Bănuiesc că ați mai auzit-o pe asta: timpurile grele creează oameni puternici; oamenii puternici creează timpuri bune; timpurile bune creează oameni slabi; oamenii slabi creează timpuri grele.

Există o simplitate puțin cam prea tranșantă aici, dar hai să acceptăm premisa asta. Știu că există impresia că „oamenii slabi” ar fi cei care își beau cafeluța de dimineață de la cafeneaua de specialitate și care au sindromul impostorului sau mai știu eu ce. Generațiile astea noi, crescute „în puf” și te miri ce. Dar nu sunt de acord.

La ce bun să lupți să faci lumea mai bună dacă nu vrei să profiți de avantajele ei? Avem transport foarte rapid și capacitate de import - de ce să nu mâncăm sushi? Avem oameni care învață să prăjească boabele de cafea nu știu cum - de ce să nu bem o cafea mișto și nu una supraprăjită în scârbă? De ce să nu poți să-ți faci freza nu știu cum și un tatuaj cu ce-ți place ție? Acum câteva sute de ani, oamenii din înalta societate aveau haine de-ți stătea mintea-n loc (da, inclusiv bărbații) și dădeau ospețe dintre cele mai simandicoase, noi doar facem la fel, doar că avem alte preferințe și posibilități.

Nu, nu cred că generațiile noi și mai delicate sunt cele „slabe”. Cred că oamenii slabi sunt cei care nu se adaptează la lumea actuală și caută dușmani pe care să-i dovedească pentru a-și demonstra potența atât în fața altora, cât și în fața lor înșiși. Sunt cei care nu-și scot capul din fund o clipă ca să vadă consecințele lucrurilor făcute de ei înșiși. Sunt cei care cred că pot învârti lumea pe degete pentru că altcineva i-a șters mereu la fund sau i-a făcut scăpați.

Sunt oamenii ca Elon Musk, care au dat lovitura mai degrabă din greșeală și pe care proprii angajați i-au propulsat înainte, încercând să le acopere greșelile și făcându-i să pară suficient de competenți încât să le dea alții o grămadă de bani pe mâini. Sunt oamenii ca Trump, care a falimentat afaceri cu duiumul, dar a mers tot înainte pentru că e Trump și i s-a iertat.

Sunt și oamenii care pozează în masculi duri și feroce și în oameni „puternici” și care „nu fac compromisuri” pentru că mereu le-a mers - fără să-și dea seama că majoritatea dintre noi nu ne permitem să fim dobitoci față de cei din jur și că ne-am mai ciocnit și de consecințe uneori. Nu, nu e așa mare chestie de putere să scoți toporul/pistolul/arma și să ameninți. Marea putere e să te stăpânești și să rezolvi altfel problema. Violența nu e prima armă a celui cu adevărat puternic, după cum își imaginează unii care fac scandal, ci ultimul refugiu al incompetenței, după cum scria Asimov în „Fundația”.

În fine, premierul Israelului a atacat Iranul azi de dimineață și Trump aplaudă în fundal.