Pentru că înainte să ajungă Trump la putere mi s-a repetat de multe ori că e bine că a fost ales, pentru că va aduce imediat pacea în Ucraina și Israel, nu pot să nu întreb: cum e? A adus Trump pacea aia? E pace acum? S-a făcut pace? Hai, ziceți-mi. A făcut Trump pace? Hai nu în 24 de ore cum se lăuda inițial, dar într-o săptămână. Sau o lună. Sau două. Sau trei. Cum e, e pace acum?

Înțeleg foarte bine dorința oamenilor de a crede ce le place, nu ce e plauzibil, dar la un moment dat trebuie să te întrebi dacă lucrurile pe care ți le promite un politician sunt plauzibile - și dacă da, cum anume are de gând să le înfăptuiască. Pentru că se pare că marele plan al lui Trump pentru a aduce pacea în Ucraina și Israel era doar „O să le zic să facă pace”. Cum naiba de nu s-a gândit nimeni la asta până acum?! Trebuia doar să-i spună lui Putin: „te rog oprește-te” și Putin avea să spună „Vai, Trump, ce mult mă bucur că m-ai băgat în seamă și m-ai rugat frumos să opresc războiul. Înainte eram un pic supi pentru că mă simțeam neglijat, dar acum că zici tu, gata, fac frumos.” Aaaah, stai, n-a funcționat? Cine s-ar fi așteptat.

Nici suveraniștii noștri nu sunt mai breji: oooo, nuuu, nu ne putem pregăti militar în niciun fel, nici măcar armata nu e ok să-și vadă de treaba ei, pentru că dacă ne pregătim militar poate că cineva ne va trimite băieții (neantrenați, fără stagiu militar) să fie soldați în alte țări. Noi vrem să fim o țară pașnică! Atât de pașnică încât atunci când vrea să ne atace vreo putere străină noi să spunem „Piua! Suntem pacifiști! Noi nu am ajutat pe nimeni și nu avem aliați!” și să ne ocolească toate relele.

S-ar putea ca vremurile în care trăim să fie prea bune și prea mulți să-și imagineze că viața e roz, agresorii pot fi opriți prin puterea lui „nu vreau să fiu victimă, pe bune, caută pe altcineva” și problemele din societate se rezolvă cu speranțe și fluturași, ca să ai o viață de vis trebuie doar să visezi și visele tale frumoase se vor împlini. Iar când viața îți trage o palmă de pici din picioare, fără să-i pese de sentimentele tale, te trezești că nu te ajută mai nimeni pentru că cei din jur încă visează frumos.