În România, legea spune că durata protecției drepturilor de autor este de 70 de ani de la moartea ultimului coautor al unei opere. Astfel, în 2026 intră în domeniul public operele autorilor care au murit în 1955.

O listă extrem de scurtă cu unii dintre ei:

Hortensia Papadat-Bengescu (8 decembrie 1876 - 5 martie 1955)

O știm de la școală, unde „Concert din muzică de Bach” (1927) era una dintre cărțile des pomenite. A scris nuvele, schițe, teatru, romane, după care a picat de partea greșită a comuniștilor inițiali și a murit înainte să-și recâștige din popularitate.

Sunt curioasă cum sună o carte numită „Sfinxul”, apoi „Lui Don Juan în eternitate” publicată în 1920 și cum suna piesa „Povârnișul” din 1915.

(Și poate într-o bună zi o să citesc și „Concert din muzică de Bach” sau romanul „Fecioarele despletite”. Nu, n-am citit-o niciodată - dar mi se pare că are titluri interesante.)

Romulus Cioflec (1 aprilie 1882 - 13 noiembrie 1955)

Am mai auzit numele lui Cioflec, dar s-ar putea să fie pentru că s-a născut în Araci, în județul Covasna, prin apropiere de orașul meu de baștină. Jurnalist. Scriitor. Profesor la licee din Chișinău, Timișoara și București.

A scris romanul „Vârtejul” (1938), nuvelele „Românii din Secuime” (1942), impresii de călătorie din Spania și din zona polară.

Dimitrie Gusti (13 februarie 1880 - 30 octombrie 1955)

Sociolog. Nu știu cât de relevante mai sunt studiile sociologice la cel puțin 70 de ani după ce au fost făcute, dar hei. Există și sunt la liber.

Elena Fabian-Aciu (1875 - 3 iunie 1955)

Scriitoare feministă. A scris, printre altele, „Inimi nobile” (1924) și o piesă în trei acte pentru copii numită „Ileana Cosânzeana” (1922), de urma cărora nu prea reușesc să dau prin biblioteci. În schimb, critica vremii e încântată de „Ileana Cosânzeana” - dar când nu e critica românească încântată?