E un virus, nu o invazie tătară

Intrând pe net din când în când, văd oameni care zic că stăm închiși în case degeaba, pentru că, na, nu s-a întâmplat mai nimic. Ce mare lucru? Se prognozau mii și zeci de mii de morți și de-abia dacă avem câteva sute. Și de ce n-avem mai mulți vindecați? Nu două săptămâni dura boala? Și poate că se raportează cam mulți morți de coronavirus! Orice moarte e coronavirus! Și ne vrem LIBERTATEA, nu să ne poruncească guvernul să stăm în case! Huo, tirania!

…of.

Hai, pe rând.

1. Unde-s morții? S-a tot zis de morți, și iaca nu-s.

În mod normal, aș înțelege scepticismul: dacă nu vezi cu ochii tăi o chestie, pare că nu se petrece nimic. În țară au fost în total vreo 10.000 de cazuri, șansele sunt mari să nu știm pe nimeni cu boala asta, de unde să fim siguri că ea există și că într-adevăr ne apărăm de ceva? De unde știm că nu stăm ca proștii?

Păiiiii… Nu suntem singuri pe lume. Există țări și regiuni foarte afectate. Am văzut la italieni cât de nasoală poate fi treaba. Am auzit de la spanioli. În orașul New York au murit 22.000 de oameni, deci de două ori mai mulți decât avem noi cazuri.

Numărul de morți crește cu numărul de cazuri. Dacă reducem numărul de cazuri, mor mai puțini oameni de coronavirus. Dacă stăm în casă, reducem puternic numărul de cazuri. Faptul că nu vedem oameni bolnavi peste tot e un mare succes.

„Dar stai!” zice internetul. „Cum putem ști că e de la COVID-19? De unde știm că oamenii ăia nu mureau oricum repede?”

Pe lângă statisticile despre câte teste s-au făcut și câți oameni au fost depistați ca având virusul, există o statistică destul de dură care ne spune care e situația: numărul total de morți. Sau, mai exact, diferența dintre media numărului total de morți din perioada asta din anii trecuți și numărul total de morți din perioada asta din acest an.

Nu poți să știi cu precizie când o persoană va da ortul popii – un om poate muri mâine, călcat de o mașină, sau poate trăi până la 108 de ani. Nu știi. În schimb, media morților din diverse cauze tinde să fie relativ constantă, fiind modificată în timp de lucruri precum sistemul medical, nivelul de trai, obiceiurile populației, dar trebuie circumstanțe deosebite ca să se modifice drastic de la un an la altul.

Știți e e o circumstanță deosebită? COVID-19. E singura circumstanță enormă de anul ăsta, deci dacă suprapui graficul morților de acum peste graficul morților de anul trecut, vezi câte morți sunt în exces. Poate că nu sunt toate direct din cauza virusului – poate că sunt și din cauza supraîncărcării sistemului medical, dar creează o imagine mai clară a problemei.

Grafice de tipul ăsta am văzut pe NY Times și Economist și unele, ca cel din New York, arată drastic:

Ce e cu roșu e atribuit oficial COVID-19 – ei au supraraportat niște morți (sunt cam singurii care au făcut treaba asta, după cum se vede din celelalte grafice de pe cele două site-uri), dar se vede clar că totalul a crescut vertiginos.

Noi nu suntem cu moț. Putem să ne îmbolnăvim și să murim. Ce s-a întâmplat, însă, a fost că restricțiile s-au impus devreme în România, așa că virusul s-a răspândit mult mai greu decât la ceilalți. În SUA, în UK, în Spania și în alte locuri restricțiile s-au impus târziu și rezultatele sunt cele care sunt.

Poate crește și la noi – de-aia încercăm să evităm răspândirea. De-aia stăm în case. Tocmai ca să nu se întâmple lucrul ăsta la noi.

2. Unde-s vindecații? Nu ziceau ăștia de vindecare în 2 săptămâni?

Motivul pentru care se stă în izolare două săptămâni e că în 2 săptămâni după un contact cu cineva pozitiv vezi dacă te îmbolnăvești sau nu. Da, și cazurile ușoare se vindecă în 2 săptămâni, deci e coincidență de durată, dar cele mai grele tind să dureze mai mult. Sau, dacă ai ghinion, durează mai mult.

Altfel, boala nu e chiar ca o gripă. Am o cunoștință, englezoaică stabilită în Berlin, care a făcut o formă mai ușoară a bolii după ce a luat COVID-ul ăsta păcătos și și-a povestit experiența pe net. Are în jur de 35 de ani (din câte țin minte că zicea și din câte mă uit la ea), în general era sănătoasă tun și a prins-o COVID-ul în a doua jumătate a lui martie, pe 17-19 cândva.

Și-a pierdut temporar mirosul, a făcut o pneumonie ușoară, dar i s-a zis să stea acasă și să nu meargă la spital. N-a fost testată, pentru că nici Germania n-are capacitate de testare infinită, dar i s-a confirmat că, după simptome și manifestări, aia a făcut.

Încă își revine – încă nu poate respira ușor. Obosește rapid. Din câte am înțeles, i-a afectat și un ochi. Pe 15 aprilie se bucura că a putut, pentru prima oară de la îmbolnăvire, să mănânce o pizza întreagă fără s-o apuce nădușelile. Momentan, are probleme pentru că s-ar putea ca, din cauza sistemului imunitar slăbit, să fi dat în altă boală.

Deci, vindecarea durează și nu e de la sine înțeles că, dacă scapi, sari pur și simplu în picioare și-ți reiei ușor viața. Și poate că chestia aia cu „2 săptămâni” a fost prost transmisă către public.

3. Libertate! Libertaaate!

Ăsta e un refren pe care l-am văzut mai des pe la americani, dar îl preiau și idioții de la noi. Cum adică, să fie ei trimiși în case? Cum adică, să nu aibă libertate de mișcare? Ce e tirania asta? Mai ales că pericolul a fost evitat, nu?! Ei au curaj! Noroc că vine 15 mai și se mai eliberează restricțiile, și-așa n-avem multe cazuri.

Fraților, e un virus, nu o invazie tătară. Pe virus îl doare fix în cot de cât de bune au fost tehnicile noastre de evaziune de până acum. N-o să se dea bătut pentru că am stat un pic în case, n-o să se decreteze învins și o să se retragă, lingându-și rănile, în peștera de lilieci din care a sosit. Nu e slăbit de cumințenia noastră. Nu are onoare, nu are respect pe câmpul de bătălie, nu poate fi respins prin tratative, nu e impresionat de curaj. Au fost oameni care s-au dat viteji și care s-au îmbolnăvit apoi – unii au și murit.

Dar avem căi de luptă, cum sunt dezinfectarea, statul la distanță unii de ceilalți, măștile și toate celelalte precauții. S-a tras destul de timp încât să aflăm, măcar, că măștile sunt eficiente, și să apucăm să și facem rost de ele. Am apucat să ne obișnuim cu rutinele de grijă, cum ar fi spălatul pe mâini și dezinfectatul telefoanelor și suprafețelor. E bine. Ne ajută. Sperăm că destul.

Aveți grijă de voi. Convingeți-i și pe ceilalți să aibă grijă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.