Roxana-Mălina Chirilă

Nomazii digitali din Brașov

Când fratele meu mai mic, Titus, a ajuns suficient de mare încât diferența de vârstă dintre noi să înceapă să nu mai fie atât de relevantă, eu am plecat la facultate în București, iar el a rămas în Brașov. Apoi, când m-am întors eu, a plecat el în Anglia la facultate și eu am rămas în Brașov. Am fost în contratimp o vreme și l-am auzit mai mult în jocuri decât l-am văzut la față, ca apoi să se mute în Brașov și să constat că oricum e mereu pe fugă, ajungând ba prin Londra, ba prin Spania, ba cine știe pe unde până-i pierd urma.

Poate că n-ar trebui să mă mire că a decis să-și deschidă un coworking space în Brașov și să-i spună Digital Nomads Hub. E mai nomad digital decât mine, chit că și eu am teoretic tone de mobilitate. No bun, zis și făcut. A găsit un spațiu mare, luminos și cu priveliști mișto în buricul târgului, a luat de aripă niște oameni să pună osul la treabă, a reamenajat locul ca să fie comod și plăcut și l-a deschis acum o săptămână, pe 20 ianuarie 2025.

Pentru că oricum aveam de gând să lucrez mai mult din afara casei (sunt sătulă de aceiași pereți), mi-am mutat și eu biroul la Digital Nomads. De acolo scriu acum.

Priveliște Digital Nomads

Localizarea

Când ajungi în Centrul Civic al Brașovului, treci printr-un pasaj subteran foarte umblat (deși poți trece pe la suprafață, dacă vii din direcția corectă și te trezești la timp să treci strada), traversezi o interminabilă parcare și ajungi într-unul dintre blocurile înalte din semicercul cu Piața Consiliului Europei.

Toate clădirile astea seamănă, așa că n-o să mă străduiesc să descriu blocul. Dar chiar dacă site-ul Digital Nomads e încă în decurs de actualizare săptămâna asta, au o hartă acolo. Te orientezi după ea, ajungi în locul potrivit, suni la interfon (ei sunt apartamentul 1), iar după ce intri iei liftul până la primul etaj, care de fapt e cam al patrulea după înălțime.

„Sunt vreo trei etaje de mezanin aici,” aflu eu.

Accesul se face cu card dacă ești deja de-al casei - sau îți deschide cineva dacă ești la prima vizită. Știi că ai ajuns unde trebuie când vezi preșul pe care scrie „Digital Nomads”.

Zona mi se pare excelentă. Văd parcări în jur, dar neconducând, nu mă interesează problema. În schimb, Centrul Civic e un nod al liniilor de transport în comun. Vii din Centrul Vechi? Autobuz. Calea București? Autobuz. Coresi? Autobuz. Gară? Autobuz. (Deși de ce ai lua autobuzul pe o distanță atât de scurtă, nu știu.) Și e vorba de RATBV, e comod și curat.

Pe lângă asta, ai în apropiere nu doar alte sedii de firmă (AFI are propriile clădiri de birouri), xeroxuri, sediul ANAF (nu știu de ce ți-ar trebui prea des, dar hei, e aici), ci și o mulțime de locuri unde să mănânci, de la restaurantele din jur, la food court-ul din mall. Iar dacă ai chef să faci o pauză de la muncă și să dai o raită prin librărie la prânz, e la îndemână. (Sau numai eu fac asta?)

La Digital Nomads Hub

Încap aici 30-35 de oameni. Bine, spun „încap”, dar verbul sugerează înghesuială și nu e cazul. Ar „încăpea” de două ori mai mulți oameni dacă s-ar înghesui, dar spațiul e aerisit. Poți să te întinzi, să te lăfăi, să te ridici și să te plimbi puțin cât să nu înțepenești.

Primul lucru pe care l-am făcut când am ajuns a fost să-mi pun geanta pe un birou aleatoriu cât schimbam două vorbe cu lumea, doar ca să constat că ceva e neobișnuit în momentul în care dau să mă așez.

„Avem câteva birouri mai înalte, pentru cei ca noi,” îmi zice frate-miu, care e mai mic ca vârstă, dar mai înalt cu un cap decât cei 1,70m ai mei. „Vezi dacă-ți place.”

Uneori îmi place, dar acum parcă e vag incomod. Mă mut în schimb la o masă triunghiulară (bine, cu colțuri rotunjite) din mijlocul sălii, în mijlocul căreia e un palmier mare într-un ghiveci enorm. Îmi plac plantele, chiar dacă ale mele de acasă nu prea supraviețuiesc.

„Nici la noi acasă nu prea supraviețuiesc, dar aici avem mult mai multă lumină.”

Este lumină. Sunt geamuri în aproape toate direcțiile, dar cele mai mari sunt spre ceea ce, ochiometric, estimez a fi sud-est. Dimineața și la prânz ai câtă lumină naturală vrei. În plus, adevărul e că un pic de verde prinde foarte bine prin sala asta care e altfel mai sobră, cu podeaua ei cenușie, blaturile de lemn calde și metalul negru al meselor. Sunt plante la geamuri, plante în jardiniere între două șiruri de mese, plante în ghivece mari pe jos. E o plăcere să văd că sunt reale, nu din plastic.

„Uite cum ridică frunzele din spate ca să se întindă spre lumină la ora asta,” îmi arată frate-miu, când mă vede fascinată.

Plante Digital Nomads

Celelalte pete de culoare vin din zona unei banchete lungi de lemn pe care sunt așezate perne colorate pentru șezut și sprijinit. Bancheta e mai puțin comodă pe durată lungă decât un loc obișnuit pe scaun, dar pe termen scurt e distractiv să stai acolo. (Sau dacă faci ca mine și-ți ridici laptopul în poală, ăsta e locul tău.) Are un aer de improvizare jucăușă. Poate că de-asta și în zona de relaxare din spate, care e în mare separată de restul birourilor, ai tot o banchetă de lemn și perne.

Relaxare Digital Nomads

E câte o zonă pentru orice gust, cât timp gustul nu e o izolare completă de alți oameni. Spațiul e deschis, dar poți să te ascunzi în spatele unui panou mare de sticlă mată și să stai la un bar înalt, privind pe geam către AFI și dealuri împădurite. Dacă vrei să fii doar vag mai ferit, ai la dispozițe separeuri în care stai pe scaune mai tari și ceva mai înghesuite, iar dacă simți că te-ar bruia să fii în sala mare și să vezi oamenii învârtindu-se, înspre spate există o zonă de birou cu șase locuri care e despărțită de noi ceilalți printr-un zid solid, iar de zona de relaxare prin rafturi.

Există și o sală de ședințe cu patru locuri, care izolează fonic. În rest? Două băi și o bucătărie mică, dar dotată.

Am spus că sunt geamuri în aproape toate direcțiile - și ești suficient de sus încât să ai ce vedea. Din păcate, clădirile din Centrul Civic arată un pic cam ca după război, lucru care se vede uneori pe geam. Dar doar uneori. Locurile la birouri sunt gândite în așa fel încât să nu stai nas în nas cu construcțiile de o estetică chestionabilă din jur, iar unele geamuri au mai degrabă rolul de a lumina decât de a te băga în ceață când te întrebi ce anume voiau să construiască vecinii alături.

Program, tarife

Programul de la Digital Nomads Hub e flexibil. Teoretic e cam 8-20, dar sunt dispuși să se adapteze în funcție de necesități și sunt deschiși de luni până vineri.

„În weekend avem uneori evenimente,” îmi zice frate-miu. „Cursuri, de exemplu.”

„Și tarifele?”

În acest moment, tarifele sunt:

  • 15 euro pe zi
  • 50 de euro pe săptămână (reducere de 30% față de tariful pe zi)
  • 150 de euro pe lună (reducere de cam 30% față de tariful pe săptămână)
  • 1500 de euro pe an (reducere de aproape 20% față de tariful pe lună)

Fiecare nivel e redus destul de solid față de cel de dinainte. Îmi fac repede socoteala și-mi dau seama că abonamentul de o lună costă cât zece zile, deci dacă aș veni în fiecare zi aș economisi mai mult de jumătate. (Da, mi-am luat o lună. Nu, nu cred că ajung în fiecare zi, pentru că trebuie să mai rezolv niște lucruri. Dar sunt atât de sătulă de stat în biroul meu de acasă încât probabil că o să tot fiu pe aici luna asta.)

Pentru evenimente în weekend, tarifele se discută de la caz la caz, în funcție de ce are nevoie fiecare. Pot fi contactați pe site - sau pe Facebook.

Planuri și avantaje

În bucătărie sunt cafea, apă, ceaiuri disponibile tot timpul - și câteva fructe, care se cumpără săptămânal.

De-abia au deschis și au tot ce-mi trebuie mie, dar cerințele mele sunt minimale. (Vreau bună pace, prize, WiFi, posibilitatea de a lucra neîntrerupt cu orele, apă, cafea. Sunt o persoană simplă.) Dar aflu că au în plan să aducă îmbunătățări și să adauge lucruri noi, în funcție de necesitățile clienților. Sunt deschiși la feedback, chiar dacă eu nu prea am încă așa ceva. (Persoană simplă. Necesități simple.)

În plus, se gândesc că, după ce iau avânt, pot să facă un fond în valoare de cam 2,5% din încasări pe care să-l investească în îmbunătățiri alese de cei care lucrează de aici. Poate să aducă speakeri interesanți, poate să cumpere ceva ce consideră comunitatea a fi mișto. Pe lângă asta, poate într-o zi vor organiza și distracție pentru comunitate. Seri de board games, dacă sunt oameni interesați…?

Dar astea sunt în viitor. Până atunci, mă bucur de ce este. Scaune de birou surprinzător de comode, un spațiu plăcut, ceva de văzut pe geam când iau o pauză, un loc bun din care să lucrez. Și veșnica întrebare: dacă desfac acum clementina asta pe care am luat-o din bucătărie, reușesc s-o mănânc fără să-mi stropesc ecranul laptopului?


Distribuie: | Mastodon | Facebook |

Comentarii: e-mail | facebook |