Are bocanci, pantaloni negri evazați, un top alb scurt și o geacă de piele lungă. Mai multe piercinguri într-o ureche, unul în nas. Părul lung până la umeri, negru, dat cu gel care-l face să pară ud. La gât, o zgardă cu țepi. Stă sub un stejar cu o lopată în mână și se uită în jur, căutând locul perfect în care să sape.

Din pământ iese o mână, iar privirea ei se îndreaptă într-acolo. Nu e alarmată, ci doar vag confuză. Când mâinii îi urmează un întreg bust, chipul i se luminează. Aruncă lopata jos și face repede câțiva pași ca să apuce brațul murdar.

„Ce faci, omule?” zice ea, veselă, trăgând individul afară din pământ. „Nu te-am mai văzut de-un car de ani!”

„Femeile se îmbracă ciudat ca să atragă atenția,” zice el cu greu.

„Ouf,” răspunde ea. „E grea dezmorțirea, nu? Mai ales după ce te-ai băgat în toate mizeriile. Pe unde-ai fost?”

El clipește lung în lumina soarelui, apoi se uită spre ea.

„Le place să se distreze când au 20 de ani, dar când trec de 30 se cumințesc brusc și-și dau seama că-și irosesc viața.”

Ea pufnește și decide să nu-i pună afirmația la suflet.

„Da, da, pentru că distracția e apanajul tinereții. Auzi, frate, vorbind de criza vârstei a doua, ce mai face gașca ta? Ultima oară când am auzit de ei erau prin cluburi, rupeau tot. Bănuiesc că s-au mai schimbat lucrurile.”

„Femeile suferă că n-au soț și copii,” insistă el. „Orice-ar spune. Și marile vampe nu reușesc să-și găsească, pentru că bărbaților nu le place să se căsătorească cu unele care s-au dus ba cu ăla, ba cu ăla. Vor femei serioase.”

Ea așteaptă să vadă dacă el a reușit să-și termine ideea sau dacă mai urmează un val de filozofeli. După ce se lasă un pic tăcerea, răspunde și ea.

„Dacă-mi amintesc bine, tu erai unul dintre ăia cu care se duceau tipele,” zice ea. Zâmbește cu jumătate de gură. „Am cunoscut-o atunci pe o gagică de la voi. Știi la cine mă refer - prietenă bună cu chitaristul vostru. Eram la bar într-o noapte, ne-am apucat noi două să vorbim și nu știu cum a venit vorba. Zicea că are o listă cu tipi cu care poți să ți-o tragi liniștită, pentru că nu te legi la cap și ești sigură că nu-ți fac figuri după. Erai și tu pe lista aia, știi. Zicea de tine că ești chill și de treabă. Că nu intră nimeni în pământ de rușine că s-a culcat cu tine.”

„Cristina s-a dat în carusel,” zice el, clipind lent. „I-a plăcut. Dar acum e bătrână, dă în patruzeci și s-a terminat. N-o mai vrea nimeni acum, n-o s-o vrea nici altădată.”

Ea se freacă la ochi și-și încrucișează brațele, părând brusc mai obosită.

„Ce bou ești. Pun pariu că n-ai mai vorbit cu ea să vezi ce face.”

„E un preș murdar. Aia n-o să-și găsească soț cât e hăul.”

„Nu știu cum te-ai apucat să sapi, omule, dar te-ai dus mult prea adânc. Ai înotat în hazna și ai ieșit plin de rahat.”

El se încruntă spre ea.

„Ce se întâmplă cu femeile acum e contra naturii. Vă credeți prea deștepte și până la urmă tot voi suferiți. Femeia e născută să facă copii, nu să se fâțâie ca o fufă.”

„Nu te mai recunosc,” spune ea, apoi pășește încet în jurul lui, studiindu-l. „Ce s-a întâmplat cu tipul de-altă dată? Ăla simpatic, de-l plăceau gagicile?”

„Bărbații își ating adevăratul potențial mai târziu,” spune el. „Se maturizează greu, dar apoi valoarea lor doar crește în timp. Iar când își dau seama cât merită, nu mai pun botul la încrezute. Vor ce-i mai bun. Natura nu minte. Psihologia s-a dezvoltat în timpuri străvechi. Toți bărbații vor același lucru.”

„Același lucru…” repetă ea. „Știi, am mai întâlnit și alții ieșiți la suprafață de te miri unde, vorbind despre femei ușuratice și psihologie evoluționistă. Femeia cea mai bună e aia slăbuță, pentru că biologic vorbind bărbații sunt atrași de cele cu anumite proporții între talie și șolduri. Ba femeia cea mai bună e aia grăsuță, pentru că biologic vorbind bărbații sunt atrași de bunăstare, iar mâncarea era rară, așa că femeia plinuță e clar bucătăreasă bună și e capabilă să aibă grijă de el și copii.”

„Cele mai bune sunt femeile tinere,” spune el. „De-asta vreți toate să păreți veșnic tinere, pentru că înțelegeți. La 15 ani potențialul feminin e maxim. Dar voi nu vreți să înțelegeți, așteptați până târziu. Credeți că e ceva de capul vostru, dar sunteți doar prospături. Cât sunteți.”

Sprâncenele ei se ridică.

„Oooh,” zice ea. „Deci minorele sunt pasiunea ta. Știi, ești în minoritate, nu în majoritate.”

„Nu vrei să accepți adevărul. Normal că nu-ți convine să afli că potențialul tău e în trecut.”

Ea râde amar.

„Mă-ntreb care-i faza cu voi ăștia care o luați pe câmpii. Vreți familie și copii și intrați în panică? Vi se pare că sunt dorințe de femei, așa că vreți să vă „forțeze” cineva să acceptați ce vă doriți de fapt? Sau sunteți mai puțin atrăgători și nu vă împăcați cu ideea asta? În cazul tău, te deranjează că nu te vor alea tinere, pentru că începi să fii un dubios bătrân? Sau tu și ăștialalți nebuni recontextualizați trecutul și hotărâți că erați cringe în tinerețe? Zi-mi și mie: te urăști? Asta se întâmplă? Nu-ți place cine ești și urăști că ți s-a permis să faci ce vrei și să fii cine vrei să fii? Vrei reguli draconice pentru toată lumea ca să fii obligat să le respecți și tu fără să-ți spună nimeni că ești ipocrit?”

„Așa sunt femeile. Nu vor să asculte când li se spune adevărul,” îi zice el.

„Adevărul,” pufnește ea. „Haida-de. Fix în capul tău s-a revărsat înțelepciunea universului.”

„O să mori înconjurată de pisici și de cărți.”

„Vai, e primul lucru drăguț pe care mi l-ai spus de când ai ieșit la suprafață azi,” spune ea teatral, apoi ia lopata de unde a aruncat-o, îl împinge înapoi în groapa din care a ieșit și începe să arunce pământ peste el. „Du-te și mai marinează-te un pic până îți vine mintea la cap. Că bănuiesc că nu sunt ăștia singurii bărzăuni pe care i-ai cules la „maturitate”. Ia zi-mi cum e cu homosexualitatea.”

„Dacă legalizăm homosexualitatea, o să legalizăm și bestialitatea și pedofilia,” spune el în timp ce ea îl îngroapă până la bust. „Există boli cu transmitere sexuală care apar la curul câinilor gay și apoi la gura copiilor adoptați de gay.”

„Mda, frumos,” spune ea, îngropându-l până la gât. „Aia ai inventat-o la 2 noaptea, când băleai după fete de 15 ani? N-ai una și cu reptilieni, vulturieni sau alte grupuri conspirative?”

„Nu sunt rasist, dar o să fie amuzant când unii or să conducă planeta.”

„Superb,” spune ea și îl acoperă cu pământ până-n vârful capului. „Succes acolo, în haznaua dacică. Drum bun, cale bătută. Mai bine nu te mai vedeam.”

Ea bătătorește cu grijă pământul, apoi scoate telefonul.

„Alo, Cristina? Ah, bună, Matei. Nu, n-o chema dacă e cu copiii, că nu e urgent. Plecați imediat la concert? Super. Nu vreau să vă țin. Voiam doar să vă zic că m-am întâlnit cu tipul ăla din vechea gașcă, ăla … Da, da, ăla cu care și-a tras-o ea înainte să ajungeți voi doi împreună. A ieșit la suprafață când mă puneam să verific niște gunoaie din social media. Zi-i Cristinei să-l ocolească, că băiatul a luat-o rău de tot pe arătură. Distracție faină pe-acolo, vorbim în curând!”

Ea închide telefonul și se uită în jur. Caută din priviri până vede o jumătate de pancartă pe care descifrează cuvântul „sexomarxiști” și se pregătește să sape, să vadă dacă-i găsește rădăcinile. Dar trebuie să aibă grijă la cunoștințe vechi.

(Notă: A trecut mai bine de o săptămână de când am scris povestea asta și am tot ezitat dacă s-o postez și public. Sunt sigură că unii se vor simți; hei, e și normal! Ideile proaste se învârt în cercuri și sunt reformulate în moduri atât de asemănătoare încât e greu de spus cine e autorul original, așa că oricine se poate simți. Desigur, unele replici sunt luate aproape cuvânt cu cuvânt din lucruri care mi-au fost spuse sau pe care le-am citit cu ochii mei, deci sunt ecouri aici dintr-un tip sau altul cu care am avut de-a face.

E foarte dezamăgitor să dai de cineva despre care aveai o părere bună și să descoperi că a luat-o pe arătură. Nu doar că are idei toxice și că te insultă aproape pe față, nu doar că te desconsideră și crede că știe mai multe decât tine despre orice, nu doar că spune „adevăruri” din care se înțelege că tu și prietenii tăi sunteți cretini, ci e și foarte insistent în a-și spune punctul de vedere. Vorbește, vorbește, vorbește, fără să ia în seamă faptul că a deturnat discuția și că e ca un mic misionar al unor idei care nu te interesează. Siguri, poți tăia contactul, dar tristețea rămâne.)