Hei, știați că a fost zilele astea webstock, „cel mai mare eveniment de social media si comunicare online din Romania”? Am aflat și eu de pe blogul lui Dorin, care zice așa:

2015, cu proiect personal influent, ignorat de webstock, îmi dau seama că, stai, ăsta e pentru niște oameni care se cunosc între ei și-și dau premii între ei să-i ajute la muncă.

Uite ce-i. Nu trebuie să intri prea adânc pe site-ul webstock ca să vezi că pute a marketing pe-acolo. Se ține la hotelul JW Marriott, deci vor să arate a lux, dar nu se așteaptă la foarte mult public. Cu alte cuvinte, e o chestie închisă, care vrea să-i facă pe cei prezenți să se simtă importanți pentru o seară. Cam ca o gală Avon, nu? Nu e un eveniment pentru tine, cititorule, și nu e un eveniment nici pentru mine, care am un blog și teoretic aș putea fi interesată de ce se întâmplă acolo. E un eveniment pentru Ăia Cu Ștaif.

Nu e neapărat rău. Nu toate evenimentele trebuie să fie convenții sau festivaluri la care participă cine vrea (gen Bookfest, Gaudeamus, Comic Con, TIFF etc.). Poți să ai evenimente exclusiviste care să aibă reverberații în lumea largă - cum sunt premiile Oscar, Emmy, Grammy, toate alea. Dar pentru asta trebuie să aibă ceva interesant de zis, să fie mediatizate sau să acorde premii care să aibă o valoare pentru ceilalți.

Dar webstock face marketing, nu lucruri relevante. E super-evident din faptul că oferă premii pentru creatori și premii pentru branduri. E super-evident din faptul că au categorii gen „Best Creator with Social Impact” și „Best Brand Ambassador” - iar astea sunt la creatori. La branduri sunt premii pentru lucruri pe care nici nu le înțeleg, gen „Best Experiential Campaigns”. Nivelul meu de interes era la genunchiul broaștei și acum a scăzut până la baza plăcilor tectonice. Ar trebui să mă plătești ca să mă uit cine a câștigat și să încerc să mă prind de ce.

Asta ca să nu mai vorbesc de „Best Instagram Campaigns” și „Best Youtube Campaigns” - bă, mă lași? Dacă merg la maică-mea și îi spun, „Hei, știi cine a avut cea mai bună campanie publicitară pe Youtube anul ăsta, conform webstock?”, singurul motiv pentru care ar zice „Nu, cine?” ar fi pentru că-și imaginează că ori e o persoană pe care o știm direct, ori urmează o bârfă legendară. Nu există o posibilitate de real interes de a afla răspunsul la întrebarea asta în mod normal. Dar în afară de asta, ce naiba? Cum adică „Best Instagram/Youtube”? Ce fel de idiot ar da premii pentru folosirea platformei altuia, oricât ar fi de populară? Asta îmi spune că sunt atât de proști încât dau în gropi. Dacă peste un an Instagram sau Youtube se duc pe apa sâmbetei la fel ca Xitter, or să arate ca niște idioți. Imaginați-vă cum ar fi să aibă „Best Twitter Campaign” acum. „Best Myspace Campaign”. „Best Vine”. „Best trilulist”.

Oamenii ăștia sunt atât de irelevanți încât nimeni, absolut nimeni, nimeni-nimeni care nu e interesat de dedesubturile social media (măcar cât să-l citească pe zoso) nu o să știe de ei. Faptul că fac o gală la Marriott nu înseamnă decât că au bani cam cât pentru o nuntă de fițe. Da, arată decent în poze, dar asta nu spune nimic despre… #conținut.

De ce ar trebui să ne pese de premiile de social media schimbate de marketeri între ei? De fapt, de ce ne pasă de premii atât de mult în general? Mai ales când nu sunt unele care să însemne nimic pentru nimeni, în afară de cei implicați efectiv în procesul de dare și primire al premiilor respective? Premiile Uniunii Scriitorilor, care n-au convins pe nimeni să cumpere o carte. Premiile „Cerbul de Aur”, care sunt mult mai puțin relevante decât concertele festivalului și nimeni nu mai știe cine le-a primit. Premii interminabile pentru poezie și romane și toate cele. Premii multe, realizări puține.

Înțeleg că uneori vrei să dai premii ca să atragi niște participanți la un festival, momindu-i cu un pic de recunoaștere și un dar simbolic, dar pentru publicul larg chiar are vreo importanță cine câștigă? Nu prea. De-asta n-are sens să urmărești să câștigi premii și recunoaștere oficială din partea unui for pe care aproape nimeni nu-l recunoaște ca fiind relevant. N-are sens. Autoritatea n-are autoritate; nu există un tătuc în vreo comisie care să facă valoarea și recunoașterea să se pogoare asupra participanților. Premiile unora sunt mai puțin relevante decât recomandările mele de pe blog - și credeți-mă, asta nu e mult.

Poate că se simte diferența de generație. Poate că cei crescuți în sânul comunismului paternalist încă se uită în sus, spre recunoaștere de la nivel înalt, iar eu, crescută în nebunia anilor ‘90 și pe internetul anilor 2000, văd lucrurile descentralizat și mă gândesc la comunități și la oameni care-și văd de treaba lor când vor să facă ceva mișto. Când instituțiile au realizări și-și câștigă încrederea comunității, sigur, ne mai uităm la ele. Altfel, cui îi pasă? Serios. Cui?