Inima cere, dar…

Hai să vă povestesc una personală, da’ puteți s-o dați și mai departe dacă vreți.

Sunt o persoană înarmată cu destul de multă răbdare. E o anumită plăcere în anticiparea unui lucru pe care ți-l dorești, în așteptarea unei bucurii care durează până să se îndeplinească. Decât ceva rapid și slab, mai bine Acel Lucru la care-mi stă mie gândul.

Anul trecut de Halloween (sau poate cu o zi înainte, nici nu știu), am fost la o cofetărie din Brașov, Lavender. Cum se mai întâmplă uneori, am fost singură – ori voiam să scriu, ori aveam de lucru, nici nu mai știu. Cert e că am ajuns acolo și am văzut în vitrină unele dintre cele mai simpatice prăjituri pe care mi-a fost dat să le zăresc cu ochii mei într-o cofetărie. Hai să vă dau o poză făcută chiar de ei.

M-am uitat cu ce erau și, pentru că mă simțeam foarte aventuroasă, am ales-o pe cea care era cu gorgonzola. Îmi place gorgonzola, dar nu-mi puteam imagina absolut deloc cum e într-o prăjitură.

Da, asta e o poză făcută acum un an, pe care am căutat-o acum pe tot internetul până mi-am amintit că am postat-o într-un grup în care n-am mai activat de câteva luni.

Mi s-a părut genială. Era o cremă de gorgonzola cu ceva marmeladă sau dulceață în interior. Am terminat ce aveam de făcut, m-am ridicat și m-am dus să cer două pentru acasă, ca s-o pot împărți și să mai am și eu.

Prieteni, când ajunsesem eu în cofetărie vitrina era plină de prăjituri speciale. Când m-am ridicat de la masă nu mai era nimic. Se dăduseră toate. Am întrebat dacă urmau să mai facă și a doua zi, după care mi-am adus aminte că a doua zi nu plecam din oraș de dimineață.

Am tot așteptat să văd dacă mai fac, dar n-am mai văzut în ce postau pe Facebook și nici în vitrină, când am mai trecut ocazional pe acolo. Dar am zis că poate de Halloween în 2020 vor avea. Am așteptat momentul. Am stat. Am răbdare. Nu e grabă.

Ei bine, nu contează dacă vor avea sau nu, pentru că sunt în izolare la domiciliu în Sfântu Gheorghe până prin noiembrie (mulțumesc, covid) – am un contact pozitiv. Da, eu sunt bine -sper să și rămân așa. Până una-alta, purtați fraților măștile, ca să-i feriți pe cei din jur. Că poate vouă nu vă e frică de covid și sunteți siguri că e doar o răceală, dar nu e frumos să dați mai departe nici măcar răceala.

Această paranteză fiind făcută, eu nu pot să merg să văd ce prăjituri au ăștia în meniu acum. Din păcate. Dar cred că o să stau pe net să văd dacă descopăr vreo rețetă de cremă cu gorgonzola și pere care să nu necesite aparatură specială. (Pere pentru că avem prea multe în curte.)

Ca de obicei, asta nu e o postare sponsorizată. Doar vorbesc și eu de-ale mele.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.