Tarele lui Dumbledore

Albus_DumbledoreAm văzut o întrebare foarte importantă pe Facebook: Gandalf sau Dumbledore? Răspunsul evident e „Gandalf, că s-a bătut cu Balrogul și s-a întors mai puternic și mai înțelept ca niciodată, în timp ce pe Dumbledore l-a bătut Voldemort și cu asta basta.”

Mi-a plăcut enorm seria Harry Potter, care are o comunitate enormă de fani și, deci, și o grămadă de analize, speculații, povești și tot felul de creații artistice bazate pe seria respectivă. Așa că am avut ocazia de a studia anumite personaje pe toate părțile, cum ar fi Dumbledore, ca să pot să dau un răspuns mai puțin evident decât cel de mai sus la întrebarea respectivă.

Dumbledore l-a lăsat pe Harry pe mâna unor rude abuzive timp de 10 ani. Asta e prima parte din prima carte, da? Deci, Tom Riddle a ajuns să fie Voldemort, cel mai înfricoșător vrăjitor al timpurilor moderne (din universul HP) pentru că a fost un copil mai deosebit care a petrecut ani de zile abuzat într-un orfelinat și a luat-o razna. Ce-a făcut Dumbledore? În momentul în care i-a picat în brațe un copil mai deosebit, l-a dus într-un loc în care să fie abuzat ani de zile.

Dumbledore e un director de școală extrem de prost. Angajează profesori care-și terorizează elevii mai mult decât îi învață ceva (Severus Snape/Plesneală), profesori care sunt duși cu sorcova și nu-și știu materia (Trelawney), incompetenți care nu știu nimic (Gilderoy Lockhart), pe Voldemort (în primul an, pentru numele lui Dumnezeu), prieteni care știu câte ceva, dar nu pot preda nici să-i bați (Hagrid). Își lasă profesorii să se joace de-a favoritismul (Snape/Plesneală), dar e ok, că și el are favoriții lui, pe Gryffindors/Cercetași, pe care-i face să câștige mereu Cupa Invocatorului cupa aia pentru cei mai buni elevi din din Hogwarts din anul respectiv.

Dumbledore se crede mai inteligent decât e de fapt. Când era vorba să ascundă Piatra Filozofală, a ascuns-o în Hogwarts, unde a fost păzită atât de bine încât nu doar Voldemort, ci și niște copii de 11 ani au reușit să ajungă la ea. Când era vorba să convingă lumea că s-a întors Voldemort, a reușit doar să-și distrugă propria reputație – ba nu, stai, a distrus-o și pe a lui Harry. Când era în peșteră cu Harry și știa că singurul mod de a scoate un obiect din otravă era ca cineva să înghită otrava, nu s-a dus să ia trei cocoși de undeva și să le vâre pe gât otrava, ci a băut-o el.

Dumbledore e obsedat să tragă sfori și să facă totul din umbră. Dacă poate să facă mișcări obscure care trebuie gândite și interpretate, chiar și când e vorba de a salva întreaga lume, o să le facă. Gen „Hei, copii, căutați Talismanele Morții, că sunt pe bune” – nuuu, mai bine îi lasă lui Hermione o carte, să deducă ea. Putea s-o cheme la el în birou și să-i explice totul, dar ar fi fost prea simplu.

Dumbledore acționează emoțional. Când Sirius a ajuns la Azkaban, nici măcar nu și-a dat interesul să afle ce se întâmplase (deși avea cum), ci l-a considerat automat vinovat, scârbit cum era de toată treaba. Când s-a întors Voldemort, prima lui reacție NU a fost să-l învețe pe Harry ceva util, ci să-l lase să-și trăiască copilăria. Pentru că e mișto să trăiești bine ca să mori aiurea mai încolo, probabil?…

Dumbledore nu poate citi sufletul oamenilor, chiar dacă vrea să dea de înțeles că poate. Noroc că Snapeneală nu era trădător – deși ar fi putut fi, că Dumbledore nu și-ar fi dat niciodată seama (Quirrel, falsul Moody, Pettigrew la vremea lui…). Noroc că alții au avut încredere în Sirius că e băiat bun, că altfel o lua pe coajă încă o dată sub supravegherea lui Dumbledore.

Dumbledore face planuri ca un adolescent care n-a ieșit în lume. Când Voldemort teroriza întreaga lume, Dumbledore a creat un Ordin care să-l contracareze. Cam cum a făcut Harry, dar mai cu succes, când a înființat „Armata lui Dumbledore”. După ce s-a întors Voldemort, Dumbledore a încercat să strângă aliați externi…

Dar hai, mai bine imaginați-vă scena: Gandalf și Dumbledore, într-un bar.

„Zece mii de orci,” spune Gandalf, ridicând halba. „Zece mii, peste tot în jur, câtă frunză, câtă iarbă, oamenii din cetate erau gata să reziste până la ultimul, dar știau că avea să piardă. Aveam doar câteva zile la dispoziție, așa că am mers în grabă să găsesc pe cineva care să lupte împotriva lui Sauron. Elfii nu, piticii nu, hobiții nu, primii erau neinteresați, ceilalți la fel, ultimii nu prea sunt războinici. Ce să fac, ce să fac… Am convins o pădure să intre în luptă. A fost greu, că nu vorbeam limba, a trebuit să discutăm cu niște ființe străvechi, au fost tratative lungi, dar în cele din urmă i-am luat de partea noastră și orcii n-au avut nicio șansă. Dar spune-mi, tu strângi aliați?”

„Păi…” zice Dumbledore. „Am trimis un profesor de la noi să vorbească cu uriașii… Avem unul mic. Și am făcut un super-eveniment de PR! Un concurs internațional între trei școli!”

…dap, super-înțelept, Dumbledore ăsta.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *