Roxana-Mălina Chirilă

Despre seriile manga de la Nemira (septembrie 2022)

Cu câteva zile de întârziere, am reușit să iau dintr-o librărie primele două volume de manga scoase de editura Nemira: „Mireasa Străvechiului Mag”, volumul 1, și „Regatele Ruinei”, volumul 1.

De multă vreme așteptam să apară manga și în limba română - de acum mai bine de 10 ani, de fapt, când invidiam o amică din Germania care mergea regulat să-și ia seria favorită de la librărie. Deci nu mică mi-a fost bucuria când a anunțat Nemira că are un imprint nou special pentru manga, Nezumi. Și nu mică mi-a fost mirarea când am văzut care sunt primele serii pe care le scot.

Despre volumele fizice

De obicei, seriile de manga sunt publicate în foileton în revistele japoneze și sunt strânse apoi în volume de aproximativ 200 de pagini. În general, formatul e standard, deci dacă mergi prin librării cam toate vor arăta la fel (cu excepții precum edițiile omnibus, volumele de Junji Ito șamd.).

„Mireasa Străvechiului Mag” și „Regatele Ruinei” sunt pe calapodul clasic, fiecare volum având 180 de pagini - în cazul „Miresei”, asta înseamnă 5 capitole, iar în cazul „Regatelor”, 4 capitole.

Până aici, nu e nimic neașteptat - surpriza apare când iei în mână unul dintre volume și vezi că pare micuț în comparație cu cele din engleză. Însă e doar o diferență de hârtie; hârtia volumelor în engleză e de obicei ceva mai groasă, pe când cea a volumelor în română e mai subțire, semănând mai mult cu cea de imprimantă. Nu mi se pare că vreuna dintre ediții are neapărat un avantaj aici. Pe de o parte, volumele în engleză îți dau impresia mai tare că citești o carte; pe de alta, cele în română încap mai ușor în bibliotecă (lucru care poate deveni o problemă). După primele minute în care am verificat că sunt toate paginile acolo, m-am acomodat rapid.

Prețul de 45 de lei mi se pare un pic mare - nu chiar cât cel din engleză (unde ai șanse să dai de 60+ lei), dar cu siguranță un pic piperat pentru buzunarele românești. Pe de altă parte, sunt niște obiecte frumoase, cu coperți ca de revistă, pe care o să mă bucur să le am în bibliotecă (după ce le găsesc un loc).

Despre traduceri

Nemira ne asigură că traducerile sunt făcute direct din japoneză, ceea ce probabil contribuie la prețul mai mare al volumelor.

Din fericire, traducerile sunt citibile. Nu am avut probleme să pricep ce se întâmplă și să intru în atmosferă.

Din nefericire, ar mai fi putut fi lucrate un pic. Mai ales în „Mireasa Străvechiului Mag” am mai văzut alegeri neobișnuite, cum ar fi onomatopee traduse cu fraze (gen „O trage brusc” la începutul primului capitol). În rest, nu am scos exemple, dar încă un pic de finisare n-ar fi stricat. Nu e grav, doar se putea mai bine; și sper ca lucrurile să se îmbunătățească în continuare. („Regatele Ruinei” pare să curgă un pic mai natural, dar și acolo cred că se mai putea șlefui.)

Un aspect interesant e că titlul „Miresei Străvechiului Mag” e preluat mai degrabă din engleză decât din japoneză - în timp ce mă uitam pe datele de publicare inițiale, am văzut că titlul japonez e „Mahoutsukai no yome”, care ar însemna mai degrabă „Mireasa magului” sau „Mireasa vrăjitorului”, fără să fie pomenit niciun „străvechi”. Bănuiesc că e o alegere intenționată, ca să corespundă cu varianta în engleză cu care mulți ar putea fi familiarizați.

(Dar nu înțeleg de ce au scris titlurile ca în engleză, cu fiecare cuvânt cu literă mare. Mă tot încurc și le scriu cu literă mică în postare și pe urmă trebuie să le corectez -_- Iar numele lui Kore Yamazaki l-au scris Koré, cu un accent pe care nu mi-l explic. În fine.)

Despre alegerea seriilor

M-aș fi așteptat să văd serii foarte cunoscute, undeva în zona One Piece, My Hero Academia, Naruto, Attack on Titan, Fullmetal Alchemist. M-aș fi așteptat și să fie serii accesibile și unui public mai tânăr, pentru că în general lumea știe de manga și anime ca fiind pentru copii.

Din câte reușesc să găsesc, „Mireasa Străvechiului Mag” a avut într-adevăr destul de mult succes, reușind să vândă câteva milioane de volume în total. Despre „Regatele Ruinei”, însă, nu reușesc să găsesc date similare. Deci să intră în categoria de succes, chiar dacă unul un pic mai modest decât marile titluri.

Pe de altă parte, sunt serii destinate unui public ceva mai matur, de peste 16 ani. Din câte am văzut, deja au fost niște mici încurcături legate de treaba asta - pe Facebookul Nemira, am văzut pe cineva care zicea că se vor bucura foarte mult copiii de serii; iar pe Goodreads era cineva care atrăgea atenția că „Mireasa” are o abordare cam matură pentru adolescente.

Nu mă deranjează deloc pe mine ca cititoare (dimpotrivă, „Mireasa” e cam pe gustul meu), dar nu pot să nu mă întreb pentru cine e imprintul Nezumi? Suntem vizați noi, garda veche, cei care știm deja de manga și căutăm serii noi? Ar avea o oarecare logică: știm deja cum merge treaba și ne așteptăm să cumpărăm volume la intervale regulate pentru a afla cum se continuă povestea, spre deosebire de cei care ar putea vrea să le cumpere manga copiilor și care ar putea alege volume la întâmplare (așa cum poți face cu enervanții de la Marvel și DC, care nu creed în continuitate și nici în începuturi și sfârșituri).

Pe de altă parte, nu pot să nu mă întreb dacă suntem suficienți ca să merite investiția de timp și efort în traduceri. Eh, om vedea!

Despre „Regatele Ruinei”

Să intrăm, deci, în miezul acțiunii: despre ce e vorba în serii?

„Regatele Ruinei” e o poveste care despre răzbunare - sau cel puțin, așa pare să fie dacă e să mă iau după primul volum. Într-o lume puternic tehnologizată, vrăjitoarele sunt vânate și ucise. Sub conducerea Împăratului Ghoethe (sic), Imperiul Lidian vrea să-și demonstreze puterea și independența - dacă înainte oamenii depindeau de vrăjitoare pentru orice, acum vor să progreseze doar prin forțele proprii ale tehnologiei.

Așa cum stau lucrurile, premisa e un pic slăbuță. Până la finalul volumului, n-am reușit să mă prind cum anume îi împiedicau vrăjitoarele pe oameni de la a se dezvolta tehnologic. Dimpotrivă, dacă e să credem ce ni se spune la început, menirea lor era să ajute omenirea și să o apere. Ori avem de-a face cu o poveste care n-a fost gândită suficient și care și-a căutat doar un motiv să iște un conflict între magie și tehnologie… ori avem de-a face cu o poveste de adormit copiii spusă personajului principal, Adonis. Dacă suntem în a doua situație, o să fie o poveste interesantă. Dacă suntem în prima, are potențial, dar sunt ceva mai sceptică.

Adonis e un băiat uman crescut de o vrăjitoare, Chloe. În timp ce încearcă să evadeze din Imperiul Lidian, cei doi sunt capturați, iar Adonis își vede mama adoptivă ucisă sub ochii lui în uralele mulțimii. Zece ani mai târziu, băiatul reușește să evadeze și pornește într-o misiune de ucidere a tuturor oamenilor - dar există cineva care, poate, ar reuși să-l oprească.

E un volum neașteptat de violent, ceea ce e grozav dacă-ți plac poveștile violente. Dacă nu te pasionează băile de sânge, însă, rămâne de văzut încotro se îndreaptă.

Mi se pare interesantă lumea, însă: tehnologic cu vreo doi pași înaintea noastră, are smartphone-uri și aparate de teleportare, dar are în același timp și o populație care trăiește sub tiranie și uneori chiar în sclavie. Aș vrea să văd unde se duce și care vor fi confruntările reale, dincolo de primele pagini de adrenalină.

Despre „Mireasa Străvechiului Mag”

„Mireasa Străvechiului Mag” e mai pe gustul meu decât „Regatele Ruinei”. E o poveste mai lentă și mai subtilă, cu un aer gotic.

Chise e o orfană depresivă de 15 ani care a decis să se vândă pe sine însăși în sclavie (din câte înțeleg printre rânduri). Încă de mică putea să vadă spirite ale naturii, dar darul nu i-a adus niciodată decât nefericire. Acum, e cumpărată pe o sumă exorbitantă de un mag ne-uman, o ființă cu cap de craniu animalier, care îi spune că va fi ucenica și mireasa lui.

Chise nu prea pricepe exact ce se întâmplă, dar nu prea îi pasă - cum o fi, așa o fi, pentru că viața nu are mare însemnătate pentru ea.

Îmi place atmosfera poveștii, un pic veche, inspirată din zona engleză. Magul e un gentleman în felul lui, hainele și decorurile au detalii elegante. În plus, e greu să faci un personaj depresiv și inexpresiv să fie simpatic, dar Chise este. În ciuda pasivității în ce privește problemele mari ale vieții, nu ezită să se avânte în aventuri și situații noi atunci când i se cere. Are și o anumită curiozitate și blândețe, iar acceptarea rapidă a tuturor lucrurilor care i se petrec e mai degrabă un avantaj.

Lumea seriei dă impresia că va fi destul de bogată - între zânele aerului, dragonii care se transformă în copaci când mor și pisicile care devin din ce în ce mai înțelepte și capabile pe măsură ce-și pierd din vieți, se simte o urzeală solidă de povești și idei. Deocamdată lucrurile nu se leagă foarte tare, ceea ce e de așteptat de la un prim volum destul de scurt, dar promite mult.

E o poveste pe sufletul celor care au rămas dezamăgiți de faptul că Bestia se transformă în prinț la finalul basmului - magul probabil că va rămâne mereu un monstru. Relația dintre el și Chise e complet ambiguă până și pentru ea și e imposibil de zis ce anume înseamnă faptul că va fi „mireasa” lui. Și tocmai ambiguitatea îi dă atracția: are farmecul unei povești despre captivitate, fără a distruge fantezia cu detalii grosolane.

Sunt curioasă cum va evolua de acum încolo. Sper să aibă o poveste solidă; dar și dacă nu, atmosfera și personajele mi se par suficiente ca să ducă seria în spate.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |