Educația se vede la toaletă

Am văzut de curând un articol la Krossfire, despre cum rar e omul capabil să tragă apa la toaletă la spital. Chestie care mi-a adus aminte de două faze pe care le-am pățit și eu.

Eram la mall – un loc destul de spălat, dacă e să te uiți la oamenii care circulă prin el – și m-am dus și eu la WC. Noroc cu încuietorile, pentru că la un moment dat a bătut cineva la ușă și până să strig eu obișnuitul „Ocupat!”, imediat s-a și repezit să încerce să deschidă.

Amu’, nu știu alții cum sunt, dar eu nu bat la ușă la WC din politețe, ca să-mi anunț prezența cu o fracțiune de secundă înainte să dau buzna peste omul de acolo. Nu e secretariatul de la facultate, nu e o firmă, e genul de loc unde chiar îmi pasă dacă aud un răspuns din spatele ușii sau nu.

Altă dată, tot la mall. Cioc, cioc. Am strigat eu un „Ocupat!”, bănuiesc că nu s-a auzit pentru că era o gașcă de femei care sporovăia interminabil și gălăgie de la uscătoarele de mâini. Noroc cu încuietoarea de la ușă, nu?

Nu, că s-a apucat s-o forțeze. Când am văzut că începe țâmburușul ăla să se răsucească, am văzut roșu în fața ochilor și am răcnit una de ziceai că-s Dragonborn din Skyrim și vreau să-mi omor dușmanii cu puterea urletului. Doar atunci s-a oprit și, poate, s-a gândit că WC-ul ăla e încuiat dintr-un motiv.

Și cam așa cu educația la toaletă. La ce să te aștepți de la oameni care nu doar că n-au noțiuni de igienă, dar n-au nici logică elementară…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *