Americanii au descoperit că adolescenții nu ascultă de adulți

De mulți, mulți ani încoace se poartă o discuție interminabilă despre ce și cum anume ar trebui să li se explice adolescenților despre sex în cadrul școlii. Problema era destul de simplă pe vremea mea: la școală nu ni se spunea nimic concret, așa că ne documentam din reviste gen Bravo, care se pare că a dat faliment anul ăsta, dar iată o imagine cu coperta, ca să înțelegeți cam care era tipicul ei:

Bine, de unii știu că s-au documentat din revistele dosite de tați pe unde le-or fi dosit, alții de pe site-uri de pe net unde teoretic minorii n-au voie și câțiva am aflat mai multe din cărți. Un coleg zicea ceva parcă de Sandra Brown sau altă scriitoare de romane de dragoste care explica relativ clar ce intră unde și cum, dar Sandra Brown nu era nici pe departe singura care scria explicit, ca să se priceapă.

Ei, americanii au de multă vreme programe în care le spun adolescenților să nu facă sex, că nu e bine și se pot îmbolnăvi sau pot ajunge să facă din greșeală copii. Cică educația asta nu merge, nu merge, nu merge. Încercat, demonstrat. Dar se insistă.

Și la noi se insista la un moment dat pe promovarea abstinenței până la căsătorie, poate pentru că din când în când ONG-urile mai religioase au o poziție pe care o împrumută din Occident, cu atitudini și clipuri video și tot tacâmul.

E o chestie de auto-iluzionare a adulților un pic bătuți în cap de pretutindeni. Își imaginează că le pot dicta adolescenților tot felul de lucruri, iar aceștia se vor conforma cuminți, lucru care s-a întâmplat de fix zero ori în istorie.

Apoi, ei cred că rațiunea bate imboldul animalic, ceea ce nu e cazul nici măcar printre adulți – altfel ar fi mult mai puțini alcoolici, fumători, oameni care nu se îngrijesc de sănătate și așa mai departe care să aibă mai mult de 30 de ani.

Iar în cele din urmă, își imaginează că a-i spune unei puștoaice de 15 ani să mai aștepte cel puțin o treime din viața ei de până atunci (5 ani) ca să facă un lucru pe care și-l dorește acum și pe care la o adică l-ar putea obține curând e o chestie care are șanse de reușită.

Mă miră capacitatea oamenilor ăstora de a se păcăli singuri atât, chiar dacă iluzia de putere e frumoasă. Ai crede că la un moment dat se trezesc, de exemplu când problema îi lovește la ei acasă, dar se pare că visul e prea frumos.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *