Roxana-Mălina Chirilă

Publicitate negativă

Există un scriitor român care susține că și-a vândut cartea în draci în România, că a fost precomandată în nu știu câte mii de exemplare. Precomanda înseamnă, în țările civilizate, că oamenii aud că se va scoate o carte și își doresc atât de tare s-o aibă cât mai repede încât o comandă din timp, să fie siguri că ajunge la ei.

Ați auzit de cineva care a făcut așa ceva în România? Eu nu. Dar omul ăsta se mândrea că atât de dorită-i e cartea că toată lumea o vrea. Cei de pe reactii.ro au zis că e o afirmație care nu prea e susținută de nimic (păreau să fi cercetat un pic problema) – și pentru că autorul își pusese câteva pagini de text pe net, au comentat că-s proaste.

Așa că marele autor s-a enervat, s-a dus pe Goodreads și a notat fiecare carte a unuia dintre autorii de pe reactii.ro cu o stea. În urma miștoului la care l-a luat autorul respectiv, și-a scos steluțele de pe Goodreads, dar internetul are memorie bună, mai ales când e ajutat de un printscreen.

Ce învățăm de aici?

Păi, unu la mână. Învățăm că e o idee proastă să sari să reacționezi în clipa în care ți-a zis cineva că ai făcut ceva nasol. Nu de alta, dar dacă nu te-a afundat acel cineva în mocirlă, se prea poate să te afunzi tu singur acum.  În plus, când e vorba de artă e bine să pornești la drum știind că vor apărea oameni cărora să nu le placă creațiile tale. O vedeți pe Jane Austen plângând că are doar o notă de 4.23/5 pe Goodreads și că una dintre cele mai populare recenzii ale ei începe cu „Aceasta este probabil cea mai insipidă carte pe care am citit-o în viața mea”? Nu. De ce? Păi, în primul rând, pentru că a murit de vreo 200 de ani. Dar în al doilea rând pentru că probabil că ar fi știut că n-are rost să se impacienteze de la atâta lucru. Oameni diferiți, gusturi diferite, chiar pe toți n-ai cum să-i mulțumești.

Și doi la mână. Învățăm că „publicitatea negativă” nu e automat un scandal de pe urma căruia se poate profita. Da, am auzit și eu teoria conform căreia orice mențiune în presă, orice vâlvă, orice scandal promovează de fapt produsul… dar e o teorie falsă. Uneori scandalul îngroapă acel produs. Dacă primul context în care auzi de un medicament naturist e când se spune la radio că e creat în condiții insalubre de sclavi care scuipă în fiecare pastilă, nu-l iei decât dacă ești dus cu sorcova. Dacă auzi de cineva că nu se spală pe dinți decât o dată pe lună, nu te repezi să afli cum e să-l/s-o săruți. Iar dacă auzi de un autor că bagă cu pompa marketing ca să se pretindă că ar avea succes când n-are, ba mai și face urât când îl critici, de ce să-ți mai bați capul să dai bani pe volum?

Povestea care intrigă aici nu mai e cartea: e autorul. Ceea ce se discută nu e cartea, ci aventura unui om care-și dă cu stângul în dreptul. Cartea e un detaliu din context, nu trebuie să o cumperi sau să o citești ca să te bucuri de scandal – la 50 de umbre, la Amurg, _cartea _era scandalul. De-asta le-am citit și eu, și alții ca mine: ca să facem mișto de ele, ca să fim în temă cu zarva culturală. Aici autorul este scandalul, așa că discuția și vâlva au loc în afara cărții lui, care devine irelevantă.

Dacă nu mă credeți, atunci gândiți-vă la vajnicii autori de seamă ai țării noastre: Becali, Copos și ceilalți pușcăriași. E scandal pe tema volumelor lor? O, da, știm cu toții că au scris mult. Avem de gând să citim ce au scris sau chiar să le precomandăm următorul volum? Heh. Hai să fim serioși. Normal că nu.

 


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |