimic la o croitoreasă, dar am auzit de alții care au dus materialul și s-au trezit cu el stricat și haina prost făcută.

Dar fanii se costumează chiar dacă e mare chinuiala și pentru costumele mai puțin impresionante. Pentru că e distractiv, pentru că și creatul costumului face parte din plăcere, pentru că își doresc s-o facă. Uneori nu-și aleg personajele cu care seamănă cel mai tare, ci cele care le plac cel mai mult.

Cu alte cuvinte, cosplayerii ăia sunt persoane private, până la urmă. Nu reprezintă EECC, nu lucrează pentru cineva, doar au venit să participe la distracție, iar jumătate din distracție e un bal mascat opțional, unde poți să te duci cam oricum, că nu te judecă nimeni. Teoretic. Foarte teoretic, se pare.

Normal că atunci când cei de la EECC au văzut că cineva vine să-și bată joc de public, au zis că le retrag celor de la Vice acreditarea de presă pentru edițiile viitoare. E ca și cum ar veni Antena3 la Cafetecă în Brașov să facă un reportaj despre cafenea, ar filma în interior cu câțiva clienți care ar accepta să facă figurație, iar apoi la TV ar începe să vorbească de cafeneaua în care se întâlnește grupul conpirativ al lui Băsescu, uită-te la figurile de idioți ale celor care beau cafeaua acolo, e îndeajuns ca să înțelegi ce neam prost sunt toți!…

Cam așa și aici. Doar că insultele se spune ar fi fost de fapt umor, numai că fraierii nu s-au prins. Ba da, ne-am prins că încerca să facă oamenii să râdă. Doar că se cam știe cum e cu „n-ai umor” ăsta, aruncat peste jigniri: nu prea merge, nu suntem proști, știm că la baza glumei e o jignire.

Și mie mi se pare păcat că au scos articolul din cauza plângerilor. Dacă l-au publicat, l-au publicat, și-au sculat lumea-n cap, asta e, nu pot să dea timpul înapoi și să-l facă să nu mai fie, așa că barem puteau să-l lase, ca să-i înjurăm cu link-uri către original, nu către arhive și capturi de ecran. Că oricum de înjurat, îi înjurăm.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *