Nu demult spuneam că am început să merg „la birou” la Digital Nomads Hub. E un loc mișto, îmi place, e central, e tot ce vrei… doar că e în Centrul Civic al Brașovului.

Centrul Civic, cunoscut și sub denumirea de Centrul Nou, găsibil pe hartă și când cauți „Piața Consiliul Europei”, e o zonă din mijlocul Brașovului, a cărui inimă e un semicerc cu diametrul de peste 500 de metri care seamănă cu o periferie tristă și nglijată: are un aer de abandon și nepăsare din partea primăriei, vecinătatea unor străzi enorme parcă făcute să fie centuri, o lipsă cronică de trotuare și o atmosferă de ostilitate contra cetățenilor de rând - toate concentrate într-un semicerc înconjurat de străzi cu 6 benzi și sens unic.

În imediată apropiere e un mall, AFI, care face Centrul Civic să fie mult mai interesant decât era în urmă cu 10 ani, chit că știu că mulți s-au plâns că nu e bine să trântești un mall în centrul orașului și că era mai bine acolo înainte, pe vremea când în zonă erau doar ruinele Uzinei Hidromecanica. (Se pare că și pe vremuri centrul respectiv era mai degrabă o periferie centrală.)

Mie, una, îmi place că e un mall accesibil în centru. E accesibil când vii pe jos sau cu mijloacele de transport în comun. La celălalt mall, Coresi, ajung doar din an în Paște pentru că e hăt, departe.

Dar nu ăsta e subiectul discuției.

O călătorie subterană de la mall la birou

De la AFI până la Digital Nomads Hub sunt vreo 250 de metri în linie dreaptă și vreo 450 de metri dacă nu ești corb și nu poți să zbori peste clădiri. E o distanță atât de mică încât nici nu simți când o parcurgi. Sau n-ai simți - dacă zona ar fi cât de cât ok.

Să zicem că pornești de la AFI. Poate tocmai ai fost la mall sau poate doar ai coborât dintr-unul dintre multele autobuze care se opresc acolo venind din tot orașul. Poate ți-ai lăsat mașina în parcarea subterană de la mall. Ideea e că acum te afli printre petice de verdeață îngrijite de cei de la AFI (un pic cam prea artificial îngrijite, după gustul meu, dar de gustibus) și te bucuri că ești într-un oraș civilizat.

Bucuria îți trece când îți dai seama că trebuie să treci printr-un pasaj subteran ca să ajungi în semicercul suferinței. Teoretic, ai de ales între două pasaje subterane: unul mai îndepărtat, care te-ar aduce lângă o biserică de lemn; și unul mai apropiat, care te-ar aduce în colțul semicercului. Zic că teoretic ai de ales, pentru că pasajul subteran îndepărtat a ars în octombrie 2023 și nu pare să fi fost refăcut. Deci rămâi cu pasajul apropiat, care e de altfel și calea cea mai scurtă spre birou.

Pasajul apropiat e circulat intens de multă vreme; atât de intens încât i-au fost desființate ușile de la intrarea de sus. Noroc că a rămas bolta acoperită, care te apără de ploaie tot timpul, cu excepția momentelor când chiar plouă, atunci lăsând să se scurgă apă și în interior. Dacă dă înghețul brusc, treptele se transformă într-o capcană greu navigabilă, după cum am descoperit cu o colegă de birou în iarna asta.

Când ajungi jos, dai de niște uși care se mai și strică uneori. Se repară repede, dar nu cât să uiți că au fost stricate.

Subteranul e ponosit, iar magazinele sunt și în mare parte rămase din altă epocă. Dacă vrei să cumperi haine ieftine, dulciuri scumpe sau produse de patiserie din gama ieftină, aici e locul. E drept, înspre ieșirea dinspre semicerc e o cafenea din alt meci, un colț aranjat plăcut, cu lumină caldă, în care „Fata cu cafeaua” își vede de treabă zi de zi arătând ca scoasă dintr-o poză surprinsă pe furiș într-o metropolă.

Urci înapoi la suprafață. Mai puțin folosită, această gură de subteran și-a păstrat ușile exterioare, dar nici ea nu apără de ploaie pe cât de bine ai spera. Te înfigi în ușă, împingând-o, și ajungi afară unde constați că trebuie să treci printr-o parcare. Parcarea se întinde pe toți cei 300 de metri pe care-i vei parcurge până la birou.

Parcare! Parcare! Parcare!

Nu e o parcare amenajată, ci una haotică, în care fiecare petic disponibil a fost smuls și transformat într-un loc pentru mașini. Există un parc în dreapta ta, dar nu e ca și cum l-ai putea folosi ca să ajungi la destinație, pentru că toată partea dinspre clădiri e o pantă abruptă și plină de vegetație care se lovește de parcarea din spatele clădirilor. Oricum o iei, de parcări nu scapi.

Să spunem că ești ca mine și vrei să mergi pe trotuar. La început, poate că observi că există unul prin dreapta, o bandă lungă de puțin sub o sută de metri parțial acoperită de boturi și funduri de mașini. Nu e o plăcere, dar e practicabilă.

După ce parcurgi acest trotuar, treci carosabilul care face legătura dintre parcarea din față și parcarea din spate și ajungi pe trotuarul enorm din fața unei clădiri pe care scrie „Primăria Municipiului Brașov”. Au acolo plante în ghivece de stradă și un loc unde poți parca biciclete, deși nu țin minte să fi văzut vreuna parcată acolo vreodată. Răsufli cu multă ușurare - ai ajuns la liman! Limanul are sub 25 de metri, apoi adio. Probabil că zona a scăpat de mașini doar pentru că e a primăriei, altfel s-ar fi putut parca vreo 5-6 mașini acolo, cu un pic de înghesuială.

Treci iar două benzi prin care se face accesul către alte câteva locuri de parcare, ajungi pe un trotuar între mașini parcate. Are vreun metru lățime, deci e ok. Dacă nu intră mașinile prea tare cu botul peste trotuar poți să mergi normal - poate puțin ca o minge de pinball, dacă boturile sunt băgate ba de o parte, ba de alta, dar dacă nu sunt două mașini care să se fi întins de o parte și de alta nu trebuie să faci acrobații. Asta până când ajungi… la scări.

Despre arhitectura Centrului Civic, în timp ce te împiedici de ea

Ca să fac o mică paranteză, Centrul Civic are o arhitectură de tip Debandadă Șic, cu o nuanță de Lipsă de Reglementări, un amestec eclectic de arhitectură a anilor ‘80, ‘90 și până în zilele noastre, cu accente futuriste prezente prin faptul că unele proiecte se futură pe drum. Treci atât pe lângă clădirea renovată a Sergianei, cât și pe lângă un morman de ventilatoare de la parterul unui bloc altfel ok renovat (noroc cu parcarea care le obscurează). Te strecori pe lângă mari pubele de gunoi și bucăți de clădire în paragină, ca să ajungi apoi pe lângă minunile inventate de cine poate ști cine.

Prima e un fel de placă enormă de ciment turnată în fața unui bloc. Nu știi dacă voia să fie alee cimentată, loc de parcare, terasă la nivelul solului sau altceva, dar cert e că intră peste trotuar colțuroasă și spartă, având cam o treime de treaptă înălțime. Treci apoi pe lângă o terasă înălțată la cam vreo jumătate de metru și placată cu ceea ce voi descrie drept „gresie roșie de bucătărie”, spartă și ea și pe alocuri lipsă. Din fericire, nu te deranjează cu nimic - în sensul în care nu încalcă trotuarul, așa că oricum n-o remarci pentru că ai alte probleme.

Mai mergi o bucată de trotuar între două parcări, trecând pe lângă o barieră care probabil că a fost instalată în ciudă de angajații de la UniCredit sau de la Re/Max, sătui să le fure alții locurile de parcare, dar care nu cred că a fost folosită din momentul instalării.

Acum e acum. Acesta e marele test. Vei da de trepte de piatră! Sunt genul acela clasic, drept, accesibil doar dintr-o singură direcție, pentru că lateralul e doar o zonă verticală. Ei bine, ajungi aproape perpendicular pe trepte. Dacă ai încerca să nu calci pe carosabil, ar trebui să te cațeri ca un atlet, cocoțându-te dintr-o parte pe treapta a doua sau a treia, ca apoi să cobori oarecum spre stradă.

După ce treci scara de parcă ar fi un bolovan, dai imediat de alt set de trepte, de data asta dispuse circular, așa că poți să le urci și să le cobori ca oamenii - iar când încerci să continui pe acolo pe unde ai putea jura că vezi un petic de trotuar, nimerești într-un colț de zonă cu flori ridicată de la sol. Dacă ai prezență de spirit, poți să ocolești pe lângă clădire.

Ajungi în sfârșit în amestecul haotic de clădiri unde se află și spațiul de birouri. Dacă te uiți în sus, vezi că deasupra clădirii cu parter și două etaje din dreapta ta sunt niște începuturi de ziduri neterminate - fac parte din accentele futuriste de care spuneam mai sus.

Presupunând că vrei totuși să mergi mai departe, treci printr-o parcare și rămâi fără trotuar cu totul, asta dacă nu pui la socoteală exteriorul îngust și acoperit al unei clădiri. Sau stai! Te uiți în jur și-ți dai seama că între interminabila parcare a Centrului Civic și cele 6 benzi de sens unic există un trotuar de vreun metru lățime care nu e decât parțial acoperit de boturi și funduri de mașini. Asta așa, dacă vrei să simți un strop de adrenalină.

Aștept învierea morților și parcarea subterană ce va să vie

I-am povestit unei urbaniste călătoria mea până la birou și mi-a spus că:

• așa ceva nu se poate
• exagerez
• așa ceva NU se poate
• hai, că nu e chiar așa

A trebuit să intre pe Google Maps ca să mă creadă, moment în care a tras concluzia că nu se poate așa ceva. Dar, în fine, cu alt ton. Cu genul de ton cu care a căutat imediat să afle cine a făcut Planul Urbanistic Zonal al Centrului Civic al Brașovului, în timp ce-mi explica că nu e normal să nu existe trotuare.

„Dar sunt trotuare!” am zis eu.

„Tu la chestia asta de un metru îi zici trotuar?” m-a luat ea la rost. „Pun trotuare mai mari și la sat!”

Mi-a dat link către memoriul reactualizării PUZ-ului elaborată în 2008, o actualizare a unui PUZ din 2005 elaborat de Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”.

Ne-au atras atenția amândurora câteva lucruri:

e. Se propune scoaterea circulatiei auto si desfiintarea parcajelor existente de suprafata din intreaga zona a Centrului Civic. Exceptie fac strazile din zona destinata locuintelor. f. Realizarea unui parcaj subteran pe doua nivele, compus din strazi interioare si zone pentru parcare, cat si pentru spatiile tehnice necesare retelelor edilitare. g. Accesele in parcajul subteran se vor realiza din inelul de circulatie principal cu sens unis. In total vor fi 8 accese amplasate pe toate cele patru laturi ale Centrului Civic. In felul acesta, in zona centrala va exista numai o circulatie pietonala la suprafata.

(Ca paranteză: nu uitați să scrieți cu diacritice și să verificați că ați scris corect cuvintele în documentele oficiale, pentru că nu știți când le preia cineva.)

Parcare subterană! În 2008, dacă nu chiar în 2005, voiau parcare subterană! Am mai auzit povestea asta. Am auzit-o în iunie 2024, când urmau să obțină avizul de mediu pentru ea. Site-ul de pe care am citit știrea spune:

Documentul urbanistic obținut în vederea autorizării construcției are o valabilitate de doi ani, scrie Biz Brasov. Primul proiect pentru o astfel de parcare, luat în calcul de municipalitate acum mai bine de patru ani, viza zona din vecinătatea Spitalului Județean, respectiv din spatele imobilelor cu nr. 18 – 30 de pe Calea București, dar nu a mai prins contur.

De aproape 20 de ani se discută de parcarea asta subterană și eu încă n-am văzut semne că s-ar începe vreo lucrare.

Dar în afară de asta, încă din 2008 urbaniștii ziceau să se scoată naibii circulația auto și parcările din Centrul Civic.

Disfuncționalități

Mi-a mai atras atenția încă ceva în documentul din 2008:

Disfunctionalitati

1. Fronturile construite existente sunt orientate exclusiv spre circulatie majora (str. M. Kogalniceanu), iar spre zona centrala sunt fatade nereprezentative si fara functiune corespunzatoare unei zone centrale.

2. Dezvoltarea monofunctionala actuala (birouri, banci) face ca zona sa fie folosita doar in timpul programului de lucru.

3. Relatiile pietonale intre zona centrului istoric al orasului, cartierele de locuit si gara centrala nu sunt rezolvate corespunzator.

[…]

6. Datorita sensului unic a circulatiei perimetrale cat si pozitionarea statiilor pentru transportul in comun, fac ca accesul in zona Centrului Civic sa fie dificila, implicand traversarea de catre pietoni a unor strazi cu 6 benzi de circulatie.

Exact. Zona e urâtă și greu accesibilă. Dacă nu ai treabă efectiv în semicercul suferinței, îl vezi doar de la distanță și nu-ți dai seama cât de rău e. Dacă ai treabă acolo, sunt neplăcute străzile enorme și.. tot.

De fiecare dată când trec pe acolo îmi vin în minte idei foarte îndrăznețe, pe care urbaniștii nu le-au propus, dar pe care le-aș propune eu: să se desființeze o bandă de circulație din cele 6 (ȘASE!!!) cu sens unic din centru. Da, da, va fi vag mai aglomerat în momentele de vârf de trafic - scutiți-mă, mai aveți cinci într-un oraș care cu zonă metropolitană cu tot nu ajunge la 400.000 de locuitori. Sau, dacă mă bateți la cap, mai fur una și o declar bandă specială de autobuz - rămânem cu 4 benzi pe sens.

Spațiul bandei confiscate poate fi folosit pentru a reorganiza Sfânta Parcare în așa fel încât să aibă mai multă coerență, astfel încât în zona dinspre clădiri să se poată face un trotuar care să nu necesite datul probei de 300 de metri garduri ca să ajungi la birou.

Radicalizați-vă cu mine

Când mă enervez pe lucruri din oraș care nu funcționează, ajung deseori să intru pe canalul de Youtube al lui Not Just Bikes, un tip care povestește de transport public și urbanism (fără să fie urbanist). Și dacă e un lucru pe care-l intuiam, dar de care m-a convins cu argumente și exemple, acela e că orașele construite pentru a fi bune pentru șoferi sunt destul de rele pentru oameni în general. Nimănui nu-i place să meargă pe lângă străzi periculoase, pe care șoferii conduc cu viteze prea mari. Nimănui nu-i place să se plimbe prin parcări. Iar dacă pregătești drumuri și spații pentru mașini, mașinile se vor înmulți și mai mult și vor avea nevoie de și mai multe resurse și și mai multe spații investite în ele, transformând orașele într-un coșmar.

Și dacă mai e un lucru de care m-a convins, acela e că orașele se pot schimba. Ceea ce mă face să vreau și mai tare să văd un Brașov care să fie și mai pitoresc, și mai verde, și mai ușor traversabil fără să trebuiască să iei mașina.

Dar mai e mult până departe: întâi, aș vrea să văd Centrul Civic transformat.