Cred că nu există dovadă mai clară a faptului că nu prea ne pasă de clasicii literaturii noastre decât cea că majoritatea edițiilor de Caragiale, Eminescu, Rebreanu și alții asemenea sunt ieftine și făcute pentru copii. Cred că singurele cărți de lux văzute de mine prin librării sunt cele de la Humanitas, dar în rest hârtie ieftină și „bibliotecă școlară” scrie pe ele.

În fine. Acum multă vreme căutam ediția integrală a „Țiganiadei” lui Ion Budai-Deleanu și n-o găseam nicăieri - și m-a lovit norocul să fiu citită de oameni de treabă, pentru că mi-a zis Mihai Iovănel că există o ediție a operelor autorului care conține tot textul la Fundația Națională pentru Știință și Artă, chiar dacă e mai scumpă. Evident că am dat comandă și acum am cartea în bibliotecă. Prieteni, e frumoasă. E făcută de niște oameni cărora chiar le pasă de cum arată cărțile. E tipărită pe o foiță subțire și fină, de calitate, e micuță și drăguță, pagini ușor galbene ca să fie mai plăcute la citit, coperți cartonate, un semn de carte textil, prins de cotor, ca-n cărțile vechi. Asta pe lângă faptul că e o ediție critică, cu explicații despre viața autorului, context, toate cele. Și-mi zic - ce ciudat, de ce n-am auzit de ei?

Ulterior mi-am dat seama că asta e fosta „Editura Academiei Române”, care momentan nu mai are colecția „Opere fundamentale” care-mi place mie. Acum e „Editura Fundației Naționale pentru Știință și Artă”, cu excepția momentelor în care editura e trecută ca „Muzeul Literaturii Române”. Dar să trecem peste asta.

Anul trecut, la un târg din Brașov, am avut ocazia să dau peste cei care vindeau cărțile astea. Majoritatea participanților la târg fie ocupaseră o cameră a clădirii Universității din Transilvania unde se ținea târgul, fie vânzătorii stăteau în spatele unor mese ca la tarabă. Vânzătorii mei, însă, nu. Ei își lipiseră mesele de perete și stăteau în fața lor cu scaunele, tăind accesul potențialului cumpărător (a se vedea: eu) la volumele de vânzare. Chiar și așa, aveam ochelarii pe nas și am remarcat un volum pe care scria „Literatura română medievală”, pe care l-am cerut.

Vânzătorul aproape că s-a speriat de întorsătura de situație în care chiar avea o clientă și mi-a înmânat volumul cu o stânjeneală aparentă, de parcă își cerea scuze că nu știa ce altceva să facă. Am vrut să-l și plătesc, mi s-a cerut cardul, iar vânzătorul l-a luat, ținându-l în mână pentru că undeva în apropiere era și cititorul de carduri. Între timp, de nicăieri s-a apropiat un cârd de intelectuali de seamă ai culturii românești (nu-i cunoșteam, dar era evident din deferența celor de la stand că nu aveam de-a face cu muritori de rând) și vânzătorul s-a zăpăcit complet - mai trebuiau aduse scaune? O cafeluță? O apă? Ceva? Și din zăpăceala de a avea grijă de oaspeți era să fugă cu cardul meu în mână, până când l-am oprit și s-a speriat de-a dreptul de pocinogul pe care era să-l facă. Din fericire, plata a reușit, toate bune, mi-am luat carteaz și am plecat.

Anul ăsta m-a pocnit dorința nețărmuită de a avea operele integrale ale lui Caragiale. Cu tot cu publicistică și toate cele. Iar pentru că să vrei opera integrală a unuia dintre cei mai cunoscuți autori din România nu e chiar de ici, de colo, a reieșit că singura mea opțiune e tot colecția „Opere fundamentale” de la Editura Academiei/Fundației/Muzeului. N-am reușit să mă prind de pe site-uri dacă era opera integrală sau nu, dar până la urmă nici n-a contat prea mult, pentru că nu mai era disponibilă pe nicăieri. Câtă tristețe! Câtă jale! Oh, am ratat momentul! Oh, doar Eminescu, Eminescu peste tot! Editura Muzeului Literaturii Române are alte volume, inclusiv de-ale lui Mateiu Caragiale, dar nu și pe I.L.! Vai!

Dar stai! Mergând din una-n alta am aflat că Fundația Națională pentru Știință și Artă are și site și am intrat la ei.

Prieteni, n-am mai văzut pe internet marquee (o bară de-aia pe care se plimbă textul ca-n emisiunile de știri) de mulți ani. M-am simțit ca-n 1998. Site-ul are un fundal galben nu chiar identic cu cel al cărților, o poză cu un element de decor vechi care-ți sare în ochi pentru că acoperă jumătate de pagină și, în general, arată ca ceva făcut de nepotul de vârstă de liceu al vreunui angajat. În fine, merge și-așa.

Ei, l-am găsit și pe Caragiale. Poza de produs e cu pachetul de 5 volume în țiplă, plasticul făcând aproape ilizibilă înșiruirea volumelor pe copertă, dar cu un scurt rezumat la detalii. 351 de lei? Ok, hai să comand. Apăs pe butonul „Comandă”, așteptându-mă să se adauge produsul în coș - dar nu! Butonul „Comandă” deschide un mic formular de contact care-ți cere numele, adresa de e-mail, telefonul și adresa fizică. Am riscat și le-am completat, apoi am așteptat. Am așteptat până am primit un mail în timpul programului de lucru de luni, care spunea așa:

Bună ziua,

Volumele solicitate (M. Eliade, vol. III-IV) costă 351 lei. Vă rugăm să achitați în contul nostru contravaloarea volumelor. Datele noastre bancare sunt: […] Așteptăm să ne trimiteți dovada plății pentru a efectua livrarea. Livrarea se face prin Fan Courier.

O zi frumoasă, Echipa FNSA

Datele bancare pe care mi le-au trimis erau cam multe și includeau inclusiv codul lor fiscal cu care nu am avut treabă (nu le emit eu lor o factură). M-au prins într-o zi în care nu prea aveam stare să mă uit care erau butoanele pe care trebuie să apăs ca să ajung la ecranul cu transferul, așa că am așteptat până ieri, marți, pentru că mă luasem cu diverse. Și bine am făcut, pentru că la o a doua privire am văzut că acolo scrie că volumele solicitate sunt M. Eliade, nu I.L. Caragiale. No! [ardelenesc]

Le-am dat un mail, mi-au răspuns în sub o oră și s-a clarificat problema. Am virat banii („e totuși bizar că ți-au zis direct să le trimiți banii, măcar de-ți emiteau o factură ceva” a zis un prieten. „le-ai văzut site-ul, nu?” am răspuns eu.) și le-am trimis dovada plății la 11:40. La 11:44 mi-au zis că mi-au primit dovada și-mi pregătesc coletul. Azi dimineață la 10 l-am și primit prin curier. Caragiale e al meu! MUAHAHAHA!

Una peste alta, experiența e de școală veche. Îmi imaginez că rămâne o surpriză când lumea chiar le cumpără cărțile de la sursă și că nici nu și-a pus cineva problema că procesele de cumpărare onșine ar trebui îmbunătățite - dar pe de altă parte, ce atâta grabă? Și ce atâta tevatură? Zăpăceala doar m-a amuzat, mai ales că nu a existat nicio problemă reală, am ce voiam să cumpăr în timp foarte util, iar dacă voiam să iau zece alte articole de la ei de pe site probabil că le-aș fi scris direct la adresă și am fi discutat ca oamenii. Se simte că cea mai mare parte a eforturilor lor merge în crearea unor volume care să merite citite și în ce alte proiecte culturale mai au ei, nu în marketing pentru produse care „merg și-așa”, așa că totul e bine.

Deci dacă există vreo morală a poveștii, aceea e că volumele din colecția „Opere fundamentale” de la Editura Academiei/Editura FNSA/Editura Muzeului Literaturii sunt chiar mișto, și că site-ul FNSA n-o fi modern, dar e legitim. Deși cine ar încerca să jecmănească publicul larg încercând să vândă volume scumpe cu integrala Șerban Cioculescu, asta nu v-aș putea spune.