(Scriu textul la cald, pentru că dacă nu, nu-l mai scriu, și vreau să documentez experiențele astea.)

Diferența între 2006-2007 și 2025 în materie de tehnologie e atât de mare încât, chiar și când lucrurile nu merg excelent, tot merg semnificativ mai bine decât atunci când am făcut eu prima facultate.

Universitatea Transilvania are o platformă online unde poți să-ți vezi orarul zi de zi. De exemplu, mâine am cursul EIA între 10-12, cursul FAI între 14-16, cursul LMC 16-18 și cursul AF 18-20. Și, Dumnezeule, văd și sălile unde sunt!

Ok, încă există boala de a scrie nu toată denumirea cursului, ci doar acronimul, de parcă orarul ar fi în continuare tipărit pe coli A3 și pus pe un avizier neîncăpător, dar până una-alta avem și niște chei de decriptare pe undeva, deci e-n regulă. În plus, pentru că unele seminarii se desfășoară doar din 2 în 2 săptămâni mă bucur să văd actualizări în timp real undeva și nu trebuie să calculez eu dacă suntem într-o săptămână pară sau impară.

Festivitatea de deschidere de la facultate a fost mai informativă decât mă așteptam. Nu s-au ținut discursuri pompoase, nu ni s-a explicat lacrimogen că ne așteaptă un viitor strălucit. Apreciez profund că am sărit peste textele AI slop avant la lettre, ca să le zic așa, și că s-a trecut direct la organizatorice.

Zilele trecute am primit toți un mail de vreo trei pagini în care se specifica foarte clar că prezența la cursuri e obligatorie (avea 2 puncte și câteva subpuncte dedicate subiectului), acum ni s-a citit din mail și explicat că prezența la cursuri e obligatorie. Se pare că e o noutate pentru Facultatea de Mate-Info. (Când am fost la Limbi Străine și japoneza avea prezență obligatorie - în condițiile în care n-aveam loc în sala dedicată și ne înghesuiam unii în alți ca niște sardele încinse și sufocate. Facultatea asta pare să fi luat decizia de a chema studenții la cursuri după ce a verificat în prealabil că are loc de ei.)

Altfel, recunosc că sunt impresionată de faptul că facultatea pare pusă pe treabă. Și la UniBuc ni se zicea că există oportunități și parteneriate diverse; aici oportunitățile și parteneriatele par să fie mai mult decât lucruri cu care ornamentezi frumos discursurile și site-ul facultății. S-au pomenit evenimente și oportunități concrete și s-a specificat cum poți ajunge la ele. E o diferență enormă între „Avem un parteneriat cu o universitate din Ungaria” și „Avem un târg în weekendul X la care vin firme partenere să vorbească cu studenții; mergeți acolo pentru practică.”

(E un pic ciudat să fiu printre puști care acum au terminat liceul, recunosc. Mă confund în peisaj pentru că arăt mai tânără și am și un aer ușor pierdut în spațiu de felul meu, dar cum de obicei ajung în grupuri care sunt pe la 30-45 de ani, sunt picată din lună. Ah - și în sfârșit înțeleg cum se simt băieții la Limbi Străine; sunt puține fete la info.)

După deschiderea la nivel de facultate, am avut și o deschidere la nivel de Informatică Aplicată, cu Alexandra Băicoianu, coordonatoarea programului. Am venit la secția asta pentru că mi s-a zis că Băicoianu e foarte mișto și am fost bucuroasă să văd că într-adevăr pare că e și inteligentă, și pusă pe rezolvat lucruri. Mâine am curs cu ea, deci o să am ocazia să văd cum e și ca profă.

Altfel, lucrurile par foarte organizate. Cursurile sunt urcate pe platforma facultății, unde putem vedea ce ni se predă, bibliografii, indicații, tot felul de lucruri importante. Ni s-a spus să stăm cu ochii și pe social media să vedem ce noutăți extracurriculare mai apar.

Unii colegi din ani mai mari râdeau că profii de-abia acum încep să-și urce cursurile pe platformă și tot întârzie - ok, înțeleg că putea fi mai bine, dar… cum să vă zic… încă sunt lovită de diferența dintre cum era la facultate în 2007 și cum e acum. În 2007 mergeam la cursuri YOLO, aveam un grup de Yahoo! pe care intra un prof să ne dea materiale, modul de transmitere al cursurilor era prin xeroxuri și șansele să ratezi lucruri sau să pierzi materiale erau mari.

Poate fac prea multe comparații cu ce era pe la UniBuc la LLS la japoneză-engleză, dar zău dacă nu mă bucur că lucrurile au avansat enorm în timp și că nu mai trebuie să alergi ca disperatul după toate nimicurile.