I-am dat bacșiș inutil unei vânzătoare
Țineți minte cum ziceam eu prin iunie că monedele de 1 ban ar trebui desființate? Pentru că nu le vrea nimeni. Ei, bine, după multe ture făcute pe la Mega Image și multe monede de 1 ban primite de la ei fără ca eu să-i fi înjurat de mamă, m-am dus azi cu monedele la mine să cumpăr o pâine, care e 2 lei și 88 de bani, conform prețului de pe raft.
Am scos patru monede de 50 și un pumn de monede de 5 bani și 1 ban, plus câteva de 10 bani.
„Pe astea nu vi le pot lua,” mi-a zis casierița, arătându-le pe cele de 1 ban cu degetul. „Nici măcar băncile nu le vor.”
„Atunci de ce mi le tot dați?” am întrebat, pentru că pe majoritatea le primisem de la Mega.
„Eu în niciun caz nu v-am dat așa ceva.” Ce-i drept, ea personal era nouă.
„Eh,” am zis, „asta e”. Am scos una de 10 bani, ca să compensez chestiile aurii pe care i le lăsasem pe tejghea, apoi am dat să-mi iau monedele. Moment în care mi-am dat seama ce nebunie fac, pentru că nimeni normal pe lumea asta n-o să le accepte și o să mă plimb cu ele de colo-colo, așa că le-am împins spre ea. „Știți ce? Vi le las.”
Și am plecat fluierând spre casă, cu pâinea în mână și sufletul mai ușor. Mă gândesc că mai am vreo 20 de mici bucurii de-astea, ar trebui să le îngrop pe ici, pe colo, pentru arheologii care vor veni în erele viitoare, să se bucure și ei de ce ne chinuie pe noi.