De ce nu ne pasă ce drepturi de autor au expirat acum

Dorin spune azi, pe bună dreptate, că nu știm ce opere intră în domeniul public în România în 2022. Academia Română nu se preocupă cu treburile astea, deși poate că ar trebui s-o facă. Multă lume e obișnuită și cu ideea de piraterie, deci ce mai contează dacă ceva e gratis pentru că e pe torente sau pentru că au expirat drepturile de autor?

Părerea mea e că nu avem foarte mulți oameni cu adevărat pasionați de cultură în România. Majoritatea „elitelor” noastre nu apreciază literatura, filmul de artă sau muzica mai interesantă, ci prestigiul care vine de pe urma adorării operelor „corecte”. De-asta avem atâtea reproșuri că nu citim și nu avem cultură, dar atât de puține eforturi concrete de a face cultura să fie plăcută și interesantă: dacă majoritatea am avea acea cultură, s-ar duce pe copcă prestigiul elitelor noastre. Dacă ne uităm atent la ce zic, vedem că rareori au ceva mai interesant sau profund de zis decât „Ah! Noi știm. Noi apreciem. Noi suntem rafinați.”

Iar în ce privește interesul populației pentru opere vechi… elitele noastre cad atât de des în extaz în fața oricărei prostii încât ne-am obișnuit că mint. Ne mint cu privire la calitatea artei și literaturii, ne mint în privința literaților noștri înaintași (care vorbeau franceza cum vorbim noi azi engleza: constant și prost), așa că nu ne mai punem problema că cineva de acum câteva zeci bune de ani putea să aibă creier, gust și un pic de talent.

Mai demult n-aș fi avut o problemă să arunc la gunoi toată literatura română (cu vreo două excepții), trăind cu impresia că nu e nimic de care să-mi poată păsa acolo. Dar acum încep să mă gândesc că mai bine aș arunca la gunoi vreo două generații de oameni de cultură și aș păstra literatura română.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.