Ai nevoie de un hobby acum. Da, tu personal. Un hobby pentru care să trebuiască să faci ceva - nu știu, croșetează, fă machetuțe de mașini, ieși să faci poze, învață să recunoști plantele pe care le întâlnești în parcuri și pe stradă, sau împrietenește-te cu ciori sau învață să faci pâine. Un hobby care să nu se lege de lumea largă și de societate. Dacă nu-l ai, găsește-ți unul acum. Poți să-l schimbi mai târziu, dacă vrei, dar găsește ceva cât mai repede.

Știu că sună ca ultima problemă, ceva de făcut când o să ai mirificul timp liber la care tot visezi, dar nu este. Ai nevoie să faci ceva care să nu fie muncă sau politică, pentru că altfel o să te confrunți cu mama tuturor problemelor de propagandă.

Propaganda nu mai e ce a fost odată, pentru că acum e personalizată în funcție de profilul și de prietenii pe care-i ai în așa fel încât să te atragă din ce în ce mai adânc înspre radicalizare. Știu asta și pentru că am prieteni care au luat-o atât de rău spre extremă încât a trebuit să întrerup legăturile cu ei, dar și pentru că văd propaganda care-mi e adresată mie. Pentru că nu sunt în cercuri creștino-naționaliste l-am ratat complet pe Călin Georgescu în toamnă și n-am văzut aproape nimic de Simion. În schimb, încă îmi trece prin fața ochilor propagandă de stânga, în mare parte de la americani, cu teme care-i pasionează pe ei.

De obicei, nimerești în miezul propagandei prin lucruri care par foarte simple și pozitive: pozele frumoase cu România postate de niște conturi cu nume patriote care s-au transformat peste noapte în conturi suveraniste sunt doar o variantă, dar mai sunt și altele care pornesc de la speranțe sau temeri și se transformă doar gradat în propagandă politică. „Războaiele sunt urâte” se poate transforma rapid în „Ar trebui să îi lăsăm pe ucraineni de izbeliște”, „Românii noștri sunt muncitori” poate ajunge la „Imigranții sunt leneși și ar trebui să nu mai vină la noi” și tot așa. Multe idei pot să pară nepolitice, ca apoi să coopteze și politic.

Niciunul dintre noi nu e imun la propagandă. Întotdeauna există o filieră pe care te poate prinde cineva și pe tine (sau pe mine, de ce nu). Te prinde un subiect la nervi, te enervează și mai tare, te ține în priză și atâta te învârte încât uiți de unde ai plecat și începi să crezi lucruri ciudate.

Dar un mod de a evita fentele măcar o vreme e să-ți găsești altceva de făcut. Ceva care să nu presupună să ai contact direct cu sursele de propagandă și care să te mulțumească în vreun fel sau altul. Dacă îți place să te uiți la păsări, apuci să te deconectezi și să te simți bine ieșind în natură, iar când te întorci lucrurile nu mai par la fel de urgente. Dacă îți place să lucrezi obiecte din piele, ai ceva cu care să te lupți care să nu fie impresia că societatea decade în jurul tău.

Iar când te întorci, merită să verifici măcar jumătate dintre informațiile care ți se dau - asta înseamnă nu să găsești o altă sursă care spune la fel (pentru zvonurile fără surse e ușor să găsești sute de oameni care spun aceeași prostie), ci să încerci să găsești emitentul direct al informației. De exemplu, dacă afli că Uniunea Europeană interzice ceva, cauți direct pe site-urile Uniunii să vezi cum arată propunerile. Dacă nu găsești informația sau dacă e prea dificil de citit, poți apela la un site de știri ca Politico să-ți dea informații într-un limbaj mai simplu, dar chiar și-așa merită să înțelegi diferența între o propunere care nu a fost acceptată și care e în curs de dezvoltare - și o lege care chiar urmează să fie respectată în forma pe care o are. Sunt suficiente situații în care criticile la adresa unei propuneri au un efect, pentru că sistemul e gândit în așa fel încât obiecțiile să poată fi luate în considerare. UE nu e o dictatură.

Știu că e foarte dificil să cauți surse și informații pentru fiecare lucru care-ți trece prin fața ochilor. De-asta ai nevoie de pauze și de mai puține informații, din surse care să fie ceva mai sigure, ca să nu verifici chiar toate prostiile.

Găsește-ți un hobby pentru că oamenii stresați și supraîncărcați sunt mai ușor de convins. Dacă viața e mai bună și ai timp să stai să reflectezi, alarmismele te prind mai greu și e poate mai ușor să vezi lumea în context. Da, sunt probleme în țară, dar chiar sunt atât de rele încât să te deranjeze zilnic, sau sunt undeva mai departe? Ai ce face ca să-ți îmbunătățești situația ție?

Nu-ți zic să-ți rezolvi toate problemele personale înainte să te intereseze societatea (așa ceva e imposibil), zic că e bine să ai alte preocupări, altfel ești țintă ușoară pentru propagandiști, pentru că te pot înconjura doar cu informațiile cu care vor ei să te înconjoare până te zăpăcesc de cap.

Recomandă-le și celor din jur să-și găsească un hobby pe aceleași principii. Ah, și feriți-vă de cele care au fost cooptate de oameni cu ideologii: istoria tinde să fie un teren minat (pasiunile pentru Al Doilea Război Mondial și Roma Antică au șanse nenule să strângă și grupuri de oameni ok, dar și grupuri de indivizi care cred că societatea noastră degenerată trebuie purificată prin luptă). Prepperii iar, pot să fie normali la cap, sau pot să fie genul de indivizi care așteaptă căderea societății. Botanica e grozavă, dar medicina naturistă tinde să fie plină de bazaconiști. În fine, ideea e că dacă ceva începe să fie despre cum „lumea largă îți ascunde că”, e timpul să pleci de acolo. Altfel, tot înainte. E mai bine să te mai uiți și cum se bat cocoșarii cu ciorile în parc decât să stai doar cu nasul în știri despre ce mai fac nenorociții ăia.