Roxana-Mălina Chirilă

A scrie din perspectiva altui gen

În ultima vreme, mă distrez aruncând câte un ochi pe ce mai zic unii autori români și oamenii care le iau interviuri. Nu vreau să vă dau acum citate directe, pentru că sunt lucruri care se repetă des și nu sunt proprii unor persoane anume, deci ori ar trebui să caut o mulțime de exemple ca să arăt că fenomenul e generalizat, ori aș ajunge să le arunc în cârcă unor indivizi tot zeitgeistul criticii românești de azi, dar mă amuză enorm uimirea că un bărbat poate scrie dintr-o perspectivă feminină credibilă sau că o femeie poate scrie dintr-o perspectivă masculină credibilă.

Mă întreb dacă uimirea asta vine dintr-o credință că celălalt gen e o specie diferită sau dacă vine dintr-o lipsă de imaginație a vorbitorilor, care nu se pot pune în pielea altcuiva și nu-și pot imagina trăiri diferite de ale lor. Pe de o parte, mă ciocnesc de păreri sexiste destul de des, deci s-ar putea într-adevăr să fie vorba de așa ceva; dar pe de alta, cărțile românești pe care le-am citit în ultima vreme tind să se bazeze mai mult pe tipologii decât pe personaje.

Personal, nu am văzut niciodată o mare diferență între genuri. Subscriu la ideea radicală că toți suntem oameni și chiar dacă variațiunile dintre indivizi pot fi foarte mari, rareori sunt împărțite frumos după semne exterioare distinctive. Un bărbat elegant, competitiv, agresiv, ambițios și inteligent va semăna mult cu o femeie elegantă, competitivă, agresivă, ambițioasă și inteligentă, dar va semăna foarte puțin cu un bărbat inteligent, liniștit, modest și interesat de cercetare.

Diferențele dintre genuri, acolo unde există, țin mai degrabă de așteptări culturale, de acceptabilitatea anumitor acțiuni și de percepția care li se impune despre ei înșiși și despre lume - iar factorii aceștia pot să difere puternic în timp. Diferențele biologice sunt suficient de mici încât nu te împiedici în ele dacă nu te apuci să descrii lucruri în cel mai mărunt detaliu. Scapi cu un „se bărbieri”, „se epilă”, „își cumpără un fond de ten”, „folosi pisoarul”. Rareori trebuie să intri în mai multe detalii, iar dacă trebuie s-o faci, poți să întrebi pe cineva: care este exact procesul de bărbierire și de ce preferi lamele pe care le preferi? Care este senzația aftershave-ului? Cât de des te tai?

Calitățile, defectele, speranțele, aplecările pot să fie foarte similare între genuri, deci. Doar că trebuie să ai puțin în vedere așteptările culturale și reacțiile celorlalți. Dacă ai creat un personaj care preferă hainele confortabile și posibilitatea de a merge oricând într-o plimbare lungă, va avea probabil mai puțin de suferit de pe urma preferinței dacă e bărbat decât dacă e femeie - atât pentru că hainele bărbătești tind să fie mai comode, cât și pentru că există o așteptare de „suferă baba la frumusețe”. Dacă ai creat un personaj care vrea să își vadă de familie și de un hobby de croșetat, probabil că va avea parte de mai puține frecușuri sociale dacă e femeie decât dacă e bărbat. Nu înseamnă însă că motivațiile interne nu sunt similare.

Totul e să identifici cât de cât constrângerile și percepțiile pentru personajul tău și contextul în care activează. Și, bineînțeles, uneori constrângerile sunt legate de gen, alteori nu. Eleganța și ambiția sunt grozave, dar nu printre călugări; cultura vastă și limbajul elevat sunt admirabile pentru un cercetător și ca nuca-n perete dacă încerci să te integrezi într-o comunitate țărănească; blândețea și bunătatea sunt calități excelente pentru aproape oricine, dar nu și pentru cineva care conduce indivizi înclinați spre rebeliune.

Mi se pare normal să poți să scrii dintr-o gamă largă de perspective, până la urmă - și merge cel mai bine când creezi personaje cu trăsături și interese proprii, în loc să te axezi pe tipologii și clișee. Oamenii sunt oameni și foarte puțini sunt cu totul „obișnuiți”. N-am regretat niciodată că am scris dintr-o perspectivă masculină, dar dacă e să regret ceva, atunci e că mi-am făcut un personaj contabil și acum trebuie să stau pe forumuri de contabilitate ca să văd cu ce probleme și întrebări se confruntă contabilii, pentru că nu pot s-o scald la nesfârșit cu formulări vagi precum „după ce termină de muncit” sau „un client îi dădea bătăi de cap”. Se pare că e mai ușor să surprinzi logica internă și ideile cuiva despre lume decât să te prefaci că ai o licență într-un domeniu cu care n-ai tangență.


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |