Au fost două săptămâni foarte ocupate, în care am încercat să mă adaptez noului program de la facultate și să-mi și fac proiectele pentru muncă (pentru că nu, n-am renunțat la traduceri de tot).

Profit de faptul că sunt adultă, vaccinată și nu-mi pasă cine se supără pe mine ca să vă povestesc despre secția de Informatică Aplicată din cadrul Facultății de Matematică și Informatică a Universității Transilvania din Brașov.

(Apropo, vaccinul anti-gripă e ieftin. L-am făcut și eu de curând, ca să scap de o grijă în iarna asta, pentru că n-am chef să stau pe acasă cu febră.)

Orarul

Știați. Că. Prezența. Este. Obligatorie. Și. La. Cursurile. Universității din Transilvania? Dacă nu știați, aflați de la mine. Eu am aflat dintr-un e-mail de dinainte de deschiderea cursurilor, de la deschiderea cu tot anul, de la deschiderea cu secția, de la fiecare curs în parte, de la colegi și din ziarul local. Pe 16 octombrie am avut ultima anunțare a faptului că prezența e obligatorie la cursuri. Dacă s-ar fi repetat la fel de des formula la transformarea stea-triunghi în liceu, aș fi știut-o și azi!

Programul e destul de aglomerat și are acel haos pe care-l țin minte și de la prima facultate. Unele cursuri, seminarii și laboratoare se țin doar o dată la două săptămâni - ceea ce înseamnă că săptămânile pare sunt mai ușoare, iar în cele impare joia mea e ocupată cu cursuri de la 10 la 20 (joia asta am avut de la 8 la 20, din Motive; a fost exact pe cât de criminal sună).

Colegii

Sunt la fel cum era și generația mea când am intrat la facultate: două mâini, două picioare, un singur cap (per student, vreau să zic; fiecare grupă de la facultate conține un număr proporțional adecvat de mâini, picioare și capete).

Suntem 72 în an la Info Aplicată, din care 23 de fete, dacă n-am numărat greșit. Pentru celelalte secții nu am făcut statistica. Suntem împărțiți în 4 grupe de câte 18. E foarte confortabil. Șeful meu de grupă e deosebit de organizat și pus pe treabă, ceea ce ne va face tuturor viața ușoară. Colegele sunt de treabă. Dacă există bisericuțe, ori nu le-am remarcat, ori sunt la fel de pafaristă pe cât am fost dintotdeauna.

Nu am păreri generalizante despre „generația tânără”. Mi se pare că au avut niște oportunități pe care noi nu le-am avut pe vremea noastră (voluntariat etc.), dar în afară de asta sunt cam cum eram și noi. Diferența e că cei din generația mea au avut 20 de ani în plus să învețe tot felul de lucruri și e destul de ușor să uiți care era nivelul tău real din momentul în care ai terminat liceul.

Stau să mă gândesc la faptul că cea mai mare parte a vieții mele am trăit-o după liceu și în facultate cred că am avut parte de schimbările cele mai vertiginose. Dumnezeule, când am plecat de acasă nu știam cum să ajung de la Romană la Universitate, nu citisem niciun autor rus, de-abia dacă citisem vreun autor vechi, habar n-aveam ce înseamnă lingvistica, nu-mi cunoscusem încă cea mai bună prietenă, habar n-aveam cum se scrie academic, nu-mi plăcea non-ficțiunea… La naiba, nici nu știam să scriu mailuri politicoase! Majoritatea lucrurilor care acum îmi sunt la degetul mic le-am deprins după ce am intrat la facultate. Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât îmi dau seama mai tare că nu mai știu foarte bine cine eram la 18 ani.

Cum sunt colegii? Sunt ok. Sunt indivizi. Nu sunt o hidră multicefală care reprezintă o întreagă generație. Și nu știu cât de ușor e să cunoști un om în două săptămâni, dar să cunoști 72 în două săptămâni în care ai și multă altă treabă e cam imposibil.

Cadrele didactice, materialele și predarea

Lucrurile stau mult mai bine decât stăteau odată. MULT. Ori UnitBv a fost dintotdeauna o universitate mai bună decât UniBuc, ori lucrurile s-au îmbunătățit enorm peste tot, dar cert e că profesorii vor să le înțelegi materia și se străduiesc să o predea, iar facultatea vrea să profiți de ocazii.

UnitBv are o platformă internă prin care:

• poți să-ți vezi orarul, cu jumătate dintre actualizările necesare (văd materii la care nu sunt înscrisă, cum ar fi cele de la modulul psiho-pedagogic; dar văd unde se ține un seminar chiar dacă se mută în altă sală)
• profesorii pot pune materialele de curs (prezentările de la cursuri, exerciții, ce vor ei)
• ai un mail instituțional prin care primești automat înștiințări despre Erasmus, posibilitatea de a urma virtual cursuri oferite de alte facultăți, cursuri gratuite, conferințe, evenimente

E o mare diferență față de prima mea experiență din facultate, când știam că niște lucruri există, dar nu neapărat și cum să dăm de ele.

Materiile

Unele mai grele, altele mai ușoare. Eu personal mă simt mai confortabil cu cele care țin de informatică, dar mi se pare că și colegii mei simt cam la fel? Cel puțin parțial? Toți ne plângem mai mult de analiză și de algebră, deci probabil că matematica nu e punctul forte al nimănui.

Ce e excelent e că profesorii pun materialele de curs pe platforma universității, așa că de cele mai multe ori nu depinzi de propriile notițe când vrei să înveți acasă.

Dar hai să le luăm pe rând.

Algoritmi fundamentali

Cursul e ținut de Alexandra Băicoianu, seminarul și laboratorul eu le am cu Luciana Majercsik.

Materia ține mai puțin de limbaje de programare (deși folosim C++) și mai mult de principii. Până acum, la primele cursuri s-a discutat cum anume ar trebui scris cod ca să fie nu doar corect, ci și bun (flexibil, eficient, lizibil ș.a.); și ce înseamnă complexitatea unui algoritm și cum se calculează.

Cursul și laboratorul sunt săptămânale, seminarul are loc din 2 în 2 săptămâni. Laboratorul e practic și scriem cod pe laptopurile personale. (Le aducem de acasă; teoretic, facultatea are calculatoare în laboratoare. Practic, ni s-a spus că sunt vechi, insuficiente numeric și unele nu prea funcționează.)

Băicoianu îmi dă impresia de persoană foarte organizată, dar și foarte ocupată. Are mai multe reguli decât toți ceilalți profi la un loc, dar sunt clare și bine explicate. Pentru mine e foarte ok, prefer să știu în ce mă bag și care sunt regulile; pentru unii colegi e de-a dreptul exasperant. Unii n-o prea înghit - Băicoianu știe foarte bine că nu se face neapărat plăcută în primul an, după cum ne-a zis-o de la primul curs, dar merge înainte. Are o materie de predat, are niște lucruri de explicat și e dispusă să ne tragă volens-nolens în tabăra bunelor practici. (Mie mi-e foarte simpatică, dar e posibil să fie pentru că și eu sunt exact la fel când e vorba de muncă. Dar șșșt, colegii mei de facultate nu știu.)

Tind să-i dau dreptate în privința tonei de reguli legate de scrierea codului - aici mă ajută experiența de viață. Vin din câmpul muncii, unde am simțit pe pielea proprie cât de repede se duce totul naibii dacă n-ai un set de reguli clare și nu te-ai pregătit de la bun început pentru mentenanța de mai târziu. Dar colegii nu au avut până acum experiența de a se uita la o bază de date enormă și haotică, plină de decizii luate alandala și nu s-au întrebat de ce, Doamne, de ce nu s-a impus o logică de la început.

Pe de altă parte, sistemul de determinare a numărului de prezențe necesare este atât de alambicat încât cred că e mai simplu să mergi la toate decât să te prinzi cât mai poți lipsi de la una dintre ele. Mă întreb dacă asta e și ideea. (Prezență la laborator necesară: 5/7 laboratoare pe fiecare jumătate de semestru; prezență la seminar: minimum 50%; prezență la curs: 3/4 prezențe, dar prezența e făcută aleatoriiu.)

Dacă Băicoianu e Dunărea la Cazane, furtunoasă, vorbind repede, cu limite clare și așteptări mari, Majercsik e Dunărea în Deltă: cu un aer obosit și calm, merge înainte inexorabil. Alături de ea nu te zbați în viteză, ci ajungi la rezultat chiar și mai lent, dar la fel de sigur.

E ușor de vorbit cu ea (ceea ce e bine, pentru că e și tutorele de an). E dispusă să înțeleagă ce e în capul studentului care spune uneori prostii (după cum am văzut pe pielea proprie). Dacă e întrebată lucruri pe care nu le cunoaște, precizează foarte clar că nu știe răspunsurile, îți dă informația pe care o are și ori află ce te interesează, ori te direcționează spre cineva care îți poate răspunde. Mă bucur că avem cu ea și seminarul, și laboratorul de AF, și seminarul de logică matematică și computațională.

Analiză matematică

O să plâng, dar nu e vina Mariei Dimitriu, care ține și cursul, și seminarul. Pur și simplu a trecut prea mult timp de când am făcut ultima oară matematică și când am ajuns la cursul de analiză mi-am dat seama că nu doar că nu mai știam formulele logaritmilor, dar nici măcar nu mai știam ce este un logaritm (m-am lămurit între timp).

Altfel, analiza matematică de facultate e… o experiență. Am trecut deocamdată prin șiruri și serii de numere reale, care sunt noțiuni simple după ce le pricepi, dar foarte dubioase înainte s-o faci. Cursurile ne cam zăpăcesc, dar seminarul e foarte relaxat și explică multe.

Un lucru pe care-l apreciez foarte mult e că Dimitriu insistă că toată lumea trebuie să priceapă exercițiile de la seminar - și este foarte, foarte sinceră când zice că e ok să nu pricepem. De două ori deja a pus întrebarea „Cine simte că nu înțelege deloc, deloc cum s-ar face exercițiul?”, iar când cineva a ridicat mâna, l-a scos la tablă și a avut toată răbdarea să treacă studentul prin toată rezolvarea, lămurind totul de la noțiunile cele mai de bază. Fără supărări, fără reproșuri. Hai că se poate!

Nu există nicio garanție că voi zbârnâi la analiză matematică sau că voi trece examenul cu notă mare (Dumnezeu cu mila, am mai puțin de o lună de când mi-am amintit că „logaritm în baza n” e o chestie), dar apreciez foarte mult abordarea ei și felul în care vrea cu adevărat să pricepem. Îmi vine să mă străduiesc la matematică.

Etică și integritate academică

Un curs care nu e nici despre etică, nici despre integritate academică. E despre LaTeX. (LaTeX un limbaj în care poți tehnoredacta frumos documente care conțin matematică.)

Amu’, eu aș fi început cu lucruri de genul „cum scriem o lucrare” în sensul mai filozofic. Cred că mergeau niște lucruri ca „ce este un sistem de citare și de ce științele exacte folosesc sistemul Vancouver”, „care este diferența între un citat și o citare”, „în ce situații trebuie să cităm alți autori” și altele asemenea. Există destul de multă confuzie în general legat de ce este și ce nu este plagiatul.

În fine, e util și să știi cum să folosești LaTex - e o jucărioară foarte simpatică. Pe de altă parte, materia putea fi predată și mai bine.

Adela Sasu e o persoană binevoitoare și pare foarte de treabă, dar cred că materia asta nu e tocmai pasiunea ei. Nu știu cum e la UnitBv, dar la UniBuc mai existau materii pe care nimeni avea chef să le predea și atunci măgăreața cădea pe câte un profesor care își lua inima în dinți și preda Acel curs. Poate că și Etică și integritate academică e la fel: o materie necesară, dar nedorită.

În fine. Dacă scriam articolul ăsta după prima săptămână de cursuri, așa cum aș fi vrut, aș fi fost mult mai dură cu Sasu. Materialele de curs pe care ni le dă au pe ele un watermark atât de mare și de opac încât sunt aproape de necitit.

(Da, evident că dacă insiști foarte tare le poți citi, dar Dumnezeule.)

La primul laborator de EIA am copiat caracter cu caracter un document scris în LaTeX plin de formule matematice, tabele și altele. Pentru că încă nu știam nimic despre sintaxa LaTeX, am petrecut două ore copiind șiruri de caractere care nu ne spuneau nimic. Am intrat boi și am ieșit vaci, cum se zice.

La al doilea laborator lucrurile s-au mai clarificat, totuși. Am învățat să facem tabele care arată decent. Hei, poate că la al treilea continuăm cu probleme gen „cum scriem formule matematice”!

Dar, chiar dacă m-am mai înmuiat față de subiect, tot mi se pare un curs slăbuț. Cred că materia se putea structura altfel. În primul rând, aș fi insistat pe rigorile scrierii academice - în materie de conținut, nu de formă. În al doilea rând, aș fi prezentat partea de LaTeX pornind de la principiile de bază ale limbajului, nu înșirând comenzi pentru orice ne-ar putea trebui pentru scrierea unor lucrări într-un singur context. Cum e structurat LaTeX? Care sunt principiile de bază? Care e faza cu pachetele care trebuie descărcate?

O să trebuiască să caut informațiile astea pe cont propriu, când mă adun un pic. Dar aș putea jura că a intrat timpul în sac.

Fundamentele algebrice ale informaticii

Pe scurt, algebră. Mulțimi, relații, funcții, monoizi, codificare. Ideile sunt destul de simple, dar din când în când îmi fug printre degete ca apa. S-ar putea să fie și din cauza supraîncărcării cu informații din alte părți.

Adelina Manea nu are chiar răbdarea infinită a lui Dimitriu de la analiză. Îi înțeleg perfect frustrarea de a ne vedea picați de pe altă lume la seminar. Pe de altă parte, orarul lucrează contra ei - cursul și seminarul sunt foarte apropiate unul de celălalt (joi după-amiaza și vineri dimineața) și au între ele două alte cursuri. De când aflăm ce e nou și până aplicăm nu prea e timp de digerat informația.

Între timp, cred că a decis că ăștia suntem soldații și n-are ce face decât să defileze cu noi, așa că ultima oară a recapitulat scurt noțiunile de la curs la începutul seminarului. După cele 2-3 minute de reamintit ce făceam și de ce, suntem brusc mai capabili să mișcăm în front. Apreciez enorm și realismul, și bunăvoința. În plus, de unde mi-era o groază deosebită că la matematică mă voi lupta să trec (vezi: 20 de ani fără matematică), acum încep să mă pun pe picioare și chiar să mă intereseze subiectul.

Fundamentele programării

Profesorul e Adrian Deaconu, care a avut ghinionul să facă COVID în fix prima săptămână de cursuri, deci n-am avut de-a face cu el decât în a doua. Predă… Mda. Nu știu ce să zic. La cursul lui am scris după dictare, ceea ce mi se pare aiurea și pentru noi, și pentru el.

Mi se pare că în ziua de azi în care ai posibilități tehnologice mai vaste e păcat să nu profiți de ele. Mi s-ar părea mai normal să urce textele standard despre cum C e un limbaj creat în 1972 pe platformă, ceea ce ne eliberează pe noi să fim atenți la ce vorbește, iar pe el îl eliberează să intre în amănunte. Dictarea presupune un ritm lent de vorbire, deci informațiile nu sunt doar neplăcut de transcris, ci și foarte limitate ca volum.

Aștept să văd ce se întâmplă în săptămânile următoare, acum că a terminat cu noțiuni de genul „limbajele de programare se împart în simple, medii și dificile. C/C++ sunt limbaje simple, Java este un limbaj mediu, iar C# e un limbaj dificil” (după ce criterii, oare? Folosește „low-level” și „high-level” în altă parte, deci nu știu dacă e vorba de același lucru, dar în termeni diferiți).

La laborator, pe de altă parte, lucrăm în C. Deocamdată am făcut programe mici și simple, nimic deosebit, dar ne familiarizăm cu limbajul și Visual Studio. Acolo predă Cristian Fieraru, un tip tânăr, prietenos și săritor. (Ori Facultatea de Mate-Info de la UnitBv e un fel de club al oamenilor de treabă, ori avem noi un noroc incredibil în semestrul ăsta.)

Logică matematică și computațională

Deocamdată discutăm de diferite sisteme de numerație și de lucrul cu numere în baze diferite de 10. Convertim numere dintr-o bază în altă, le adunăm, le scădem, le înmulțim, le împărțim, discutăm de reprezentarea binară în calculator. Chestii de-astea.

Materia e destul de simplă, iar Laura Anca Ciupală are un stil foarte entuziast și prietenos de a o preda. Dacă n-aș avea obiceiul extrem de prost de a greși operații simple de aritmetică, probabil că n-aș avea nicio problemă cu materia ei. (Dar cum din când în când adun 3 cu 3 și-mi dă 9…)

Seminarul îl avem cu Luciana Majercsik, care e la fel de mișto și aici cum e la laboratorul și seminarul de algoritmi fundamentali.

Noțiuni fundamentale de informatică

Un laborator pentru cei care n-au (prea?) făcut informatică la liceu. Am trecut pe acolo. Se lua totul de la început. „Ce este o variabilă” și altele asemenea. Laboratorul e ținut de doi tipi, un masterand de la Mate-Info și un voluntar venit dintr-o corporație să ajute. N-am făcut purici pe acolo pentru că mi-am dat seama că mă descurc binișor cu programarea și, sincer, prefer să ajung acasă vineri cu 2 ore mai devreme și poate să mai și lucrez, sau să mă joc cu pisica, sau să mănânc, sau să dorm.

Ce au făcut la primul laborator a fost să le zică studenților să-și aleagă probleme de pe site-ul pbinfo, să încerce să le rezolve și să îi cheme dacă ceva nu le iese. Se pare că pbinfo e un site faimos printre elevii de liceu de la mate-info zilele astea…? A apărut după vremea mea, deci habar n-aveam de el.

Noțiuni fundamentale de matematică

Nu suntem prea mulți înscriși la seminarul pentru cei care nu prea știu matematică, dar mie-mi prinde bine. E foarte lejer și nu are o structură fixă. Reluăm din materia de liceu, eventual rezolvăm lucruri pe care nu le-am priceput la analiză și algebră.

Util, liniștit, fără stres. Îmi place foarte mult că există materiile de tipul „noțiuni fundamentale” - se simte că facultatea asta chiar vrea să reușim.

Elena Popovici-Popescu e o tipă foarte de treabă. Când am ajuns miercuri să fim doar 2 studenți la seminarul ei, m-am simțit foarte prost că îi ocupăm timpul aproape degeaba - dar nici măcar n-a clipit, ci s-a ocupat de noi de parcă am fi angajat-o special pentru meditații particulare.

Educație fizică

E obligatorie, dar sunt câteva variante: ore săptămânale de badminton/fotbal/handbal/posibil altele pentru cei cărora le plac sporturile de echipă, fitness săptămânal, șah pentru cei scutiți de sport… Și pe urmă e și varianta pe care am ales-o eu: două excursii prin munți într-un singur weekend. Eu o să merg weekendul viitor - am zis că e mai simplu să rezolv problema sportului dintr-un foc decât să am o grijă în plus în fiecare săptămână.

Engleză

Ahaha, englezei o să-i dedic un articol separat, pentru că e cu Poveste.